Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Căderea Babilonului şi o scurtă istoria a lumii văzută pe fondul marei lupte între Dumnezeu şi Satan

in Religie

Introducere:

Capitolul 18 din cartea Apocalipsei se ocupă în cea mai mare parte cu descrierea căderii Babilonului.

Solia divină de avertizare plină de putere ce anunţă umplerea măsurii nelegiurii Babilonului, cât şi faptul că toate naţiunile s-au împărtăşit de acest spirit, iminenţa distrugerii Babilonului, chemarea afară din Babilon, motivele corupţiei totale a Babilonului, căderea rapidă şi violentă a Babilonului, groaza şi jalea ce cuprind naţiunile, pe conducătorii lor şi pe marii negustori ai pământului – iată principalele detalii ale capitolului 18. Tema principală a capitolului 18 este căderea zguduitoare a Babilonului. Capitolul 19 prezintă revenirea în glorie a Domnului Isus ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. Drept urmare, capitolul 18 trebuie să prezinte evenimente ce preced revenirea Domnului Isus în glorie. Solia din Apocalipsa 18 este cea din urmă solie adresată oamenilor, înainte de distrugerea iminentă. Într-adevăr, acest mesaj este de o importanţă copleşitoare pentru omenire.

Apocalipsa 18:1-4  După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; 3  pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”4  Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Ce este Babilonul, a cărei cădere  este anunţată?

Babilonul fizic a fost un imperiu mondial străvechi, iar diadema acestuia însăşi cetatea Babilon. Imperiul babilonian are rădăcini vechi, originile lui fiind menţionate de Biblie după potop, la Babel, când oamenii, dispreţuind pe Dumnezeu, s-au coalizat în valea Şinear şi au dorit  să ridice un turn atât de înalt încât să nu mai aibă teamă de venirea unui alt potop.

Imperiul babilonian şi cetatea Babilon a atins gloria lui în timpul împăratului Nabucodonosor, iar câteva detalii de spre această perioadă le găsim inserate în cartea profetului Daniel. Nu după mult timp cetea Babilonului a fost cucerită de medo-persani, fapt menţionat în Daniel capitolul 5.

Babilonul a fost o creaţie satanică, dacă putem spune aşa; ceva realizat după mintea lui diabolică. Spiritul luciferic s-a manifestat pregnant în aceşti oameni, în această societate. Această societatea a fost organizată după principiile răului, reflectând destul de fidel mintea diavolului. Aşa că spiritul celor din câmpia Şinear, a lui Nebucadenţar când privea de pe terasa palatului său splendoarea Babilonului, a lui Belşaţar şi a oamenilor ce benchetuiau bând cu vasele prădate din templul de la Ierusalim, a oamenilor care se mândreau cu acel oraş idolatru – acel spirit era spiritul şi mintea lui Satan, iar acel spirit nu a pierit. Este un spirit şi o minte ce i-a condus şi organizat, o minte satanică ce doreşte astăzi să facă un Babilon din toate naţiunile şi mai că reuşeşte, cu o mică excepţie. Există şi oameni pe care nu-i poate corupe, oameni care sunt conduţi de un alt spirit, precum un Daniel de pe vremuri, despre care se ştia că are în el „duhul dumnezeilor sfinţi” (Daniel 4:8; 5:11,14).

Ce legătură are însă căderea Babilonului, care a avut loc în urmă cu mai bine de 2500 de ani, cu evenimentele timpului din urmă?

Sigur evenimentele petrecute atunci şi acolo sunt un simbol, o pildă, dar chiar mult mai mult. Este vorba de un spirit ce i-a caracterizat pe acei oameni din acele vremi. Oameni, naţiuni, imperii au trecut şi au venit. Dar în spatele tuturor lucrurilor este acea veche confruntare între bine şi rău, adevăr şi  eroare, Hristos şi Satana. Istoria, evenimentele şi experienţele sunt justificate şi au la baza un anumit spirit din cele două posibile (spiritul lui Dumnezeu sau spiritul răului), de care au fost conduşi şi oamenii şi naţiunile.

  • împăratul Babilonului spiritual este însuşi Satana nu ne putem îndoi, pentru că o spune direct chiar Scriptura:

Isaia 14:3  Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelele şi frământările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4  atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, 5  Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6  Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare. 12  Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; 14  mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

Satan a râvnit mult la supremaţie totală măcar asupra acestei lumi, dacă nu a putut asupra universului, iar timpul sfârşitului va reprezenta încercarea lui disperată de a-şi manifesta controlul deplin asupra lumii.

Pentru a înţelege ce este Babilonul şi căderea acestuia fiind legată de evenimentele finale de pe acest pământ, avem nevoie să înţelegem din perspectiva divină istoria acestei lumii, văzută pe fondul luptei  dintre Dumnezeu şi Satan, neprihănire şi păcat, adevăr şi eroare.

O scurtă istoria a lumii, pe fondul marei lupte între Dumnezeu şi Satan

  • Războiul început de Satan în cer s-a continuat pe pământ.

Apocalipsa 12:7  Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,8  dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

  • Diavolul a înşelat pe primii noştrii părinţi(Gen.3:1-6), târând rasa umană în mizerie şi ruină, insuflându-i cu spiritul său satanic.
  • Diavolul a luptat ca cel puţin această lume să fie împărăţia lui. El a luptat ca să rupă total omenirea de Dumnezeu, asupra căreia să domnească ca dumnezeu al ei.

Matei 4:8,9 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:9 „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”

Ioan 14:30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

  • Satan a dorit să organizeze o lume total diferită decât cea creată de Dumnezeu, o nouă ordine mondială (am folosit un termen tot mai des întrebuinţat în vremurile noastre), adică o lume organizată după mintea lui şi care să reflecte principiile lui care sunt în totală opoziţie cu cele divine.

Efeseni 2:1  Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, 2  în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3  Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

1Ioan 5:19  Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.

  • Cain a fost luat în stăpânire de spiritul răului, devenind un ucigaş (Gen. 4:8,16; Ioan 8:44) şi un rebel faţă de principiile cerului. Tot Cain a dat naştere unei linii de descendenţi nelegiuţi, o linie de oameni ce au sfidat cerul.

Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

  • Contrar voii lui Dumnezeu (Gen.1:28), tot Cain a fost primul ziditor al unei cetăţi, – primul oraş, o invenţie provenită din mintea şi spiritul răului ce îl conducea. Lumea a fost apoi umplută de cetăţi, locuri suprapopulate ale nelegiurii. Oraşul promovează mândria, înălţarea omenescului, egoismul, materilismul şi imoralitatea şi uitarea de Dumnezeu. În Isaia cap.14, unde se descrie căderea lui Lucifer, lucrarea lui diabolică, cât şi finalul acestuia, se menţionează special că oraşele sunt o creaţie satanică, aparţinând Babilonului, simbolul împărăţiei răului.

Isaia 14:21  Pregătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul, şi să umple lumea cu cetăţi!” 22  „Eu mă voi ridica împotriva lor! zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot” zice Domnul.

  • Treptat, mulţi din urmaşii lui Set, (linia celor credincioşi) au fost ademeniţi să părăsească locurile liniştite ale colinelor unde locuiau şi să coboare în câmpiile unde erau cetăţile bogate ale urmaşilor lui Cain (urmaşii lui Cain s-au evidenţiat prin prosperitate materială). Urmaşii lui Set au fost repede asimilaţi, înglobaţi de curentul lumesc şi nelegiut al fiilor lui Cain cu care se uniseră în legături. Descendenţii lui Cain au devenit atât de nelegiuţi, atât de de impregnaţi de spiritul răului, încât a fost necesar ca lumea să fie distrusă prin potop.

Geneza 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. 12  Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. 13  Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

  • După potop, Satan a lucrat din nou să-i stăpânească pe oameni şi să-i modeleze după mintea lui şi să le imprime spiritul său.

Scriptura îl aminteşte pe Nimrod, un rebel împotriva legilor divine şi un tiran printre oameni, primul om care întmeiează un stat şi se proclamă rege. El întemeiează multe cetăţi peste care este domnitor, dintre care cele mai mari Babelul (Babilonul) şi Ninive. El reuşeşte să strângă oamenii în câmpia Şinear într-o coaliţie împotriva voinţei cerului. Animaţi de spiritul de mândrie luciferic, au dorit să facă un turn „până la cer”, pentru a se împotriva judecăţilor divine pe viitor. Babelul (Babilonul) este locul de origine al religilor păgâne, locul de unde idolatria s-a împrăştiat în întreaga lume.

Geneza 11:4  Şi au mai zis: „Haide să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului.”

  • Pe parcursul istoriei acestei lumi, divolul s-a luptat să-şi clădească împărăţia, lumea lui şi, unori, a reuşit să domine şi să folosească la maxim oameni, societăţi şi chiar naţiuni. În aceşti oameni şi aceste vremuri, spiritul răului s-a manifestat pregnant. Prima asociaţie de oameni, primul grup, prima coaliţie organizată de Satan a fost Babelul (ulterior denumită Babilon. Lupta a continuat pe parcursul istoriei, Satan reuşind să domine oameni, grupuri, societăţi, naţiuni, imperii.

Ieremia 50:24,29 Ţi-am întins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi.” „Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului. 29  Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s-a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel!”

Fapte 4:26  Împăraţii pământului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”

  • Dar supremaţia lui n-a fost deplină cum îşi dorea, pentru că un alt Spirit şi o altă Putere a contracarat lucrarea lui diabolică, ridicând oameni şi chiar grupuri, care au fost influenţate de Dumnezeu şi principiile divine.venirea Mântuitorului, Fiul lui dumnezeu, apoi lucrarea reliozată prin ucenicii Săi şi biserica primară a inundat lumea iarăşi cu îmbelşugată lumină.

Ioan 1:5  Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

  • Lupta a continuat, ia răul s-a metamorfozat şi a lucrat în mulţi oameni, grupuri, societăţi, naţiuni, imperii. Unele grupuri au ajuns să reflecte tot mai fidel planurile şi scopurile lui Satan, în măsura în care a avut controlul asupra acestora. Prin unii oameni (şi grupuri) diavolul a lucrat cu mare putere, i-a folosit eficient, iar scopurile diabolice au fost promovate.

Un sistem fals prin care diavolul şi-a propulsat planurile şi dominaţia a fost PAPALITATEA. Acest sistem reflectă mai bine orice altă realizare principiile şi scopurile sale. Papalitatea este un sistem diabolic care întruneşte atât de multe principi false şi a slujit extrem de eficient planurilor lui Satan. Acest sistem promovează închinarea falsă, falsa religie, a prigonit sfinţii până la moarte, dorind să-i extermine pe adevăraţii credincioşi, iar acest lucru l-a făcut „în numele lui Dumnezeu”, lucrând tainic şi cu o viclenie diabolică; tot acest sistem, prin bogăţia exorbitantă şi puterea avută a dominat statele şi a avut legături cu împăraţii pământului, încercând să-şi promoveze dogmele şi ideile folosind autoritatea civilă. Prin acest sistem fals, diavolul a dominat lumea vreme îndelungată (1260 de ani), lumea a fost ţinută în întuneric, iar principiile adevărului şi neprihănirii aruncate la pământ. Scriptura dedică mult spaţiu pentru descierea acestei organizaţii antihriste. Papalitatea a fost cu adevărat o „maşină de război” împotriva adevărului. Puterea şi ascensiunea acestei puteri despotice a fost frânată prin rana de moarte care i-a fost dată în anul 1798, urmând, conform profeţiei ca această rană să se vindece, iat această organizaţie să joace un rol proeminent în vremea din urmă pentru promovarea planurilor finale ale lui Satan.

„Prin acest sistem gigantic de amăgire, prinţul răului îşi ajunge scopul aducând dezonoare lui Dumnezeu şi nenorocire omului… Papalitatea este exact ce a declarat profeţia că va fi, şi anume apostazia zilelor din urmă (2 Tes. 2,3.4). Este unul din procedeele ei acela de a arăta caracterul care va împlini cel mai bine planurile ei; dar, dincolo de aspectul schimbător de cameleon, ea ascunde acelaşi venin neschimbat al şarpelui…. Uimitoare este biserica romană în subtilitatea şi şiretenia ei… Să nu se uite că înfumurarea Romei nu se schimbă niciodată…. Ea creşte pe nesimţite în putere. Învăţăturile ei îşi exercită influenţa în sălile legiuitoare, în biserici şi în inimile oamenilor. Ea îşi înalţă construcţii masive şi semeţe în ale căror ascunzişuri tainice se vor repeta persecuţiile de odinioară. Pe ascuns şi nebănuit, ea îşi întăreşte forţele pentru a-şi îndeplini scopurile atunci când va veni timpul să lovească. Tot ce doreşte este o poziţie avantajoasă, şi aceasta i s-a dat deja. În curând, vom vedea şi vom simţi care este scopul elementului roman. Toţi aceia care vor crede şi vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu vor stârni prin aceasta mustrarea şi persecuţia.” E.White – Marea luptă, p.571-582

  • Lucrarea răului contracarată prin lucrarea reformatorilor

Apocalipsa 12:16  Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

Dumnezeu a contracarat planurile şi lucrarea diavolului realizate prin instrumentul papalităţii, aducând lumină şi eliberare oamenilor prin intermediul lucrării reformatorilor. Oamenii ca Wicliff, luther, Hus, şi mulţi alţii au fost ridicaţi şi folosiţi de Dumnezeu pentru promovarea adevărului şi principiilor neprihănirii. Lumea a fost inundată de lumină, iar împărăţia întunericului iarăşi a pierdut teren şi ascendenţă asurpa minţii oamenilor. Protestul prinţilor germani a făcut ca Europa să fie  primească eliberare de sub tirania papală. Traducerea Bibliei în multe limbi a ajutat la pătrunderea lumini în minţile milioanelor de oameni şi a dus la dezrobirea multor suflete de sub erorile şi întunericul în care se trăise de veacuri. Au urmat treziri şi mai târziu în secolul al XIX – lea au fost

  • America cea liberă – mieluşelul cu două coarne care va vorbi ulterior ca „un balaur”

Apocalipsa 13:11  Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.

Apoi „părinţii peregrini”, credincioşi care au ajuns în „Lumea nouă” creând un stat  – America cea liberă, loc care oferea oamenilor libertatea ce conştiinţă, libertatea de a se închina Creatorului aşa cum le dicta conştiinţa, un stat atât de binecuvântat de Dumnezeu care a prosperat ca nici o altă naţiune, crescând ca un lăstar viguros „din pământ”(Apocalipsa 13:11a). Tot aici s-a născut şi mişcarea adventă prin care dumnezeu dorea să lumineze lumea şi să anunţe iminenta revenire a Domnului Isus.

Dar Satan a lucrat din nou şi America cea liberă şi nobilă, ţara libertăţii de conştiinţă, , „mieluşelul cu două coarne”, începe să devină şi vorbească ca „un balaur” (Apocalipsa 13:11). Prosperitatea materială, viaţa luxoasă, poziţia înălţată a condus această naţiune la îngâmfare şi apostazie de la principiile dreptăţii. Diavolul doreşte să folosească forţa şi autoritatea acestei naţiuni pentru împlinirea planurilor sale finale, visul lui de a avea o stăpânire deplină asupra tuturor naţiunilor.

Apocalipsa 13:12,14  Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 14b  … Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

  • Ultima luptă; secolul XX cu schimbările dramatice; instaurarea unei Noi ordini mondiale, închinarea la fiară

Apocalipsa 12:12  De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

Apocalipsa 16:13  Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14  Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.

Apocalipsa 17:12  Cele zece coarne pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.13  Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

Apocalipsa 13:15  I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16  Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17  şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

Apocalipsa 18:3  pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

Diavolul a lucrat cu un zel nemai întâlnit, înţelegând că se apropie cea mai teribilă luptă a tuturor timpurilor. El simte că sfârşitul este aproape şi caută să-şi asigure o dominaţie deplină asupra întregi lumi (Apocalipsa 12:12). Secolul XX a fost o perioadă când activitatea lui a fost neobosită. Două războaie mondiale, în afară de multe alte conflicte, apostazia cumplită a bisericilor protestante (inclusiv a adventismului), secularizare excesivă şi degenerarea îngrozitoare a societăţii, avansul tainic dar rapid al paplităţii, strângerea lumii într-o coaliţie mondială împotriva Creatorului, pregătirea popoarelor pentru Armaghedon. Satan caută să-şi instaureze ordinea Sa diabolică asupra oamenilor şi naţiunilor. O Nouă Ordine Mondială – un sistem mondial diabolic în care să fie înglobate toate naţiunile, un guvern unic, o religie mondială care să promoveze închinarea la fiara a cărei rană de moarte se vindecase (Apocalipsa 13:12). Toţi împăraţii pământului vor fi vasali acestei puteri antihriste servind scopurilor ei (Apocalipsa 18:9), iar mai marii pământului sunt „negustorii” Babilonului (Apocalipsa 18:23), sunt cei care conduc monopolurile gigantice finaciare şi care sunt folosiţi toţi de papalitate pentru a promova scopurile lui Satan. Statele lumii sunt aruncate în datorii pentru a fi înrobite şi asimilate, iar locuitorii planetei sunt târâţi către criza veacurilor, o strâmtorare cum n-a mai văzut acest pământ (Daniel 12:1).

  • Căderea Babilonului cu o repeziciune uimitoare

Apocalipsa 18:21  Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

Daniel 2:34-45 Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâni, a izbit picioarele din fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. 35  Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul. 44  Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. 45  Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâni, şi care a sfărîmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut, deci, cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.”

În ciuda faptului că Babilonul este o capodoperă satanică şi cea mai rafinată, ticluită şi puternică formă de amăgire şi dominaţie a lumii –  această ordine diabolică împreună cu toţi susţinătorii ei vor cădea extrem de rapid, fulgerător. Ea va fi obiectul ultimelor plăgi (Apocalipsa 15:1;18:4), judecăţile divine. Căderea Babilonului precede revenirea în glorie a Domnului Isus Hristos, „ocrotitorul copiilor poporului său” (Daniel 12:1), „piatra” care va lovi şi spulbera împărăţiile acestei lumi.

  • O ultimă şi solemnă avertizare pentru toate popoarele

Apocalipsa 18:4  Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

De aceea, anunţarea căderii Bbilonului şi chemarea oamenilor afară din el reprezintă o avertizare solemnă care trebuie transmisă cu mare putere tuturor locuitorilor pământului. Este ultima solie de avertizare ce va răsuna pe acest pănmânt. Este imperios să înţelegem ce este Babilonul şi cum putem să ieşim din el, pentru că Dumnezeu Îşi cheamă poporul afară din Babilon.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Religie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web