Fiind personale, sentimentele si gandurile sunt expresia unei diferente uneori greu de acceptat. Energia pe care o scot la iveala le confera o forta care poate nelinisti. Pentru a trai, trebuie, deci sa ne ascundem?
In societate
Pentru a-si pastra coeziunea, societatea canalizeaza energiile individuale si reduce diferentele dintre persoane, limitandu-le formele de manifestare si impunand un limbaj comun: drepturile omului, libertatea de gandire, respectul fata de individ, etc.
In inter iorul acestui cadru general, fiecare mediu social isi decreteaza reguli proprii si stabileste bariere.
Astfel, copilul trebuie sa se modeleze dupa un sablon si invata foarte repede ca unele lucruri se pot spune iar altele nu.
In inteprindere
Inteprinderea este un loc unde oamenii produc: bani- in termeni de capital si locuri de munca- in termeni de social. Axata pe actiune, inteprinderea uita sau subestimeaza faptul ca, pentru a produce ceva, oamenii trebuie sa se intalneasca si sa stea impreuna.
Astfel, emotionalul ne indeamna la actiune iar rationalul ne justifica.
Acasa
Aici, in sfarsit, ne putem “regasi”. Si iti place, desigur sa sa schimbi vorbe…nevinovate. Cei care nu o fac risca sa nu gaseasca niciodata momentul potrivit. Daca cel vizat este in toane bune, astfel de lucruri pot fi inghitite usor; la polul opus, daca cel vizat este in toane rele, mai bine o lasi pe altadata….Dar cand? Exista apoi motivele “bune”: “Nu vreau sa il plictisesc cu asta” dar si motivele proaste: “La ce bun…?”, „Nu e nimic de facut…”
Toate aceste constrangeri – exercita asupra noastra o presiune care poate avea efecte pozitive, fiind vorba de politete sau de sange-rece.
Insa, tot ele ne pot face sa trecem de la o stare in care stim cand ne reprimam manifestarea personala , la o stare in care nu ne mai dam seama de acest lucru.
Sa privim lucrurile putin mai la distanta…
Un fapt este clar: daca vrei sa dialoghezi, trebuie sa fii prezent , si inca intr-un mod care sa-u permita interlocutorului tau sa fie si el prezent. “A exprima ca atare” inseamna a evita tot ceea ce ar putea face ca o traire sa fie luata drept o realitate obiectiva.
Prin exteriorizare raspundem nevoii noastre de exprimare personala.
Astfel, in dialog, exteriorizarea este instrumentul de care ne folosim atunci cand ceea ce ne intereseaza este relatia, cand vrem sa intretinem intimitatea, dar si atunci cand vrem sa realizam ceva, sa ne atingem un scop.
Astfel, nu putem exista ca persoane decat daca suntem in relatie cu alte persoane. Un om singur pe lume nu ar avea de unde sa stie ce anume ii confera calitatea de persoana.
Practic, dispunem, in privinta exprimarii personale, de doua instrumente de dialog complementare:
– exteriorizarea- pentru a exprima ceea ce simtim, ceea ce gandim si ceea ce credem ca percepem la interlocutor
– rugamintea- pentru a exprima, in numele propriu, o dorinta sau o nevoie, a carei realizare tine de celalat.
