Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

ANTENATE

in Biologie

Clasa crustacee

Crustaceele sunt artropode acvaticecare au corpul acoperit cu un înveliş alcătuit din chitină impregnată cu carbonat de calciu, numită crustă, de unde şi numele clasei.

La cei mai mulţi capul este unit cu toracele, alcătuit din cefalotorace.Picioarele sunt formate din două ramuri bifurcate, iar la unele forme, primele perechi sunt prevăzute cu cleşti şi servesc la prinderea hranei.

La un cap au doi ochi compuşi, două perechi de antene şi un aparat bucal, alcătuit din mai multe piese chitinoase(mandibule, maxile, maxilipide) care au rolul de a fărâmiţa hrana.

Respiraţia se face prin branhii, care de obicei se află prinse la baza picioarelor. Inima este pentegonală, iar sângele este colorat în albasrtu, datorită prezenţei pigmeului respitaror, femocianina, întâlnit şi la gasteropode.Excreţia se face prin nefridii modificate, care datorită structurii şi culorii lor au fost numite glande verzi.

În dezvoltarea lor crustaceele trec prin forma larvară, numită nauplius.

Crustaceele se împart în două grupe: crustacee inferioare (entomostracee) şi crustacee superioare (malacostracee).

1.Crustaceele inferioare sunt de talie mică şi se găsesc în număr foarte mare atât în apele marine cât şi în cele dulci.

Se caracterizează prin aceea că numărul segmentelor corpului şi al picioarelor este variabil(10-100).

Dintre acestea cităm: dafnia sau puricele-de-apă, ciclopul, saculina(parazit pe crab), etc. Acestea constituie o verigă în lanţul alimentaţiei animalelor acvatice. Dafniile sunt folosite pentru peştii din acvarii.

2. Crustaceele superioare, spre deosebire de crustaceele inferioare, sunt de talie mare, iar numărul segmentelor corpului şi picioarelor este constant.

La unele forme, capul nu este unit cu toracele, iar corpul are aspect inelat. Aşa sunt: lătăuşul (Gammarus), care trăieşte pin apele dulcistătătoare sau prin pâraie, şi molia-zidurilor (Oniscus), formă readaptată la mediul terestru, care-şi duce viaţa în locuri umede, unde nu pătrunde lumina(în pivniţe, pe sub lemne).

Altele au capul unit cu toracele(cefalotorace)şi un număr de cinci perechi de picioare. Din această categorie fac parte:

Racul de râu (Astacus fluviatilis), pe care îl întâlnim prin iazuri, bălţi şi ape curgătoare. De cefalotorace sunt prinse cele cinci perechi de picioare, primele trei perechi terminându-se cu câte un cleşte; cel de la prima pereche este cel mai puternic. Abdomenul (coada) este alcătuit din segmente. Pe faţa ventrală a primelor şase segmente se află nişte apendice abdominale, iar ultimul segment (telsonul) este mai lăţit, nu are apendice şi foloseşte la înot. La femelă de apendicele abdominale sunt prinse ouăle, din care după fecundare ies pui asemănători cu părinţii. Ei rămân prinşi aici un timp oarecare.

În timpul dezvoltării, racul năpârleşte de mai multe ori. Având crusta îndepărtată poate să crească. Crusta se reface din nişte granule de calcar (gastrolite) care se găsesc în stomacul racului. Culoarea crustei, verde brună, se datorează prezenţei a doi pigmenţi: albastru şi roşu. Prin fierbere pigmentul albastru, mai puţin rezistent, se distruge, rămânând numai cel roşu, de unde rezultă culoarea racului fiert.

Racul merge pe substrat (fundul apei) cu ajutorul picioarelor. Atunci când este atacat, el înoată înapoi mai repede, izbind apa cu înotătoarea codală (telesonul), prin îndoirea bruscă a abdomenului.

Din aceeaşi categorie mai amintim:homarul, un crustaceu de culoare brună-albăstrie, care poate la o lungime de o jumătate de metru şi o greutate de 4-5 kg. Prima pereche de picioare prezintă cleşti foarte mari şi puternici.Îl întâlnim în Marea Neagră şi pe lângă ţărmul Mării Nordului; langusta (Palinurus) ese de talie ceva mai mică decât homarul şi nu are cleşti mari. Culoarea sa este brună-violetă, pătată cu galben; trăieşte prin Marea Nordului şi Marea Mediterană .Carnea lor este comestibilă.

Pe lângă ţărmul mărilor (foarte comun şi în Marea Neagră) se întâlneşte adesea crabul, care are cafalotoracele bine dezvoltat şi sub care se găseşte abdomenul recurbat şi închircit. Se hrăneşte cu cadavre, din care cauză esre considerat ca unul dintre ,,sanitarii” mării.

Un crustaceu superior, a cărui mod de viaţă prezintă un interes deosebit, este pagurul. El a fost amintit la celenteratele antozoare, unde se arată convieţuirea sa cu Adamsia palliata.

Clasa miriapode

Miriapodele sunt artropode ale căror corp este compus din segmente numeroase, asemănătoare cu ale viermilor inelaţi.Sunt forme antenate, iar de fiecare segment al atrnchiunui se află prinse câte una sau două perechi de picioare.Se cunosc specii care au 179 de perechii de picioare, de aici a provenit şi denumirea clasei:mirii-zece mii; pus,podos-picior.

Caracteristic în structura lor remarcăm: sistemul nervos este ganglionar scalariform, respiraţia traheală, aparatul circulator reprezentat printr-o inimă tubulară aşezată dorsal, formată din mai multe cămăruţe (ventriculite) succesive, vase sanguine deschise şi sistem lacunar, iar excreţia se face prin tuburi Malpihhi.

După natura hranei, miriapodele se împart în carnivore şi vegetariene.

Dintre miriapodele carnivore fac parte urechelniţa (Lithobius forficatus) şi scolopendra (Scolopendra morsitans), care trăiesc sub frunzişul căzut din păduri, pe sub muşchi, pietre, trunchiuri de copaci, etc., unde îşi găsesc hrana alcătuită din insecte, râme, păianjeni, melci tineri, etc.Unele scolopendre din regiunile tropicale sunt veninoase, fiind periculoase chiar şi pentru om.

Dintre miriapodele vegetariene fac parte şarpele-orb (Iulus terrestris), care trăieşte prin frunzişul pădurilor, hrănindu-se cu plante în putrefacţie, ciuperci, etc. Alte miriapode vegetariene se hrănesc cu rădăcinile plantelor de cultură (graminee, sfeclă, castraviţi, etc.)

Este important de reţinut faptul că, dacă comparăm cele două categorii de miriapode- carnivore şi vegetariene- se poate observa cum modul de viaţă al acestora se reflectă atât în morfologia externă cât şi în comportarea lor.Astfel, miriapodele carnivore (urechelniţa, scolopendra), fiind obligate să-şi urmărească prda, au picioarele lungi şi puternice, putăndu-se deplasa cu repeziciune, iar corpul, care este turtit dorso-ventral, le permite, în caz de pericol, să se strecoare printre crăpături sau alte adăposturi.

Miriapodele vegetariene, nefiind obligate să urmărească şi să atace prada, au picioarele foarte scurte, ceea ce le face să se deplaseze încet, tîrîndu.se, iar atunci când sunt în pericol, corpul lor cilindric se răsuceşte în spirală orizontală- şarpele-orb- sau se face ghem (Glomeris).

Clasa insecte

În această sunt cuprinse artropodele care au organizaţia cea mai evoluată. Reprezintă grupa de animale cu cel mai mare număr de specii; din cele 1 500 000 de specii de animale, aproape 1 000 000 aparţin insectelor.

Insectele sunt adaptete la cele mai variate condiţii de viaţă. Le întâlnim în vârf de munte sau în peşterile adânci, în desişurile pădurilor sau în câmpiile deschise, în tundră sau în deşert, în pârâuri, lacuri sau heleştee, în părul mamiferelor, în fulgii păsărulor, în locuinţe, în depozitele de alimente, printre cărţi, etc.

Corpul lor acoperit cu chitină (exoschelet) este segmentat şi alcătuit din trei regiuni caracteristice insectelor: cap, torace şi abdomen. Pe cap au o pereche de antene iar pe torace au trei perechi de picioare (hexapode) şi 2 sau 4 aripi, care reprezintă organele de locomoţie.

La gură se află şase piese chitinoase, care alcătuiesc aparatul bucal sau armătura bucală. Aceste piese sunt: buza superioară (labrum), buza inferioară (labium), două maxile şi două mandibule. În funcţie de modul de hrănire ele au suferit diferite adaptări (apucat şi rupt, înţepat şi supt, dizolvat şi supt).

Pe părţile laterale ale capului se găsesc doi ochi mari, compuşi din mai multe elemente vizuale numite omatidii, care au la exterior faţete hexagonale. În fiecare omatidie se formează imaginea separată a unei părţi din corpul de la care vine excitaţia vizuală, astfel că imaginea integrală a corpului de văzut este rezultatul imaginilor culese de toate omatidiile. O astfel de vedere poartă numele de vedere mozaic.

Şi celelalte organe de simţ sunt destul de bine dezvoltate. Astfel, simţul pipăitului, al gustului şi în special al mirosului sunt percepute de celule specializate în acest sens, care se găsesc pe antene şi pe anumite piese bucale.

Sistemul nervos este ganglionar scalariform şi aşezat ventral, ca şi la celelalte nevertebrate. Spre deosebire de ganglionii cerebroizi, subesofagieni şi totacici (3 perechi), ganglionii abdominali alcătuiesc de cele mai multe ori o masă nervoasă, de la care pornesc filete nervoase pentru diferite organe abdominale.

Tubul digestiv este adaptat pentru harană naturală vegetală sau animală. Ca anexa ale tubului dugestiv au numai galandele salivare; hepatopancreasul lipseşte.

Respiraţia este traheală.

Aparatul circulator este asemănător cu cel de la arahnide şi miriapode (inimă tubulară alcătuită din mai multe ventricule, vase sangulare deschise şi sistem lacunar).
Sângele este incolor, neavând rol în respiraţie, transportă numai substanţele hrănitoare şi pe cele de excreţie.

Excreţia se face prin tuburi Malpighi, formaţiuni întâlnite şi la celelalte artropode, cu deosebirea că aici sunt în număr mai mare.

La insecte sunt sexe separate. Din ouă, care conţin foarte puţin vitelus nutritiv, ies larve care trec prin mai multe stadii de dezvoltare, năpârlind în acest timp de mai multe ori. Astfel, la unele insecte, stadiile de dezvoltare sunt următoarele: ou, larvă şi apoi adult. Acest mod de dezvoltare poartă numele de metamorfoză incompletă. La altele se trece de la stadiul de larvă, la un stadiu imobil de nimfă sau pupă, şi apoi la forma de adult. Aceasta este o formă cu metamorfoză completă şi este o formă mai dezviltată decât matamorfoza incompletă.

Insectele au unele comportări care uneori uimesc, ca de exemplu amenajarea cuiburilor, hrănirea larvelor, strângerea de rezerve de hrană sau modul de comunicare între furnici, care se face prin sunete produse prin frecarea antenelor, sau dansurile în zbor ale albinelor, semnalizând distanţa la care se găsesc anumite flori cu un anumit nectar şi polen. De multe ori acestea sunt atribuite unei ,,inteligenţe”. În realitate ele nu sunt altceva decât instincte, şi nicicum inteligenţa.

Toate aceste manifestări sunt înnăscute, efectuarea lor făcându-se ca ,,de la sine”, fără să aibă lor un proces de gândire care este propriu numai omului. Pentru a dovedi aceasta savantul francez Fabre, în urma multor observaţii făcute asupra vieţii insectelor, a descris modul cum o vespe, care îşi face rezerve de hrană pentru larve într-o galerie săpată de ea sub pământ, execută în timpul procurării hranei de rezervă mişcări inutile, care ar putea fi eliminate, dacă insecta ar gândi.

Astfel, înainte de a introduce prada în galerie, viespea obişnuieşte să intre singură în aceasta, ca şi cum aceasta ar face un control pentru a se asigura că nu există acolo ascuns un duşman al său, şi numai după aceasta duce prada înăuntru. Fabre surprinzând o astfel de viespe care tocmai aducea o lăcustă, a lăsat-o să intre în galerie şi după aceea a luat lăcusta, lăsată de viespe la intrarea în galerie şi a pus-o la o mică distanţă de aceasta. Ieşind, viespea a găsit cu destulă uşurinţă prada şi a readus-o la gura galeriei, apoi a intrat din nou singură în galerie.

Fabre a făcut operaţia aceasta de 40 de ori, iar viespea a repetat întregul ceremonial tot de atâtea ori. Iată un fapt care ne dovedeşte că acţiunile insectelor nu sunt gândite, ci înnăscute, automate, pornesc din ceea ce numim instinct.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web