Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Care sunt cauzele conflictului munca-familie?

in Psihologie

 În urma a evoluţiilor din plan social – economic (de exemplu creşterea ponderii angajaţilor de gen feminin, a cuplurilor in care ambii parteneri sunt activi din punct de vedere profesional, a numărului de ore lucrate, a insecurităţii locului de muncă) dar si din plan tehnologic (de exemplu apariţia sistemelor electronice si informatizate care permit desfăşurarea activităţilor profesionale in multiple locaţii), viaţa profesională şi cea personală sunt puternic interconectate în perioada contemporană.  Date recente arată că încercarea de a echilibra viaţa profesională cu cea familială reprezintă o problemă pentru o mare parte a angajaţilor. Exista o serie de statistici destul de îngrijorătoare înregistrate la nivel european cu privire la relaţia dintre viaţa personală şi cea profesională:

– cel puţin 33% dintre angajaţi raportează un nivel ridicat al stresului generat de conflictul   dintre muncă şi familie;

– 40% din mamele angajate şi 25 % din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres datorat conflictului dintre muncă şi familie;

– 50% dintre  părinţi consideră că au o problemă în a obţine un echilibru  între  timpul   petrecut la muncă şi cel petrecut cu familia;

– 2 părinţi din 3 manifestă un stres zilnic destul de ridicat din cauza conflictelor de rol dintre muncă şi familie;

– stresul influenţează calitatea activităţilor profesionale desfăşurate de angajaţi (atât femei, cât şi bărbaţi).

 Studierea relaţiilor dintre muncă şi familiei a reprezentat un interes constant încă din anii 1970, când femeile intrau in forţă pe piaţa muncii. În acea perioadă, încercarea de a echilibra viaţa profesională cu cea familială era văzută ca o dificultate a femeilor şi o problema socială. Începând cu sfârşitul anilor 1980, cercetătorii şi practicienii din domeniul resurselor umane au conştientizat că această problemă afectează şi angajaţii de gen masculin, si eficienţa organizaţiilor, dar şi dezvoltarea armonioasă a familiei si a membrilor săi.  Interacţiunile dintre viaţa profesională şi cea familială au fost studiate preponderent din perspectiva conflictului muncă – familie şi din perspectiva echilibrului dintre cele 2 domenii ale vieţii personale.  În momentul in care interacţiunea dintre cele domenii ale vieţii omului modern are conotaţii şi implicaţii pozitive se vorbeşte despre echilibru.   Atunci când activitatea sau trăirile afective dintr-un domeniu au un impact negativ asupra activităţilor si experienţelor din celălalt domeniu, atunci apare conflictul muncă – familie. Aceasta este cel mai intens studiată perspectiva, iar modelele teoretice aferente vor fi prezentate în sub-capitolul următor.

Cauze ale conflictului muncă – familie

Cauzele conflictului muncă-familie pot fi regăsite la nivel individual, la nivelul mediului de lucru  sau al familiei (cerinţe, responsabilităţi legate de copii, suportul social, influenţa partenerului)

Cauze de natură individuală reprezinta efecte negative ale perfecţionismului adaptativ asupra interferentei munca-familie şi a stimei de sine, respectiv o relaţie pozitivă între perfecţionismul dezadaptativ.  Unele dimensiuni ale inteligenţei emoţionale sunt relevante pentru conflictul muncă – familie: taţii care aveau scoruri ridicate la auto-control şi sociabilitate sunt mai puţin predispuşi la un conflict muncă-familie.  Agreabilitatea şi conştiinciozitatea au corelat mai mult cu strategiile de coping pentru diminuarea conflictului muncă-familie, iar aceste strategii comportamentale au influenţat nivelurile de expereinta. Afectivitatea negativă a avut efecte asupra interferenţei muncă-familie şi familie-muncă, iar stabilitatea emoţională a avut un efect direct asupra conflictului. Mai mult, nivelurile scăzute ale agreabilităţii, ale stabilităţii emoţionale sau ale extraversiunii pot juca rol de moderator în relaţia negativă dintre conflictul muncă-familie şi starea de bine

Lucrul de acasă oferă mai multe avantaje în ceea ce priveşte echilibrul muncă-familie, în sensul că oferă o mai mare libertate pentru alegerea orelor de lucru şi reduce timpul alocat transportului.Oferă mai mult timp pentru activităţile domestice, precum îngrijirea copiilor sau pentru activităţi de recreere. Din acest motiv, graniţa muncă-familie poate deveni mai greu de delimitat şi poate determina o satisfacţie mai mică pentru echilibrul muncă-familie. Cele mai multe dintre persoanele care lucrează de acasă (două treimi) o fac din cauza cererilor angajatorului şi doar o treime dintre ei din cauza obligaţiilor familiare. Pe lângă cultura organizaţională,  un alt factor de influenţă in conflictul muncă-familie, este flexibilitatea locului de muncă.

Consecinţe ale conflictului muncă – familie

Conflictul muncă-familie poate duce la o serie de efecte disfuncţionale precum epuizarea, scăderea stării de bine, deteriorarea relaţiilor mentale, insatisfacţia cu privire la locul de muncă sau la viaţă.

Efecte la nivel organizaţional

S-a dezvoltat un model al efectelor conflictului muncă-familie asupra epuizării emoţionale a angajaţilor, satisfacţiei şi performanţei de la locul de muncă, model bazat pe teoria rolului şi teoria conservării resurselor. Modelul propune ca unele consecinţe ale conflictului muncă-familie să fi urmărite prin intermediul a patru căi diferite:

1) conflictul muncă-familie are un efect direct negativ asupra nivelului de performanţă a angajaţilor;

2) conflictul muncă-familie tinde să crească epuizarea emoţională a angajaţilor, care se va micşora nivelul de performanţă de la locul de muncă;

3) conflictul muncă-familie reduce satisfacţia în muncă a angajaţilor, care va reducere nivelul de performanţă la locul de muncă;

4) conflictul muncă-familie duce la epuizarea emoţională a angajaţilor, care va reduce nivelul de satisfacţie de la locul de muncă şi, prin urmare, va reduce şi nivelul de performanţă.

 

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Psihologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web