Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Celula vegetala

in Biologie/Enciclopedie

Celula este unitatea de baza structurala si functionala a materiei vii.

Proprietatile de baza ale materiei vii sunt:

1. Metabolismul -> schimbul de materie, informatie si energie intre celula / organism si mediul inconjurator

-> anabolism – totalitatea reactiilor de biosinteza – se consuma energie – fotosinteza

-> catabolism totalitatea reactiilor de biodegradare – se elibereaza energie – respiratie

2. Cresterea – proces fiziologic cantitativ de sporire a numarului de celule, a masei si volumului acestora.

3. Dezvoltarea – proces fiziologic calitativ, caracterizat prin parcurgerea perioadelor de tinere, maturitate si senescenta, si dobandirea capacitatii de inmultire in perioada de maturitate.

4. Sensibilitatea – capacitatea materiei vii de a sesiza, a recunoaste schimbarile factorilor de mediu.

5. Adaptabilitatea – capacitatea plantelor de a raspunde adevarat la stimulii exterior, care sa-i permita succesul in evolutie.

6. Ereditatea – capacitatea de a produce urmasi asemanatori, transmitand caracterele ereditare la descendenti.

7. Moartea – proprietate de baza a materiei vii, care se realizeaza in momentul in care metabolismul inceteaza.

Perete celular -> plasmalema (membrana) -> citoplasma

Prin structura specifica pe care o are, asigura functionalitatea sa, functionalitatea tesutului din care face parte, precum si a intregului organism.

Celula vegetala este alcatuita din:

– perete celular
– membrane plasmatice
– citoplasma
– organite celulare

Organite celulare:
-> invelite de membrana dubla: – nucleul
– mitocondriile
– plastidele

-> invelite de membrana simpla – reticulul endoplasmatic neted, rugos
– complexul Golgi
– vacuola
– glioxizomii
– peroxizomii
– veziculele proteice

-> invelite intr-o jumatate de membrana – sferozomii

-> fara membrana – ribozomii

Peretele celular se formeaza in timpul diviziunii celulare si este alcatuit dintr-o retea de microfibrile de celuloza legate intre ele prin molecule de hemiceluloza, proteine, substante pectice. Aceste microfibrile de celuloza sunt dispuse in straturi paralele, straturile respective fiind insotite sub un anumit unghi, creandu-se posibilitatea formarii structurii peretelui celular.

Spatiul dintre microfibrilele de celuloza, de proteine si pectine se numeste apoplast si in el se afla o solutie formata din apa, ioni, glucide, aminoacizi (substante dizolvate). Aceste substante circula prin peretele celular pe cale apoplasmica, prin procesul de difuziune. Acest transport este destul de rapid, deoarece ochiurile retelei pot ajunge pana la 10 nanometri, permitand astfel transportul substantelor dizolvate si apei.

Peretele celular primar format in timpul diviziunii celulare creste atat in grosime, prin inserarea de noi microfibrile printre cele existente (aceasta crestere se numeste intususceptiune), dar si in lungime, prin apozitie. Astfel, la celula matura, peretele celular are forma si dimensiunile caracteristice tesutului din care celula face parte si este format din aproximativ 40-45% celuloza, 20-25% hemiceluloze, 15-20% proteine, 20-28% lignina.

La unele celule, peretele sufera anumite modificari:

– cerificarea – depunerea de ceruri pe peretele exterior al celulelor epidermice la unele fructe. Are rolul de a impiedica pierderea excesiva a apei;

– cutinizarea – reprezinta depunerea de cutina pe peretii exteriori ai celulelor epidermice la toate organele aeriene ale plantelor, formand cuticula (o pelicula impermeabila la apa si la gaze);

– suberificarea – impregnarea peretelui celular cu suberina, o substanta impermeabila la apa si gaze, inalnita indeosebi la suber (coaja tuberculului de cartof);

– lignificarea – impregnarea peretilor celulari cu lignina. Se intalneste la celulele care formeaza tesutul lemnos, si confera rigiditate, duritate;

– mineralizarea – impregnarea cu dioxid de siliciu (SiO2); se intalneste la cereale si asigura rigidizarea peretelui celular.

Functiile peretelui celular:

– confera forma si rezistenta celulei;

– protejeaza celula vegetala;

– asigura transportul de apa si substante dizolvate pe calea apoplasmica;

– datorita substantelor fenolice din compozitia peretelui celular, aceasta are rol de bariera fizica in apararea pasiva fata de boli si daunatori;

– datorita proteinelor numite rectine din peretii celulari ai radacinilor plantelor leguminoase, se realizeaza recunoasterea celulara cu bacteriile fixatoare de azot care duc la formarea nodozitatilor.

Organitele celulare

Se clasifica in:
-> organite invelite de membrane dubla:
– nucleu
– mitocondriile
– plastide: – cloroplaste
– cromoplaste
– leucoplaste
– amiloplaste

-> organite invelite de membrana simpla:
– reticul endoplasmatic: – neted; – rugos
– complexul golgi
– vezicule proteice
– glioxizomi
– peroxizomi
– vacuola
-> organite cu jumatate de membrana (sferozomi sau obozomi sau vezicule lipidice)
-> organite fara membrana – ribozomi

Nucleul este centrul cinetic al celulei, fiind cel mai mare organit al celulelor meristematice sau tinere, cu forma sferica sau lasata, invelit de o membrana dubla. Membrana nucleului prezinta din loc in loc pori nucleari din care iese ARN-ul mesager in citoplasma, unde are loc sinteza proteinelor. Membrana externa a nucleului poate avea pe suprafata ei ribozomi si poate continua cu canaliculele reticulului endoplasmatic rugos.

Nucleul este format din materie organica fundamentala fluida numita citoplasma, formata din ADN, ARN, proteine, ATP, ioni de magneziu si apa. Materialul genetic (ADN-ul) este organizat in cromatina, care in timpul diviziunii celulare formeaza cromozomii cu rol in transmiterea caracterelor ereditare la urmasi.

In nucleu se afla 1-2 nucleoli, al caror rol nu este bine precizat, dar fara de care metabolismul celulei este afectat.

Rolul nucleului
– centrul cinetic al celulei care coordoneaza toate activitatile acesteia, ADN-ul este transcris in ARN si apoi translatat in citoplasma de unde rezulta proteine.
Proteine: 1.cu structura
2.active
3.hormoni
4.enzime

– transmiterea caracterelor la urmasi are loc in timpul diviziunii celulare (dintr-o celula mama rezulta 2 celule fiice identice).

– in timpul diviziunii meiotice cand se formeaza gametii, celulele neproducatoare barbatesti si femeiesti din unirea carora rezulta un nou organism.

Plastidele – se mai numesc si organitele care dau culoare organelor plantelor si se formeaza din proplastide, prin diviziune.

Cronoplastul – sunt plastide care confera culoare rosie sau portocalie unor organe ale plantelor. (Ex. radacina la morcov, fructele la cais, fructele la ardeiul galben, rosu, gogosar, capia). Structura cronoplastului este asemanatoare cu a cloroplastului, insa sunt mai putine tilacoide si grana, fiind prezenti numerosi globuli cu pigmenti de culoare rosie sau portocalie.

Leucoplastele – confera culoare alba petalelor florilor sau unor radacini, fiind asemanatoare cu cloroplastele, dar avand un continut vacuolizat.

Amiloplastele – sunt plastide cu rol in depozitarea amidonului si se gasesc in organele de rezerva ale plantelor. Amidonul se depune in amiloplaste sub forma unor granule de amidon, avand forme si caracteristici specifice speciei. Membrana interna este foarte putin cutata, continutul fiind ocupat in totalitate de granule de amidon.

Complexul Golgi

Reprezinta o suprapunere de discuri turtite, inconjurate de numeroase vezicule. Complexul golgi prezinta doua fete. O fata receptoare, situata inspre reticulul endoplasmatic neted si o fata formatoare, situata inspre plasmalema.

Intre discuri se afla numeroase vezicule de transport, care au rolul de a transporta substantele, care vin dinspre reticulul endoplasmatic si trec prin diverse procese de transformare, la nivelul dictiozomilor, urmand a fi eliberate pe fata formatoare si vehiculate inspre plasmalema.

Veziculele cu substante care se desprind de pe fata formatoare a complexului Golgi pot ajunge la nivelul plasmalemei, unde, prin procesul de pinocitoza, elibereaza substantele necesare sintezei peretelui celular si lamelei mediane. Alte vezicule pot fi directionate spre vacuola, unde tot prin procesul de pinocitoza isi varsa continutul in aceasta.

Rolul complexului Golgi este acela de a procesa lipidele si proteinele sintetizate in reticulul endoplasmatic, transformandu-le in substante active, d.p.d.v. fiziologic. Sinteza polizaharidelor care intra in structura lamelei mediane (substante pectice, acid galacturonic).

Glixiozomii sunt organite de forma sferica, invelite de membrana simpla al caror continut este format din apa, enzile, glucide, aminoacizi si lipide si in care se desfasoara faza a doua a fotorespiratiei, precum si ciclul glioxilic, prin care lipidele de rezerva se transforma in glucide, in timpul germinarii semintelor oleaginoase.

Peroxizomii sunt organite de forma sferica, invelite de membrana simpla, care contin cristale de forma romboidala de peroxidaze. Peroxidazele sunt enzime care descompun apa oxigenata in apa si o jumatate de molecula de O2, protejand astfel celula de actiunea toxica, oxidanta a apei oxigenate.

Astfel, peroxidazele fac parte dintr-un sistem redox care elimina radicalii liberi ce pot avea efect nociv asupra degradarii lipidelor membranale si pierderii functionalitatii celulei.

Vacuola este un organit format dintr-o membrana simpla, semipermeabila numita tonoplast, care separa sucul vacuolar de citoplasma.

Suc vacuolar: -apa; – glucide simple: glucoza, fructoza, zaharoza; – aminoacizi; – fenoli (gust amarui); – acizi organici (gust acru); – substante minerale sub forma ionica (K+, Ca).

Datorita compozitiei sale, sucul vacuolar are o anumite concentratie si dezvolta un potential osmotic, care determina patrunderea apei in celula vegetala. Acest proces de patrundere a apei in celula vegetala se numeste endosmoza si se realizeaza datorita celor 2 membrane semipermeabile: plasmalema si tonoplastul.

In celulele tinere meristematice se gasesc mai multe vacuole mici, dispersate in citoplasma, care la maturitate se unesc intr-o vacuola mare, ce poate ocupa pana la 90-95% din volumul celulei, citoplasma si restul organitelor fiind impinse parietal. Datorita faptului ca in vacuola se depoziteaza numeroase substante nefolositoare celulei, vacuola era considerata „sistemul excretor al celulei”.
Rolul vacuolei

Vacuola reprezinta rezervorul de apa si ioni al celulei. In vacuola sunt sechestrate substante de tipul polifenolilor, care dau culoarea bruna tesuturilor lezate si care, daca ar fi libere in citoplasma, ar reprezenta o sursa de radicali liberi.

In cazul fructelor dulci (pepeni, cirese, struguri) se depoziteaza glucidele simple de rezerva. Datorita continutului in antociani, confera culoare rosie, albastra sau violacee unor fructe, legume sau petale de flori

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web