Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

ARTA GREACĂ

in Arta/Enciclopedie/Istorie

ARTA GREACĂ. EPOCILE DE CREAŢIE.

Conform definiţiei, prin arta greacă se înţelege creaţia artistică din spaţiul elen de la decăderea culturii miceniene şi până în sec I p.Chr.când Peloponesul intră în componenţa Imperiului Roman.

 

Această istorie de zece secole cuprinde patru mari perioade de creaţie:
1. Perioada începuturilor – de la distrugerea culturii miceniene şi până la formarea polis-ului grec;

2. Perioada arhaică ce se întinde până în epoca războaiele medice (700-480 a.Chr);

3. Grecia clasică -până la domnia lui Alexandru cel Mare;

4. Epoca elenistică-până la cucerirea romană.

 
Perioada începuturilor porneşte de la culturii miceniene de către triburile migratoare dorice. Urmele greceşti din secolele XI-X a. Chr. sunt destul de sărace. Inventarul mormintelor(care se cunosc mai în detaliu) petintă în general arme, mai rar bijuterii şi ceramică pictată. Maeştrii ceramişti au preluat nu numai nivelul tehnic al ceramicii miceniene dar, odată cu stabilizarea situaţiei militare, au reuşii o perfectă stăpânire a formelor şi motivelor stilistice. Începând cu sec XI a. Chr. mai ales în Attica şi Corinth apare un nou stil denumit protogeometric.Rupând cu tradiţia reprezentărilor figurative de tip micenian, artiştii abordeză acum exclusiv o motivistică geometrică:cercuri concentirice, semicercuri, la care se adaugă din când în când un motiv animalier.

 

Ramura principală a creaţiei aristice rămâne ceramica cu forme mai clare iar decoraţia picturală acoperă toată suprafaţa vasului.Din a doua jumătate a sec IX a. Chr. încep să-şi facă apariţia motivele vegetale şi animale dar şi o artă statuară de mici dimensiuni din bronz cu influenţe microasiatice.Descoperirile arheologice au adus primele mărturii privitoare la arhitectura vremii: la Smyrna au fost descoperite case unicamerale din argilă datând din sec X a. Chr., precum şi locuinţe în plan semicircular din sec VIII a. Chr. Tot la smyrna au fost descoperite urme de ziduri de fortificaţii iar la Samos un templu din sec VIII a.Chr. dedicat Herei, una din cele mai vechi temple greceşti descoperite.

 
În sec VIII, în epoca lui Homer, în epoca stabilizării sistemului de polis, rolul de “lider”îi revine Atenei urmat îndeaproape de Corinth. Pe ceramica vremii alături de formele geometrice apar şi nişte mini-frize reprezentând scene de luptă şi mitologice sau scene funerare. Deşi arta plastică încă favorizează dezvoltarea ceramicii, arta statuară de mici dimensiuni câştigă tot mai mult teren. Remarcabile în acest context sunt zeiţele de fildeş din Atena sau sria de conducători de cvare realizaţi din bronz. Fibulele din Beoţia, precum şi relifeurile care decorau vasele de bronz, ori diademele funeare(de inspiraţie orientală) sun tot atâtea mărturii ale începutul geniului grec care începe să se manifeste plenar începând cu epoca arhaică.

 
Secolul VII-VI a. Chr. Înseamnă afirmarea marii arte greceşti pe fondul prosperităţii polisurilor şi a ambiţieie acestora de a se concura (şi) din punctul de vedere al monumentelor de artă. Tot acum se impune şi viziunea conform căreia artele plastice sunt privite ca techne ca o meserie iar artiştii -chiar şi cei mai mari- sunt consideraţi doar ca meseriaşi excelenţi. În mod interesant, chiar şi artiştii împărtăşeau acest punct de vedere, considerânru-se “mesteşugari”, iar această conştiinţă îi obliga pe de o parte să realizeze opere perfecte iar pe de altă parte stimula lucrul în echipă.

 
Arhitectura.

În această perioadă apare ca element arhitectonic specific templul grec. Spre deosebire de Egipt, unde templele aveau scopul să scoată în evidenţă caracterul divin al faraonului, templul grec era conceput ca o casă în care se adăpostea statuia de cult al zeului, patron al cetăţii.”El nu avea nimic tainic” .

 

Toţi cetăţenii liberi ai cetăţii aveau acces la templu, care apare ca o creaţie colectivă(cea mai însemnată construcţie a oraşului)unde se ţinea tezaurul şi centrul serbărilor populare.Templul întruchipa astfel puterea, bogăţia şi mândria cetăţii.” Tempul se dezvoltă din din tipul de casă (megaron) specific lumii miceniene, constând dintr-o încăpere rectangulară cu o singură uşă pe latura mică, flancată de pilaştrii care susţineau acoperişul iar în faţa uşii era plasat un portic cu doi stâllpi sau coloane.În forma lor cea mai simplă templele aveau patru coloane în faţă şi partu în spatele edificiului (amfiprostil) iar într-o formă mai evoluată edificiul avea acoperişul mult mai larg ceea ce făcea ca să fie înconjurat din toate părţile de coloane (peripter)care va deveni modelul obişnuit al templelor greceşti. Templele erau plasate în aşa fel încât să se armonizeze cu peisajul din jur care era menit să le confere un aer grandios, solemn: de exemplu erau plasate ori pe un vârf de deal ori pe ţărmul mării.

 

Coloanele templului erau rareori monolite fiind mai degrabă realizate din cilindrii de piatră suprapuse şi prinşi unul de altul printr-un miez de plumb. Partea cea mai importantă a tempului era încăperea centrală (cella sau naos) care adăpostea statuia zeului, cu o singură sursă de lumină: uşa cellei. Templele mai mari aveau pe lângă sala principală alte două încăperi: una în faţă -vestibul (pronaos) şi altul pe dos (opistodom) unde se păstra tezaurul. În templele mai mari sala era împărţită pe lungime în trei nave de colonade. Dimensiunile o obişnuite ale templelor erau 30 X 60 m, dar existau şi temple de 100 X 50 m (cele din Efes şi Samos). Clădirea era înconjurată de coloane:pe faţadă între patru şi şase coloane (cel mult opt) iar pel laturi de două-trei ori numărul coloanelor faţadei. Materialul de construcţie era piatra şi mai rar marmura.

 

Friza (zona centală a antablamentului) era împărţită în metope cu sculpuri în relief Acoperişul templului este format din două pante, pentru a nu reţine apa de ploaie;din această cauză de faţa anterioară, respectiv posterioară a construcţiei se formează câte un triunghi numit fronton. Aceste frontoane erau bogat ornate cu basoreliefuri şi statui, pobabil colorate. De asemenea acoperişul era realizat din ţigle multicolore cu elemente decorative reprezentând figuri umane şi zoomorfe ce aduceau un plus de culoare sobrului ansamblu arhitectonic. Acestea sunt elementele constructive generale care se suprapun celor două ordine constructive apărute în epoca arhaică : ordinul doric şi cel ionic.

 
Ordinul doric a apărut şi înflorit mai ales în Pelopones şi în coloniile greceşti din Italia de Sud şi Sicilia (Grecia Magna) . Templele dorice sunt mai greoaie, mai sobre, îăntregul stil fiind dominat de severitate. Coloanele dorice masive şi greoaie, sunt aşezate direct pe stilobat , trunchiul fiind uşor tronconic cu 20 de caneluri, având capitelul în linii drepte format dintr-o pernă rotundă(echină) şi pe deasupra o placă pătrată(abacă).”Diferitele părţi ale templului doric erau în bună măsură individualizate: fiecare avea un rol propriu. Se urmărea îndeosebi ca fiecare parte prin forma ei să scoată în evidenţă rezistenţa pe care o opunea celorlalte părţi care I-se opunea ei însăşi. Feicare parte a templului doric părea desăvârşită şi inchegată în sine”.

 
Ordinul ionic, a avut succes în special în coloniile greceşti din Asia Mică şi insulele din Marea Egee.Trăsăturile caracteristice ale templelor ionice sunt tendinţa spre grandios şi decorativismul mult mai bogat ca la ordinul doric. Coloanele sunt mult mai zvelte, mai uşoară şi nu stă şezată direct pe stilobat, ci se sprijină pe o bază circulară aşezată pe un soclu(plintă). Capitelul prezintă o volută dublă în formă de melc. Fusul este prevăzut cu caneluri adânci , care perzintă un interesant joc de umbre şi lumini .Arhitrava este formată din trei pălci care se suprapun în formă de scară , iar friza înconjoară templul sub formă de bandă continuă(spre deosebire de ordinul doric unde metopele frizei sunt despărţite de triglife).
Sculptura perioadei arhaice se impune pe la 650 a.Chr. prin apariţia arei statuare mari”În aceste monumente arhaice se recunoaşte influenţa orientală în special cea egipteană ,însă ea corespundea unei alte necesităţi ”considera Alpatov.

 
Ceramica se eliberează de convenţiile stilului geometric începând cu “perioade orientalizantă”,luându-şi temele de inspiraţie din tradiţiile eroico-mitologice.In sec VI a. Chr. ,Atena îşi elaborează faimosul său stil de modele negre pe fond roşu (mai târziu de figuri roşii de fond alb).
Pictura mare nu s-a păstrat, ea fiind cunoscută numai din descrierile autorilor antic şi din temele folosite în decorarea vaselor.
Aceste tipluri arhitectonice, sculpturale şi ceramice vor fi preluate de epoca clasică ce la va “maturiza”în dauna spontaneităţii şi prospeţimii.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web