Carpatii Romanesti numiti si Caucaz

in Turism

Cercetari de specialitate au stabilit ca lantul muntos al Carpatilor românesti este constituit, preponderent, din sisturi cristaline mezometaformice, a caror vârsta a fost atribuita, de geologi, anteproterozoicului superior (2600 milioane ani) si din roci epimetamorfice – roci sedimentare din proterozoicul superior – carboniferul inferior (Precambrianul superior: 800-360 milioane ani). Aceste roci au fost transformate in roci cristaline (epimetamorfice), in timpul orogenezei hercinice (Carbonierul superior: 320-250 milioane ani) când avea sa se incheie deriva spre nord a uscaturilor Gondwaniene (Carboniferul superior) prin coliziunea lor cu continentul Gresiei Rosii veche, conturând actuala forma serpuita a acestor munti. Astfel formati – ca dealtfel toti muntii din Sudul Europei – Carpatii sunt cunoscuti sub numele de Hercynide, orogeneza este numita hercynica sau varisca, contemporana cu hercynidele numite Mauritanide (Africa de NV) si Allegheniana (America de Nord).

In faza austrica (Cretacicul mediu: 80 milioane ani) este pusa in miscare Pânza Getica, iar in faza Laramica (Cretacicul superior: 65 milioane ani) are loc cutarea depozitelor sedimentare si desavârsirea regiunii ca unitate de relief din intregul lant al Carpatilor.

Regiunea geosinclinala mezogeana continua sa functioneze si in Paleogen (65 milioane ani), depunându-se formatiuni specifice in Alpi, Balcani, Caucaz, Carpatii Orientali: fusul intern, extern si transcarpatic; Meridionali: in depresiunea Getica si depresiunile intramontane: Strei, Hateg, Petrosani, Lovistea) s.a.

Orogeneza alpina, cu desfasurare evidenta in Eocen (55-38 milioane ani) avea sa consolideze lanturile muntoase alpine (Alpi, Balcani, Caucaz, Carpati etc.),in decursul Cliogenului (38-24,5 milioane ani) si definitivat mai apoi in Neogen (24,5-1,7 milioane ani).

Datorita proceselor geoclimatice, in decursul racirilor din Pleistocen (1,8 milioane ani – 127.000 ani), limita zapezilor cobora pâna la circa 1600 metri – in Carpatii Orientali – si la 1650-1700 metri – in Carpatii Meridionali; in partea de nord a tarii, relieful glacial din Pleistocen sustine individualitatea limbilor glaciare pâna la 1300 metri altitudine medie, constituind nivelul maxim de habitat al majoritatii asezarilor din incinta acestor munti. Forme de relief glaciar bine pastrate exista in masivele Rodna, Caliman, Bucegi, Fagaras, Parâng, Retezat, Godeanu si Tarcu.

Formele de ghetari in Carpatii României s-au individualizat in cursul ultimelor doua faze glaciare: Riss (127.000-75.000 i.H) si Wurm (75.000-8300 i.H.). Ele sunt reprezentate in special prin circuri si vai glaciare, praguri, morene etc. care au un rol esential in modelarea reliefului Europei. In Carpati, aparatele glaciare s-au instalat la altitudini de peste 2000 metri (vezi circuri si lacuri glaciare din Retezat, cu 82 lacuri sau tauri, Godeanu cu 8 si Tarcu cu 5 ircuri glaciare). Urmele glaciatiunii cuaternare sunt observate si in Muntii Apuseni (masivele Bihor, Muntele Mare) care, in plus, pastreaza una din cele mai remarcabile pesteri glaciare din Europa; Pestera Ghetarul de la Scarisoara, in interiorul careia se conserva un bloc de gheata cu un volum evaluat la 75.000 metri cubi. [2]

S-a constatat ca de-a lungul timpului, lantul muntos din tara noastra a fost cunoscut si mentionat, concomitent – o indelungata perioada de timp – sub o dubla denumire: Carpati si Caucaz.

CARPATI – Este denumirea lantului muntos din Europa, preponderent pe teritoriul tarii noastre unde se mentin antroponimul Carpat si toponimul Carpitus (Harghita) analog toponimelor Carpasio (Italia), Carpina (Brazilia), Carpinteria (Argentina), Karpasz (Polonia), Karpasia (Cipru), si „Stâncoasa insula Carpathos” (azi, Scarpanto, intre insula Rhodos-Creta) mentionat in „Argonautica” [3], numita de Homer – Karpatos (Crapatos; in Iliada II.668), respectiv, acei Karpates Oros mentionati de Ptolemeu (83-161 d.H.) cu referire la Muntii Carpati din tara noastra („Geografia”, III.5.6-20).

Dupa forma intrebuinata de Homer, numele muntelui „Carpates” corespunde la participiul românesc „crepat”, latinescul „crepatus” cu „r” dizlocat. In limba româna poporala se numesc crepaturi, singular crepatura, muntii stâncosi si prapastiosi. Acelasi inteles il aflam si la Avienus (sec.IV d.H.) – „Carpathus” (Crapathus), hic rupes attoutur”, in Descr.orb.671. [4]

Noi identificam denumirea Carpati cu originea in sumeriana KUR-PAT/es/I=”Muntele printului (-ilor)” si pentru ca potrivit listei regale sumeriene, inainte de Potop au domnit 8 regi in 5 orase timp de 241.200 ani, „apoi a sosit Potopul, iar dupa potop au venit la domnie regii popoarelor din munti” [6] este posibil ca termenul Carpati sa apartina acestei perioade (cca.4000 i.H.); in hittitul KAR/t/-PAT/a/-I/shi/=”Locul, muntele unde este centrul vital (inima) si mâna (protectia) Domnului” sau „Centrul la care merge pe jos Domnul”; sanscrita KARPATA=”Locul, muntele unde este cel care are imbracaminte din lâna” sau KAR-PAT=”Locul unde actioneaza guvernatorul (conducerea)” sau, KAR-PAT-I = „Locul unde se merge numai pe picioare”; preluat din latina CARPE/o/-TI/s/=”Locul, muntele tau divizat”/in multas partes-„in multe parti” (vezi cele trei segmente principale ale Carpatilor românesti).

CAUCAZ – Este denumirea a trei masive muntoase care includ radicalul autohton-românesc, CAUC – „Potcap purtat de calugari”, se regaseste in antroponimele Cauc, Caucea, Caucos, Ceuca si toponimele Cauceu (Bihor), Caucagia (Tulcea) din tara noastra, analog toponimelor Caucagus (Venezuela), Caucaia (Brazilia), Caucasia (Columbia), Caucete (Argentina) – din America de Sud – , Cauco (Elvetia), Kaukonen (Finlanda) – din Europa – si Kauka, Kaukana din India.

Etimologic, termenul Caucaz are semnificatia: in sumeriana, KAKU/gg/A/l/-Z/u/ = „Muntele unde sunt cunoscuti preotii vrajitori si conjurati”; in hittita, KA/rt/-U/s/KEZ/zi/ = „Muntele unde este inima (centrul vital) al celor care vad (vegheaza)”; in sanscrita, KA-KUSA = „Muntele acela cu iarba folosita la ceremonii religioase”; in latina, CAU-CAS/cus = „Muntele care aduce multumire sufleteasca din timpuri stravechi”.

Deci, un semnatism cu caracter religios, partial diferit de cel pentru Carpati care este laic.

Despre cele trei masive muntoase denumite Caucaz aflam:

  1. CAUCAZ, muntele despre care B.P.Hasdeu spune ca este unul si acelasi cu muntii Carpati numiti si Caucaz, anterior perioadei dacice [7]. Intr-adevar, Carpatii românesti au fost mentionati sub denumirea de Caucaz de catre: Eschil (525-456 i.H.) in „Prometheus desmotes” (Prometeu inlantuit; vezi 2,719); Apollonios din Rhodos (295-215 i.H.) in „Argonauticele”; Apollodor (405 i.H.; I.7.1.), Strabon (64/63 i.H. – 23/26 d.H.) in „Geografia” (XI.5.5); Ovidiu (43 i.H. – 17 d.H.); inscriptia aflata la muzeul din Koln (Henzen, nr.5939); calugarul Nestor (n.cca.1056 d.H.) s.a. Potrivit acestor consemnari, Muntii Caucaz se intindeau intre Portile de Fier de la Dunare (Istru) pâna la zona Vrancea- Buzau si au ca principale tematici incatenarea Titanului Prometeu (in Muntii Parâng), eliberarea acestuia de catre eroul Hercule si expeditia argonautilor condusi de Iason. [8]

In geografia antica, o ramura a Muntilor Caucaz din amonte de izvoarele Istrului se numeau Karauni, insemnând: in sumeriana, KUR-E-ANU = „Muntele unde este casa zeului suprem Anu”; in hittita, KIR-AN/n/U-A/s/ = „Muntele unde este inima (centrul vital) al parintilor”; in sanscrita, KI/nn/ARA/s/-UN/u/” = „Muntele unde este o fiinta cereasca”; in latina, GYRO-UNI/co/ = „Muntele cu totul deosebit la cotitura” (Dunarii). Etimologia este sustinuta si prin existenta antroponimelor Chera, Cheran, Cheranu, Cheranescu, toponimicele Cheriu (Bihor), Chereusa (Satu Mare), Chirles (Bistrita-Nasaud) din tara noastra, anal.topon. Keraon (India) si Keraunja (Nepal).

Muntii Kerauni sunt mentionati de Apllonios din Rhodos sub denumirea de Ceraunieni, localizati lânga Marea lui Cronos in incinta careia se afla insula Nymphaia (Ada-Kaleh) stapânita de craiasa Kalypso, fiica lui Atlas si amonte de izvoarele Istrului [9]; Diodor din Sicillia (80-21 i.H.) in a sa Biblioteca Istorica (III.LXVIII.1-3; III.LXX.1-6) ii numea Ceraunici si ii localiza in zona localitatii Svinita de pe Dunare; Strabon (I.2.10), Cassius Dio (L.9) ii mentiona sub aceeasi denumire undeva in partile Iliriei; Ovidiu (in scrisoarea catre Graecinus) sub denumirea de Cerauni, in zonele Cazanele Mari si Mici de la Dunare. Noi ii identificam cu actualii Muntii Cernei.

  1. CAUCAZ, muntii de lânga Marea Caspica, „care domina câmpiile ce se cheama Kerauni (adica, Caucazul oriental, intre trecatoarea Krestovia si Baku) mai cu seama in partile lor catre mare”. [10]
  1. CAUCAZ, este denumirea unor ramificatii muntoase din India, carora localnicii le spun Paropamisos (azi, Hindurus) intre Bactriana la N, India la E; Emodos (jumatatea apuseana a muntilor Himalaya), Imaos (jumatatea rasariteana a Muntilor Himalaya) si altele ce constituie sistemul muntos Himalaya. [11] Este posibil ca denumirea de Caucaz sa fi fost adusa de arieni (sanscrita, Arya – „strain” sau „abia sosit”) care, porniti din zona Muntilor Caucaz de lânga Istru, au trecut pe lânga Marea Caspica (unde au botezat Muntii Caucaz) si de acolo „au trecut muntii Hindurus si au intrat in Afganistan de unde, prin Kabul, Gumal, Kuram si alte trecatori, au intrat – in mai multe valuri – in Punjab”, catre 1500 i.H. .

De la radicalul „Cauc” a derivat si etnonimul Cauconi, poporul despre care aflam ca anterior razboiului troian, când pe atunci mai dainuia inca neamul pelasgilor si cel al cauconilor, ca si cel al lelegilor; in vremurile de demult, acestia, asa dupa cum s-a spus, au ratacit la intâmplare prin multe parti ale Europei (Elvetia, Finlanda, dar si toponimele din America de Sud, India) si pe acestia poetul ii face aliati ai troienilor „… unii sustin ca cauconii sunt scitii, altii ca sunt de semintie macedoneana, altii pelasgica.”

Poetul nenominalizat de Strabon este Homer (sec.IX-VIII i.H.) care, descriind o etapa din timpul razboiului, spune ca in jurul Troiei, „Pe de o parte, spre mare, sunt carii, peonii arcasi, /DUMNEZEIESTII PELASGI CAUCONII precum si lelegii. Iar despre Timbra sunt mizii tari in virtute, licienii si strunitorii de cai frigieni precum si meonii cei care lupta in care…” (Iliada, X.414-418).

Dintre acesti aliati ai troienilor, „brygii si frigii sunt unii si aceiasi, dupa cum mysii sunt aceiasi cu maionii si meonii”, originea acestor popoare fiind precizata la nord si de-a lungul fluviului Istru [14] de unde au coborât in sudul continentului, trecând peste Hellespont, si au intemeiat provinciile Frigia si Mysia din Asia Mica, anterior razboiului troian.

Daca „neamul cauconilor s-a stins cu desavârsire de pretutindeni” din partile Frygiei [16] patria acestora de la nord de Istru a dainuit si este mentionata in sec.IV d.H. când, Athenaric (…381 d.H.) conducatorul vizigotilor, temporar stabilit in apropierea fluviului, temându-se de supararea imparatului Valens (n.328; imp.364-378 d.H.) – caruia ii produsese unele dificultati, silindu-l sa semneze tratatul de pace (377 d.H.) in mijlocul fluviului Istru, „s-a retras cu toti ai sai in tinutul CAUCALANDEI, greu accesibil din cauza muntilor inalti si a padurilor dese care-i inconjurau, de unde a alungat pe sarmati” , o descriere identica realizata si de Florus („Epitome” I.39) atunci când se refera la Muntii Banatului de lânga Dunare. Faptul ca dupa retragerea aureliana din Dacia este remarcata o patrundere a sarmatilor in Banat unde, dupa unele informatii [18] se aflau si in timpul lui Constantinus-I (332 d.H.), permite localizarea tinutului Caucalandei (in sanscrita, KA-UC/e/A-LA/s/-NIDA/s = „Locul acela care tinde sa fie o resedinta ascunsa”, in zona numita Plaiul Closani.

Se spune ca: „Zeul-Mos – la origine un batrân cioban mirific – isi avea resedinta la o stâna cocotata pe crestele innegurate ale Carpatilor Ceresti (când in Ceahlau, când pe Caraiman, când pe Parâng, când in Apuseni). Insemnele puterii si domniei lui pastorale in Carpatii Ceresti sunt Lumina, Soarele si Luna, astrele. Fiind conducatorul suprem al conclavului si cortegiului de Mosi-divini (sau de „Sfintii populari”) el detine toate elementele si puterile conducerii universale” .

Insiruirea muntilor de resedinta a Zeului-Mos si atributele puterii acestuia implica precizarea ca lantul Muntilor Carpatii românesti este constituit din trei formatiuni principale care, practic, in aceste conditii, poate fi considerat un Tibet al tarii noastre. Aceste formatiuni sunt:

  1. a) – intre 44043′-44055′ lat.N/22000′-23000′ long.E, incluzând muntii Poiana Rusca (PR), Tarcu (T), Cernei (C) – pe care ii identificam cu Muntii Kerauni (Ceraunieni) si Mehedinti (M), pe care ii identificam cu Muntii Riphaei; in sumeriana, RAPPA/sum/-HE/t/I/l/ = „Muntele vast fie ca el sa traiasca”; in sanscrita, RI-APA/nc/-A/n/H/as/ = „Muntele inalt aflat in spatele strâmtorii” (Portile de Fier); in latina, RIPA-HEIA = „Muntele de la malul apei (Dunarea) celor curajosi” (Dacii); actual, româna, RÂPA – „Coasta abrupta a unui deal (munte)”, regasit in antroponimul Râpa, Râpanu, Râpariu, Râpascu, Râpea, Râpeanu, toponimele Râpa (Bihor, Gorj, Mures, Vâlcea), Râpas (Hunedoara), Râpanesti (Vâlcea), Râpile (Buzau) din tara noastra, anal.topon. Râpa, Râpe (Anglia, Italia), Riparius (SUA).

Muntii Riphaei sunt mentionati de Apollonius din Rhodos si localizati acolo „unde murmura izvoarele fluviului Istru”, Pliniu cel Batrân (23/24-79 d.H.) in „Historia Naturalis” (VI.7.1) ii considera ca munti ce constituiau frontiera de vest a sesurilor numite Scythia, prin pozitia lor geografica fiind identici cu Carpatii Meridionali, localizare confirmata si de „…cei mai putini care intorcându-se la traducerile grecesti in care este vorba de muntii Ripheeni, pretind ca acest cuvânt din urma este sinonimul lui Karpathe, sprijinindu-se pe afirmatia lor de faptul ca atunci când vorbesc despre muntii Riphaeni, grecii desemneaza muntii din Transilvania”. O referire la acesti munti o avem in pasajul:”…la inceputul acestei parti a arcului, unde inceteaza muntii Riphaei (zona muntilor Godeanu sau Curbura Carpatilor) locuiesc arampheii, oameni drepti, cunoscuti prin calmul lor…” .

Prabusirea unei parti din acesti munti a condus la crearea actualului curs al fluviului Dunarea printre „Coloanele lui Hercules” (Piatra Voditei si Piatra Gavrin), urmele prabusirii fiind evidentiate prin deja faimoasele Cataracte de la Portile de Fier. Numai dupa aceasta prabusire (sec.XIII i.H.) a fost posibila navigatia argonautilor condusi de Iason si a lui Ulise, pe Istru.

  1. b) – Un sector, pe coordonatele 44055′-45053′ lat.N / 22027′-25040′ long.E, incluzând muntii: Godeanu, Retezat, Sureanu, Vâlcan, Parâng, Cindrel, Lotrului, Capatânei, Fagaras, Iezer, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi.

Existenta in incinta acestor munti a unor oronime, omonime ca: Baba, Babele, Balaur, Bran, Bucura, Galbena, Godeanu, Gugu, Lolaia, Magura, Moraru, Mosu, Muncelu, Olanu, Papusa, Prislop, Sfinx, Stânisoara, Serpilor, Valea Rea, Vârful lui Patru, Vârful lui Stan, Zanoaga s.a.., constituie o dovada peremptorie a existentei unor comunitati descendente dintr-un centru comun pe care il identificam in zona masivului Godeanu-Tarcu-Retezat acolo unde Victor Kernbach, autorul volumului „Enigmele miturilor astrale” sustine ca Vârful Gugu este centrul unuia dintre punctele energetice esentiale ale planetei.

In cadrul aceluiasi segment, pe coordonatele 450-460 lat.N / 230-260 lg.E , a fost localizat „Dreptunghiul Carpatilor Meridionali” – unde apar lumini ciudate in miez de noapte – numit si „Zona crepusculara a Europei” , adica o zona cu lumina difuza care se raspândeste inainte de rasaritul si dupa apusul Soarelui, având originea la Vârful Gugu, in jurul caruia au fost descoperite cele mai vechi oseminte umane din tara noastra (Pesterile: Bordu Mare, Cioclovina, Muierii) ai caror urmasi au migrat in toate directiile, pâna la cele mai indepartate puncte de pe glob.

Carpatii Orientali, incluzând si curbura dintre 450-460 lat.N/25040′-27000′ long.E, dincolo de care, intre 460-480 lat.N/250-270 long.E, sunt Carpatii Oriental propriu-zisi, includ Muntii Rarau (sumeriana, RU-RE’U) = „Muntele pastorului care creeaza”; Muntii Hasmasu (sumeriana, H/urs/AS-MASU – „Muntele Geaman”); oronimele Ghimes care amintesc de eroul Ghilgames (GHI/l-u-gal/MES), râul Somes (vechi Samus) amintind de zeul Soarelui – Samas; cu izvoarele in aceeasi zona din care izvorasc râurile Mures, Olt, Târnava, acolo unde, dupa Potopul universal s-a aflat Uta-napistim (liter. Viata vesnica) supranumit Cel-Prea-Intelept. Acesta „era faptura omeneasca” a carui statura era de unsprezece coti (5,7 metri), deci un urias, ales de zei pentru a salva speciile de fiinte (umane si animale) de la Potopul Universal, un veritabil Noe biblic insa, cu aproape doua milenii anterior mentionarii acestuia din urma. Dupa potop, aceiasi zei au hotarât ca: „Acum el si cu sotia lui sa fie asemenea noua, zeilor, si Uta-napistim sa traiasca departe de oameni, la Gura Apelor”. Destainuindu-se eroului Ghilgames, Uta-napistim spunea ca zeii „m-au dus deci pe tarâmuri indepartate si m-au asezat la Gura Apelor” .

Carpatii Occidentali (Apuseni) sunt remarcati prin bogatiile lor de metale rare ce constituiau fabuloasele bogatii ale locuitorilor din aceste parti, jefuiti de cei „adusi de vânturi”, incepând de prin mileniul II i.H.

Prin pozitionarea acestor munti fata de lantul serpuitor al Carpatilor Orientali si Meridionali, intocmai aripei unui urias balaur – monstru imaginat ca un sarpe, cu unul sau mai multe capete (vezi crestele muntilor) adesea inaripat. De altfel, balaurul (sarpele fantastic) ca imagine exacerbata serpentiforma a fost considerat de arheologi, cu origini inca din neoliticul superior (3700-2500 i.H., cultura Cernavoda-I; sceptrul de la Harman, Brasov), „un animal simbolic al localnicilor din Carpati” [24], simbol pastrat prin legendele despre Hercule, Iorgovan, Iovan, si prin oronimele Balaur sau Serpilor citate mai inainte. Este posibil ca acest „animal simbolic” sa fi constituit arhetipul pentru Quetzalcoatl „Kukutkan) – „Sarpele cu pene” unul din cei mai importanti zei ai populatiei maya si a altor popoare mai vechi din America Centrala (Golful Mexic).

Succinta prezentare a orogenezei Carpatilor Românesti si a câtorva elemente de etnogeografie determinante in etnogeneza, ca proces de formare a poporului care, urmare unui proces social-istoric de lunga durata desfasurat in preajma acestor munti, au creat elemente de cultura si civilizatie iradiate, prin migratie, pe cale pasnica, cu generozitate si altor multe popoare de pe toate meridianele Terrei.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.