Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

CAZURILE DIN GULF BREEZE! INTAMPLARILE CARE AU MODELAT IMAGINEA FENOMENULUI OZN IN MINTEA AMERICANILOR ANILOR ‘90

in Curiozitati

Printre intamplarile care au modelat imaginea fenomenului OZN in mintea americanilor anilor nouazeci, si chiar a unui public mult mai larg, au fost si cele de la Gulf Breeze, un orasel linistit, cu case raspandite intr-un soi de parc imens, avand 6000 de locuitori, in buna parte pensionari. Oraselul, care dupa intamplarile reproduse mai jos, a devenit un fel de Mecca al pasionatilor de OZN, este situate in vestul statului Florida, SUA, la capatul unei lungi peninsule-grind in golful Pensacola, care se deschide in nordul Golfului Mexic.

Inca de la inceputul anului 1987, au sosit rapoarte sporadice privind OZN-uri vazut in zona. Adevarata istorie incepe, insa, in ziua de 11 noiembrie 1987, cand sotia unui ofiter de marina pensionat vede plutind o alcatuire din care cobora o raza albastra. Ea a fost doar prima care a raportat strania aparitie, au urmat alti sase care, in mod independent, au raportat si ei, in scris, lucruri asemanatoare. Al patrulea dintre aceste rapoarte era, insa, putin ai altfel.

Eroul intaplarii a fost Ed Walters, 41 de ani, proiectant si antreprenor de constructii, un ins prosper si foarte prins de meseria lui, mai degraba conservator, pana atunci preocupat catusi de putin de OZN-uri, extraterestri sau de popularitate. In ziua cu pricina, pe inserat, in timp ce statea singur in biroul amenajat in vila sa, zareste o lumina stranie strecurandu-se printre crengile pinilor. Iesind din casa, vede plutind, la cativa zeci de metri deasupra solului, un vehicul cilindric (semanand cu o toba), luminos, gri-albastrui, mai bombat la mijloc, cu diametrul apreciat la zece metri, cu un mot luminos in varf si un cerc cu diametrul de aproximativ cinci metri la baza, in interiorul careia pulsa o lumina puternica, Jur imprejurul stranului obiect, dispuse regulat, se zareau lumini si doua randuri de pete intunecate patrate, posibil hublouri. Absolut niciun sunet nu insotea infricosatoarea aparitie.

Convins ca nu va fi crezut, Ed intra in casa, ia aparatul sau Polaroid pe care il foloseau cu regularitate pe santierele de constructii, face atru fotografii, dupa care reincarca aparatul si mai apuca sa faca o fotografie. Brusc, o raza albastra tasneste din vehicul izbindu-l si tintuindu-l locului. Nu se poate nici misca, nici respira, aude in minte tot soiul de voci, una pare sa-i spuna “nu vrem sa-ti facem niciun rau”, alta inceaca sa-l calmeze. Intre timp constata ca raza albastra l-a “prins” cumva, incercand sa-l ridice de la pamant. Ajunge la un moment dat sa pluteasca la o inaltime de peste un metru. Simte ca se sufoca. In jur nu era niciun martor. Alte voci, amalgamate peste halucinatii vizuale, intre care o carte cu imagini de caini, se suprapun zbaterilor si tipetelor sale sa fie lasat in pace. Dintr-o data stransoarea slabeste si Ed cade la pamant, in genunchi. Pana sa se ridice OZN-ul disparuse. Cele cinci fotografii erau insa acolo, developate, imprastiate pe sol, semn ca n-a avut doar simple vedenii.

Peste putin timp se intoarce din oras Frances, sotia lui, examineaza impreuna fotografiile, care desi nu aratau toate detaliile pe care le vazuse Ed cu ochiul liber, erau destul de bune. Cad amandoi de acord ca e mai bine sa nu le arate si altora, nici macar celor doi copii ai lor, care la ora aceea nu se intorsesera, inca, de la scoala. Ed este convins ca daca ar proceda altfel, va fi considerat pe viitor “constructorul acela nebun care a vazut OZN-uri”, ceea ce i-ar prejudicial atat afacerile, cat si reputatia foarte bun ape care o avea in comunitatea locala. In plus, copiii lor ar avea précis de suferit din partea colegilor care, de regula, nu omit sa sanctioneze cu mici rautati astfel de istorii. Mai tarziu, insa, incep sa-si puna si alt soi de intrebari: nu cumva strania aparitie poate reprezenta un pericol in viitor? Nu cumva ar trebui preveniti parintii, copiii, deci nu cumva ar fi mai bine sa-si alerteze intr-un fel concetatenii? Dupa mai multe deliberari, se hotarasc ca Ed sa mearga la Duane Cook, editorul saptamanalului local Sentinel. Ii a spune acestuia ca are cunostiinta despre o istorie intamplata unui prieten al sau, numit conventional “domnul X”, care vrand sa-si pastreze anonimatul, i-a inredintat fotografiiile si istorisirea pataniei. Editorul accepta publicarea, iar reactia cititorilor este de la inceput pozitiva.

In ziua de 20 noiembrie dupa amiaza Ed “aude” brusc, cu urechile mintii, un zumzet din ce in ce mai puternic, venind parca dindaratul jumatatii drepte a fruntii. Isi pune problema daca nu cumva e bolnav. Dintr-o data zumzetul inceteaza si este inlocuit printr-o conversatie indepartata, intr-o limba de neinteles, parca africana. Incearca sa raspunda cumva “intrusilor”, injurandu-i, dandu-le de inteles ca stie ca sunt aceiasi cu cei ce l-au bruscat cu noua zile in urma. Chiar ia aparatul de fotografiat si iese in gradina, asteptand. La un moment dat apare, intr-adevar, o luminita, care creste vertiginos. Ridica aparatul si aude, dintr-o data, in minte, in engleza, o voce spunand “nu fa asta”, apoi o alta voce “te rog nu…” si o a treia, in spaniola, “los fotos son prohibido”. Din nou primele voci invita sa avanseaze, sa nu-i fie teama deoarece vor sa-i faca “doar cateva teste”, care nu-i vor face niciun rau. Walters reuseste, in timpul “conversatiei”, sa faca patru clisee. In acelasi timp are si o seama de vedenii induse metal, isi zise el, in scop experimental. La un moment dat se intreaba iritat cu ce drept este tratat astfel, raspunsul vine imediat, “noi avem dreptul sa facem asta”. Dupa a patra fotografie obiectul se apropie brus,apoi tasneste in sus, disparand in cateva clipe. Ultimul mesaj pe care Ed il receptioneaza este “vom reveni…”.

In noaptea de 2 decembrie 1987, este trezit din somn de voci pe care le aude in minte,in limba spaniola. Walters a petrecut mai multi ani in tari din America Centrala si se descurca binisor in aceasta limba. El intelege ca OZN-ul cu pricina este din nou pe aproape. In prima clipa se gandeste sa sune politia locala, unde cunostea bine cativa ofiteri, renunta insa de teama de ridicol. Ia in mana stanga pistolul, inarcat, iar in dreapta aparatul de fotografiat. Iese din gradina sa scruteze cerul. In scurt timp aude un zumzet puternic indaratul fruntii si vede, intr-adevar, OZN-ul cunoscut coborand pana foarte aproape de sol, in fundul gradinii. Ascunzandu-se dupa niste paravane, Ed incearca sa se apropie de obiect facand si o fotografie. Sotia lui, trezita intre timp din somn, asista la scena, vazand si ea, pentru prima data, straniul obiect. Peste putin timp OZN-ul dispare, iar cei doi incearca sa-si reinnoade somnul interupt. La ora 3:30 Walters se trezeste din nou la latratul cainelui. Din dormitor, o usa, aproape complet din sticla, dadea direct spre o veranda deschisa catre gradina. De partea cealalta a acestei usi Ed zareste un omulet inalt de 1,20 metri, imbracat cu un soi de armura, sau, mai degraba, in niste cutii dreptunghiulare, gri inchis, care nu-i ascundeau, insa, ochii negri, imensi, ca de lacusta, scrutatori si cu expresie aproape trista. Aratarea tinea in mana o bagheta argintie, ca o raza de energie solidificata. Distanta era de cel mult 4-5 metri. Walters, sub privirile ingrozite ale sotiei, se repede sa captureze creatura. Nu face insa nici doi pasi pe veranda si este izbit de “raza albastra” venita de la OZN-ul care se afla deasupra. Ramane tintuit locului, incapabil sa mai faca vreo miscare. Omuletul se indeparteaza fara graba. Ed scapa din stransoare, fiind tras inapoi in casa de sotie. Are, inca, taria sa mearga dupa aparatul de fotografiat si sa faca un nou cliseu cu OZN-ul. Rascolesc apoi ingroziti toata casa, ca nu cumva sa mai fi ramas pe undeva vreun intrus. Intre timp OZN-ul dispare. A doua zi dimineata au surpriza sa auda, la postul local de televiziune, ca mai multi localnici au zarit un OZN in cartierul lor. De altfel obiectul fusese semnalat si de altii in ultimile sapatamani.

Cazul, devenind tot mai intens mediatizat, intra in sfera de interes a asociatiei MUFON (Mutual UFO Network), dedicate cercetarii fenomenului OZN, care trimit discret un investigator la Gulf Breeze. Acesta, pe nume Robert E. Reid, identifica locurile de unde au fost facute fotografiile date publicitatii si incepe sa suspecteze ca “domnul X” este una si acceasi persoana cu Ed Walters. Desigur, prima ipoteza a fost ca, probabil, totule o farsa, insa, dupa ce investigatorul sta de vorba cu mai multi martori si se familiarizeaza cu detaliile fotografiilor, pe care le vazuse pana atunci doar in reproduceri de o calitate mediocre, el este obligat sa inlature, pe rand, variantele avansate se sceptici: machete atarnate sau fotografiate prin dubla expunere, baloane, obiecte aruncate in aer si fotografiate in peisaj, ca si o ipoteza care viza globul din varful unui turn de apa. Nu peste mult timp Ed va trebui sa recunoasca faptul ca el este “domnul X”.

In 5 decembrie OZN-ul reapare. Are loc o “conversatie” mintala. Vocea ii spune intre altele: “Nu te opune…stai acolo unde esti…esti in pericol…Zehaas, noi nu dorim sa-ti facem niciu rau” sau “Zehaas, noi suntem aici pentru tine…”. Walters ajunge la concluzia ca acest “Zehaas” trebuie sa fie o porecla pe care vizitatorii s-au hotarat sa i-o dea. Ulterior s-a speculat ca numele ar putea fi o forma corupta a unui cuvant spaniel semnificand “sprancene”, vizitatorii fiind impresionati de acest detaliu anatomic pe care ei nu-l posedau.

In 17 decembrie urmeaza o noua aparitie, soldata cu noi fotografii. Pentru scurt timpEd ramane singur cu OZN-ul. El va constata ulterior o “lacuna in timp” de circa cinci minute, in care nu-si aduce aminte ce s-a intamplat. A fost oare rapit sau examinat fara sa stie? In aceeasi zi obiectul plutitor si deasupra curtii scolii de alaturi, lasand sa cada un lichid murdar. Specialistii de la Pioneer Laboratory Inc. din Pensacola au afirmat ca a fost doar apa de mare amestecata cu alge, dar in cercul cu diametrul de 4,5 metri acopertit de acest lichid iarba s-a uscat si nu a crescut la loc nici primavara.

In seara de 23 decembrie 1987, Ed Walters reusestesa fotografieze o formative de trei OZN-uri identice, asezate pe cer in triunghi, de acelasi tip cu cele din vizitele precedente. In aceeasi zi gazeta locala primeste,de la un alt cetatean, noua fotografii reprezentand aceleasi trei OZN-uri, vazute insa dintr-un alt loc, aflat la cateva sute de metri de casa lui Walters. Peste patru zile alti localnici depun marturie ca au zarit OZN-ul chiar deasupra casei lui Walters.

In seara de 28 decembrie, cei doi soti Walters vad, din nou, OZN-ul, dar nu reusesc sa-l fotografieze. Catva timp mai tarziu, insa, obiectul reapare si, de data aceasta, Ed reuseste sa-l filmeze pe o caseta video, timp de un minut si 38 de secunde (cu treizeci de imagini pe secunda), de la o distanta de circa 100 de metri. La un momet dat, se vede clar cum OZN-ul trece prin spatele unei tufe, apoi pe dupa ramurile unui pin aflat la circa 30 de metri. Examinarea ulterioara, cadru cu cadru, a benzii, a evidentiat un soi de energie pulsatila, rotindu-se in jurul muchiei de jos a vehiculului, fenomen care nu fusesera observat cu ochiul liber. Aceleasi cadre analizate cu o aparatura foarte sofisticata, au intarit convingerea specialistilor ca nu poate fi vorba de o machete suspendata sau de vreun alt truc asemanator.

Walters organizeaza un mic grup de prieteni si oficiali MUFON, care stabilesc sa se alerteze reciproc in cazul unor aparitii ciudate. Ed este avantajat deoarece apropierea OZN-urilor ii este “anuntata” prin acel zumzet caracteristic pe care-l simte indaratul fruntii.

In seara de 7 februarie, este chemat din noudin casa, de asta data de fiica lui. Ed isi ia polaroiul si apuca sa-si vada sotia fugind din curte punandu-se la adapost in casa de groaza OZN0ului. Cand pune piciorul pe ultimatreapta, un fascicul oblic de luminaalbastra izbeste betonul langa piciorul ei, dar n-a atinge. Intamplator, Ed declansase in aceeasi clipa aparatul, astfel incat si aceasta scena a ramas inregistrata. Urmeaza o parte de nedescris la gandul ca toate ferestrele sunt deschise, ori daca raza actiona oblic ea putea intra in orice incapere, deci putea teoreticsa atinga pe oricine din casa sau sa “planteze” unde dorea omuleti cu baghete argintii.

In ziua urmatoare sosestein oras Budd Hopkins,cunoscutul investigator al fenomenului OZN si autor al unor carti dedicate intalnirilor de gradul IV. Prima lui observatie este ca o atare urmarire asidua a cuiva de catre OZN-uri, desi nu foarte frecventa, este cunoscuta in destul de multe cazuri. De regula insa ea se insotestesi de “rapiri” multiple, de durata, de durata mai scurta sau mailunga, esalonate de-a lungul mai multor ani. In majoritatea cazurilor aceste “rapiri” sunt sterse din memoria celui in cauza. Analizand intalnirile din ultimele trei luni, se opresc asupra celei din 17 decembrie, care exista o scurta perioada in care Ed nu-ai aducea aminte ce s-a intamplat.

Continuand discutiile, mult mai importanta pare insa revelatia faptului ca s-ar putea ca aceste intalniri sa nu fi fost primele din viata sa. Isi aduce acum aminte ca in trecut a mai trait cel putin trei intamplari stranii, carora cautase pana acum sa nu le dea prea mare importanta dar care deveneau dintr-o data relevante.

Loading...

Prima intamplare s-a petrecut pe cand avea 17 ani. O dupa-amiaza in are umblase cu bicicleta, trimis de mama lui dupa cumparaturi, urmarit insistent de un imens caine negru, pe care nu-l mai vazuse nici inainte, nici dupa aceea. In noaptea care a urmat, in timp ce dormea in aceeasi caera cu fratele sau, simte ca-i sare ceva in pat. In primul moment crede ca e pisica, dar isi aduce aminte imediat ca, atunci cand s-au culcat, pisica fusese dusa afara din casa iar usile si ferestrele fusesera bine inchise. Gandul acesta il trezeste de-a binelea. La inceput i se pare, la o palma de fata sa, un cap chel cu ochii infundati in niste orbite negre immense fara gene sau sprancene. Terorizat, tipa, isi acopera fata cu perna, aprinzand concomitant lumina de pe noptiera. Camera era goala. Fratele, trezit din somn,bombane ca a simtit si el ca-iumbla ceva prin pat, dar si-a zis la fel, ca e pisica. Pe podeaua dormitorului si a holului alaturat zaresc urme ude de pasi,provenind negresit de la cineva sau ceva care intrase prin curte,unde toata noaptea mersesera o stropitoare. Ulterior, ori de cate ori si-a rememorat intamplarea, Edobisnuise sa-si spuna ca probabil totul fusese un vis cu cosmaruri.

A doua intamplare s-a petrecut cand avea 25 de ani. Fiind casatorit doar de doi ani, lucre din greu pentru a-si inzestra propriul camin. Dupa o sedinta de lucru privind un proiect, terminate la ora 23,pleaca spre casa cu masina. Drumul dura circa o jumatate de ora. Strazile erau pustii. La un moment dat constata cu groaza ca in oglinzile retrovizoare nu se vede nimic decat bezna. Pe masura ce depasea un felinar acesta parca disparea in neant indaratul sau, ca si cum masina lui ar fi tarat in spate o imensa perdea neagra. Speriat, vrea sa accelereze, dar masina nu reactioneaza, tinzand sa se opreasca. Descopera ca schimbatorul de viteze era in punctual mort. Nu-si poate explica in ce mod s-a intamplat una ca asta. Isi spune ca este probabil peste masura de obosit. Trage masina pe dreapta si coboara sa-si revina putin. Acum strada pare normala, cu lumini inainte si inapoi. Dar de undeva, mai de departe, venea o lumina, ca un far de motocicleta. Numai ca pe masura ce lumina aceasta se apropia, ea se inalta tot mai mult de la sol. Ed, ingrozit, sare la volan si demareaza. In retrovizoare din nou nu se vede nimic. Este cat pe-aci sa piarda controlul masinii, franeaza, opreste,coboara din nou din masina si priveste inapoi. Vede iar lumina ca de motocicleta apropiindu-se din departare. Porneste din nou, accelerand, in dorinta de a scapa de acest cosmar, dar in cateva minute lumina il ajunge, devine imensa, inundand tot interiorul masinii.

Ed isi revine abia sase ore mai tarziu, sezand la volanul masinii sale trasa la marginea soselei, fara sa-si poata aduce aminte ce s-a intamplat intre timp. Ulterior isi va spune ca a fost doar o halucinatie datorata surmenajului.

A treia intamplare, s-a petrecutla varsta de 33 de ani, cand se afla intr-un oncediu, langa orasul Corpus Christi (Texas) din zona barierei de corali din Golful Mexic. Ed iesise in larg singur, intr-o canoe, cu intentia de a pescui ceva. Era exact miezul zilei cand botul barcii s-alovit de ceva metalic. O multime de bule de aer urcara spre suprafata apei, emanand un pronuntat miros de clor. Incearca sa le evite, dar parea ca bulele se tin dupa el. Dintr-o data observa sub apa, la o adancime de circa zece metri, o lumina verzuie care crestea tot mai mult.

Peste cateva secunde, se pomeneste intins pe fundul barcii care plutea nemiscata. Se uita la ceas, era ora cinci dupa-amiaza si se gasea la mai multe mile de locul unde avusese ciudata intalnire. Mai tarziu si-a explicat intamplarea zicand ca avusese, poate, o insolatie.

In urma unor suspiciuni legate de faptul ca si fotografiile polaroid ar putea fi truncate, cei de la MUFON il sfatuiesc pe Ed sa-si schimbe aparatul cu un polaroid mai sofisticat, aducandu-i si un aparat special, stereoscopic cu patru obiective, care, cand este declansat, impresioneaza simultan patru cadre de film, ceea ce permite, intre altele determinarea exacta a distantei si dimensiunilor obiectului fotografiat. Se iau si precautii suplimentare, verificand filmul si cliseele polaroid sa nu fi fost expuse anterior, sigiland aparatele de fotografiat indata ce a introdus filmul in ele.

La 26 februarie Ed reuseste sa fotografieze cu aparatul stereoscop un OZN cu totul deosebit de cele anterioare, lung de numai un metru. Investigatorii au considerat ca a fost vorba de o “sonda” destinata unor explorari in regim automat.

La insistentele specialistilor MUFON, Ed Walters accepta sse supuna unei examinari cu detectorul de minciuni, la un laborator specializat, care, insa, nu mai avusese pana atunci de-a face cu probleme legate de fenomenul OZN. La prima intrevedere, in 18 februarie, Ed, asezat pe ceva care semana cu un scaun electric, a povestit timp de doua-trei ore toate prin care a trecut, raspunzand la numeroase intrebari, la multe dintre ele in mod repetat. Peste cateva zile, in care investigatorul a facut si investigatii complementare, a avut loc o noua discutie de vreo trei ore. Abia dupa aceasta a fost fixate, peste alte cateva zile, data adevaratei examinari. Aceasta se desfasoara dupa o procedura foarte riguroasa si dureaza din nou trei ore. Harvey McLaughin, care a condus examinarea, a consemnat intr-un proces verbal foarte oficial, faptul ca “in urma examinarii nu s-a constatat reactii fiziologice de natura sa deceptioneze” privitor la adevarul celor expuse si ca “dl. Walters crede cu certitudine in faptul ca fotografiile si observatiile descrise sunt adevarate si corespunzatoare realitatii”. Testele complementare uletrioare au aratat ca Ed era sanatos psihic, in particular, ca nu era un mincinos pathologic, deci nu era o persoana care ar putea spune neadevaruri cu atata naturalete, incat nii detectorul de minciuni sa nu le poata evidentia.

In 17 si 20 martie, dupa o “panda” colectiva, Ed ai face, in prezenta unor martori, niste fotografii cu un alt aparat, mai sofisticat, dublu si cu un efect stereoscopic crescut.

La1 mai 1988, la ora 1.00 dupamiezul noptii, de asta data complet singur, dupa o lunga veghe langa tarmul marii, vede din nou OZN-ul devenit acum familiar, insotit de micuta “sonda”. Le striga ca vrea sat ermine odata aceasta hartuiala, ca vrea sa dispara din viata lui. Apuca sa declanseze odata aparatul dublu, dar cand sa repete operatia zareste dintr-o data OZN-ul la vreo 10 metri deasupra sa, dupa care o imensa lumina alba ii inunda creierul.

In clipa urmatoare, sau cel putin asa i s-a parut, se ridica de pe nisipul plajei, cu p durere ingrozitoare de cap, buimac, clatinandu-se. mainile sale raspandeau o duhoare insuportabila. Se uita la ceas, era ora 2:25, trecusera o ora si un sfert fara sa-si poata aminti ceva. Ajuns acasa descopera ca are un cucui pe crestet si o umflatura dureroasa sub ceafa. In oglinda mai constata ca s-a ales si cu o vanataie mare la radacina nasului si doua semne rosii pe tample, inconjurate de vanatai urate.

Dupa aceasta, sirul observatiilor se opreste pentru un timp. Cele de mai sus, impreuna cu fotografiile, au constituit substanta cartii de mare succes scrisa de sotii Walters, “The Gulf Breeze Sighting” (1989).

Dupa pubicarea cartii, Ed s-a supus unor regresii hipnotice conduse de psihologul dr. Dan Overlade. S-a relevant ca cei ce l-au rapit erau aceiasi care il rapisera si in alte randuri inainte. Isi amintea sub hipnoza de o incapere goala, luminata de un alb orbitor, o raza albastra, coborand din tavan, l-a ridicat si l-a intins pe o banheta. Apoi, omuletii i-au examinat, cu un aparat sofisticat, memoria afectiva si emotionala, examinari pe care le facusera si cu prilejul precedentelor rapiri.

Fotografiile facute de Ed Walters si alte persoane din Gulf Breeze, in perioada noiembrie 1987 – ai 1988, au fost examinate de numerosi specialist. Intre acestia a fost si Bruce S. Maccabee, doctor in fizica, cercetator angajat pentru probleme de optica, timp de 16 ani, in diverse proiecte ale guvernului american, intre altele si la “Initiativa pentru Aparare Strategica”. El facuse si numeroase lurari stiintifice privind redibilitatea unor fotografii de OZN-uri, utilizand tehnici, inclusiv cele asistate de calculator. Maccabee evidentiaza, pe aceasta cale, ca in unele imagini luate de la Walters OZN-ul este cu adevarat indaratul unor crengi, deci nu se poate pune problema unor imagini suprapuse. Masooara experimental c alumina proiectata pe sosea intr-una dintre fotografii este de o mie de ori mai puternica decat cea pe care ar putea da cel mai puternic proiector usual etc. Maccabee si-a dat sea a o eventuala farsa ar fi neesitat un laborator foto foarte bine pus la punct, inexistent in oras, ca si colaborarea intregii comunitati a asezarii, ceee ce era practic imposibil. In zona Gulf  Breeze, in periaoada amintita, fusesera raporatate peste  suta de observatii asupra OZN-urilor cu pricina, inclusiv in zile in care Ed nu avusesera niciu fel de semne de la vizitatorii nepoftiti. Printre martori s-ar numarat mai multe notabilitati ale orasului.

  1. H. Andrus, directorul international la MUFON, aprecia, pe baza urmelor cu care a ramas dupa ultima intalnire, ca lui Ed Walters i s-a facut un implant, care a fost extras cu ocazia rapirii din 1 mai 1988.
  2. M. Warw, directorul MUFON pentru statul Florida, mentiona ca, in periaoda si zona mentionate au fost depuse cel putin 68 rapoarte indicand obiecte n-au putut fi identificate, implicand 135 martori, dintre care patru a zarit fiinte, sase raza albastra, iar noua au suportat perioade de “lacuna in timp” sugerand rapiri. Numarul total de fotografii a fost de 60, dintre care 39 facute de Ed Walters.

Inca dupa publicarea primelor fotografii au existat semne ale interesului manifestat in acest sens de marina militara si de NASA, care au adus in zona radare si nave speciale de cercetare. E adevarat, la vreo 30 de km exista o mare baza a aviatiei militare. In conferinte de presa oficialii acestora au dezmintit, insa, categoric zvonurile in legatura cu eventualele experiente cu tipuri noi de aparate de zbor. Nu o data martorii au raportat ca OZN-urile erau urmarite de elicoptere sau avioane de vanatoare. Dar fiind ca locuitorii orasului erau in buna masura ofiteri pensionati, era greu de crezut ca ei s-ar fi putut insela. Unele informatii aduse, insa, de Jacques Vallee in Revelations (1991) ridica problema unei implicari mai subtile a armatei americane in evenimentele din Gulf Breeze.

La inceputul lui iunie 1990 a venit o stire bomba, dup ace Ed Walters s-a mutat, noul proprietar al fostei sale case, cautand ceva printre lucrurile abandonate in pod, a gasit un model al OZN-ului. Cu diametrul de 23cm si inaltimea de 15, s-a zis ca acest model ar fi servit la fabricarea binecunoscutelor fotografii, deci ar constitui dovada ca totul a fost doar o inscenare. Desigur, era foarte greu de dovedit ca modelul nu a fost pus in pod dupa decembrie 1988, cand familia Walters se mutase intr-o casa noua. In plus, daca ar fi existat o frauda, Ed ar fi fost suficient de prudent sa nu abandoneze la voia intamplarii dovada ei. Dar cel mai bun argument a fost faptul ca, oricat s-au straduit partizanii acestei versiuni, ei n-au reusit sa realizeze cu ajutorul machete vreo fotografie convingatoare, in genul celor deja existente.

Adevarata surpriza aconstituit-o, insa, revenirea OZN-urilor in ianuarie 1991. In prima jumatate a anului au fost culese 70 de rapoarte carenu puteau fi alificate decat ca obiecte neidentificate. Nu semanau u cele din 1987-1988, avand forme diversificate: disc, cilindru, tigara. O statisticasi masuratori bazate pe triangulatii au aratat ca diametrele obiectelor se situau intre 5 si 10 metri, inaltimea medie de zbor intre 500 si 3000 de metri, distanta de observare fiind, de regula, de cativa km Printre primii care le-au vazut si le-au fotografiat au fost din nou sotii Walters. Obsevatiile au ontinuat si anii urmatori, fapt care a atras numerosi turisti. Desi ele nu au mai fost insotite de episoade spectaculoase: aterizari, rapiri, aparitiile lor, ac si numeroasele fotografii si benzi video, inclusiv multe realizate de reporter ai celor mai importante companii de televiziune americane si sud-est asiatice, trimisi special in zona, stau dovada, in continuare, perenitatii unui fenomen enigmatic.

Ed si Frances Walters au recapitulat intr-o noua carte: “UFO Abdutions in Gulf Breeze” (1994), intamplarile de dupa 1 mai 1988. Prin regresiile hipnotice ulterioare, effectuate de acelasi Dr. Dan Overlade a rezultat ca Ed fusese rapit de mai multe ori inainte. Intre altele, in cele trei intaplari mentionate, cele de la 17, 25 si 33de ani, a trecut, aparent la bordul unui OZN, prin examinari medicale, manipulari de natura sexuala si i s-au facut implanturi. Cu aceasta ocazie s-a intalnit cu tot soiul de fiinte stranii si infricosatoare, intre care cu niste soparle agresive, lungi de peste  trei metri.

Loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Curiozitati

Mergi la Sus

Politica cookies Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close

Politica de confidentialitate

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate