Adverbul

in Limba romana

Adverbul este partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristica unei actiuni, stari sau insusiri, indicand imprejurarea in care au loc acestea.

Clasificare:

  1. dupa structura   – simple

– compuse

  1. dupa sens- a) de loc

– b) de timp

– c) de mod

Cand insoteste un verb la modul indicativ, timpul perfect compus, adverbul mai se intercaleaza intre auxiliar si forma de participiu: Nu a mai venit.

 Gradele de comparatie ale adverbelor

Au grade de comparatie unele adverbe de mod provenite din adjective si cateva adverbe de timp si de loc. (frumos, departe, inainte etc.)

Advebe interogative, relative si nehotarate

  1. Interogative- se folosesc in propozitii interogative: unde?, cand?, cum?
  2. Relative- se folosesc in fraze, exprimand raportul de subordonare si sunt elemente de relatie: unde, cand, cum, cat, incotro etc.
  3. Nehotarate- exprima ideea de mod, de loc sau de timp in chip neprecis, general: odata, altadata, candva, cumva, undeva, catva, oricum, oricand, oriunde, oricat, etc.

Adverbele nehotarate oricum, oricand, oriunde etc. pot fi si elemente de relatie subordonatoare in fraza.

Functiile sintactice ale adverbelor

Adverbele pot avea urmatoarele functii sintactice:

– complement circumstantial;

– atribut adverbial;

– nume predicativ.

Unele adverbe nu au functie sintactica:

-adverbe de modalitate: doar, numai, mai, tocmai, nici, si, macar, char etc.

-adverbele care ajuta la formarea gradelor de comparatie: mai, tot, atat, foarte, putin etc.

Locutiunile adverbiale

Locutiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, cu valoare de adverb:

– de mod: pe de rost, incet-incet, de asemenea etc.

– de timp: zi de zi, de-a pururea, pe inserate, in veci etc.

-de loc: la dreapta, in mijloc, din loc in loc etc.

– nehotarate: cine stie cand, cine stie cum, te miri cum etc.

Locutiunile adverbiale au functia sintactica a adverbelor pe care le inlocuiesc.

Adverbele si locutiunile adverbiale predicative

Adverbele si locutiunile adverbiale predicative exprima necesitatea, siguranta si probabilitatea.

  1. a) Adverbe predicative: sigur, adevarat, bine, bineinteles, fireste, desigur, probabil, poate, pesemne, negresit etc.
  2. b) Locutiuni adverbiale predicative: cu siguranta, cu certitudine, fara indoiala, farad oar si poate, de la sine inteles etc.

Au functia de predicat verbal daca sunt urmate de o propozitie subordaonata

Introdusa prin conjunctiile ca sau sa: Fireste ca va pleca.

Pot avea si grade de comparatie: Foarte bine ca a venit.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.