Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Cercetarea pedagogică

in Pedagogie

Carti

Dezvoltarea ştiinţei pedagogice şi nemijlocit a învăţământului este legată de cercetarea pedagogică. Cercetarea în domeniul pedagogiei este efectuată de cercetători profesionişti, dar ea poate fi realizată şi de cadrele didactice de la toate nivelurile de învăţământ, preocupate în aceeaşi măsură de asigurarea organizării şi desfăşurării eficiente a activităţii instructiv-educative şi de investigarea fenomenelor pedagogice în vederea optimizării lor, a introducerii şi realizării inovaţiilor în învăţământ; de aceea se impune iniţierea viitorilor educatori nu numai în metodologia instruirii şi educării, ci şi în cea a cercetării pedagogice.

La întrebarea : Ce este cercetarea pedagogică? s-au dat o serie de răspunsuri dintre care prezentăm câteva:

  • cercetara pedagogică este ,,o strategie desfăşurată în scopul surprinderii unor relaţii noi între componentele acţiunii educaţionale şi al elaborării, pe această bază, a unor soluţii optime ale problemelor pe care le ridică procesul instructiv-educativ, în conformitate cu exigenţele sociale şi cu logica internă a desfăşurării lui’’ (I. Nicola, 1994, p. 56, apud. I. Jinga & E. Istrate, 2001, p. 62);

  • cercetarea pedagogică este ,,o investiţie delimitată, precisă ca temă, la o întrebare restrânsă ivită în procesul perfecţionării muncii de învăţare, de educaţie şi care presupune să se afle un răspuns cert, temeinic, argumentat ştiinţfic la întrebare’’ (D. Muster, 1985, p. 22, apud. I. Jinga & E. Istrate, 2001, p. 62).

Specificul cercetării pedagogice decurge din natura şi complexitatea fenomenelor educaţionale:

  • cercetarea fenomenului educativ tebuie să aibă un caracter prospectiv, adică să vizeze dezvoltarea personalităţii elevului în perspectiva cerinţelor dezvoltării sociale, să proiecteze tipul de personalitate necesar în viaţă;

  • cercetarea pedagogică trebuie să fie continuu ameliorativă, adică ea trebuie să ducă, prin intervenţiile sale modelatoare, la optimizarea activităţii de instruire şi educare a elevilor/studenţilor, la sporirea eficienţei actului pedagogic concret;

  • tebuie să aibă un caracter interdisciplinar, dat fiind complexitatea fenomenului investigat;

  • prezintă aspecte specifice sub raportul etapelor de desfăşurare şi al metodelor de cercetare.

Tipuri de cercetare pedagogică:

  1. În funcţie de scopul şi complexitatea problematicii abordate:

    • cercetări teoretico-fundamentale – deschid noi orizonturi asupra fenomenului educaţional;

    • cercetări practic-aplicative – abordează o problematică mai restrânsă şi urmăresc să contribuie la îmbunătăţirea şi îmbogăţirea modalităţilor concrete de acţiune;

  1. În funcţie de metodologia adoptată:

    • cercetări observaţionale (neexperimentale);

    • cercetări experimentale.

Între aceste tipologii de cerccetare nu există o demarcaţie netă, ele se interferează şi se completează reciproc.

  1. Etapele cercetării pedagogice

Concepută ca un demers sistematic, cercetarea pedsagogică parcurge în desfăşurarea sa mai multe etape pe care dorim să le surprindem în paragrafele următoare.

  1. Delimitarea problemei de cercetat

Această etapă presupune:

  • sesizarea apariţiei unei probleme de investigat pentru care nu existăîncă o explicaţie adecvată;

  • formularea clară a problemei;

  • documentarea în domeniu.

Problema trebuie să includă în mod necesar o doză de incertitudine şi în acelaşi timp să stimuleze preocupara pentru descoperirea soluţiei. Pot fi alese probleme cu specific pedagogic mai general (ex.: finalităţile educaţiei, interdisciplinaritatea în învăţământ, informatizarea învăţământului, schimbările în educaţie ş.a.) sai cu caracter mai restrâns (ex.: succesul şi insuccesul şcolar, proiectarea pedagogică, metode de stimulare a învăţării creative ş.a.) pentru care nu putem prevedea soluţii decât prin cercetare.

  1. Precizarea obiectivelor cercetării

Concomitent cu alegerea temei se procedează la definirea obiectivelor, adică: De ce se întreprinde cercetarea? Ce îşi propune cercetarea ? Exemplu: Obiectivele cercetării pe tema ,,Lectura elevilor în liceele militare’’ au fost grupate pe două nivele:

  • constatarea şi descrierea condiţiilor şi motivaţiei lecturii elevilor, existente în prezent în liceele militare;

  • formularea unor propuneri destinate să contribuie la optimizarea modului în care elevii din liceeele militare îşi îmbogăţesc prin lectură pegătirea şcolară şi îşi formează cultura generală.

  1. Formularea ipotezei de cercetare

Ipoteza înseamnă ,,o idee provizorie’’ – etimologic o supoziţie, o presupunere în legătură cu problema pedagogică luată în rezolvare. Ea implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea ce urmează să se desfăşoare, de cele mai multe ori ca opţiune între două sau mai multe posibilităţi de a răspunde la acea întrebare.

Specific pentru cercetarea pedagogică este faptul că presupunerile pe care le implică ipoteza trebuie să ne asigure că în urma cercetării rezultatele formative la care vom ajunge nu sunt inferioare situaţiei în care activitatea instructiv-educativă s-ar fi desfăşurat în mod tradiţional.

Funcţia ipotezei este de prezice, cu un anumit nivel de probabilitate, relaţiile stabilite într-un context dat. Câteva exemple de formulare a ipotezei în cercetarea ,,Lectura elevilor de licee’’. S-a pornit de la următoarea afirmaţie – Liceul contribuie la dezvoltarea interesului elevilor pentru lectură dacă:

  • pune în relaţii de interdependenţă lectura, cunoaşterea şi acţiunea la elevi;

  • stabileşte finaşităţi observabile ale lecturii elevilor;

  • stbileşte şi asigură condiţiile obiective (materiale) ale lecturii elevilor în funcţie de condiţiile subiective (nevoi, dorinţe, aspiraţii) ale lecturii;

  • instruieşte levii în efectuare diferitelor tipuri de lectură;

  • structura fondului de carte de care dispune liceul satisface stereotipurile ce decurg din mediul de provenienţă, condiţiile sociale şi de personalitate ale elevilor;

  • subliniază distinct rolul lecturii în obţinerea şi aprecierea performanţelor şcolare superiare.

Ipoteza cercetării pe tema ,,Dezvoltarea capcităţii de învăţare a elevilor’’ a fost formulată astfel: Potenţaialul de învăţare al elevilor este influenţat de factori interni de natură psihopedagogică, psihologică şi psihosocială, cât şi de o serie de condiţii exterioare, materiale şi spirituale.

O dată ipoteza stabilită, vom încerca, prin folosirea uni ansamblu de modele, să demonstrăm valabilitatea presupunerilor noastre.

  1. Organizarea cercetării

Această etapă presupune:

  • stabilirea perioadei de cercetare;

  • precizarea locului (unităţi şcolare, localitate etc.);

  • delimitarea eşantionului de subiecţi (elevi), cuprinşi în cercetare cu grija de a asigura caracterul repezentativ al acestuia pentru a da posibilitatea de generalizare;

  • fixarea grupului sau claselor experimentale şi a grupului (claselor) martor, dacă cercetarea are un caracter experimental;

  • caracterizarea subiecţilor (vârstă, sex, provenienţă social-profesională, mediu etc.);

  • discipline de învăţământ vizate esenţial în cercetare;

  • baza materială care se asigură cercetării (materiale, aparatură, cheltuieli etc.);

  • alţi investigatori implicaţi (colaboratori);

  • alte condiţii.

  1. Stabilirea metodologiei de cercetare şi prelucrarea datelor

Presupune adoptarea unui complex de metode care să permită strângerea unei cantităţi suficiente de date sau informaţii concrete, obiective şi complete, a căror analiză şi interpretare ulterioară să poată conduce la răspunsuri sau soluţii ştiinţifice, la concluzii viabile.

Ca metode de măsurare, înregistrare sau colectare a datelor se pot utiliza: observaţia directă, experimentul pedagogic (psihopedagogic), ancheta pe bază de chestionar sau interviu, analiza de conţinut a produselor activităţii elevilor, probe şi teste, studiul de caz, studiul documentelor şcolare, al documentelor de arhivă, tehnici sociometrice etc.

În cadrul cercetărilor se folosesc concomitent mai multe metode şi tehnici de investigaţie. Unele metode (interviul, chestionarul ş.a.) sunt extensiv orientate, în sensul că permit investigarea unui număr mare de entităţi sociale şi culegerea unei largi varietăţi de date, în timp ce altele sunt intensiv orientate (observaţia experimentul, studiul de caz, analiza documentelor şcolare), permit investigarea unui număr mic de entităţi sociale. Se recomandă ca în cercetările efectuate să se aibă în vedere complementaritatea metodelor şi combinarea lor diversă în cadrul aceluiaşi proiect de cercetare.

  1. Prelucrare şi interpretarea datelor

Datele empirice colectate trebuie să fie ordonate, clasificate, sistematizate şi corelate în vederea deducerii unor concluzii generale, parţiale sau finale.

În acest scop se utilizează procedee (tehnici) logice, matematico-statistice şi forme de reprezentare grafică. Se întocmesc tabele cu rezultate, table centralizate de date, se fac totalizări pe coloane, se exprimă cifrele absolute în rapoarte, procente; se fac raportări la scările de evaluare; se fac clasificări; se calculează media aritmetică, coeficienţi de corelaţie, se întocmesc grafice simple, diagrame de comparaţie etc.

  1. Elaborarea concluziilor cercetării

Concluziile trebuie să fie deduse din analiza datelor sau rezultatelor obţinute.

  1. Valorificarea cercetării

Întreaga activitate de documentare şi cercetare desfăşurată se poate finaliza prin: redactarea raportului de cercetare, în care sunt prezentate organizarea şi desfăşurarea cercetării, cu accent pe concluziile desprinse în urma interpretării datelor; comunicare ştiinţifică, studiu sau articol de publicat în revistele de specialitate, lucrare metodico-ştiinţifică.

Structurarea unei lucrări metodico-ştiinţifice

Lucrarea va avea: introducere; cuprins (o tratare a temei); încheiere; lista bibliografică; anexe (dacă este cazul); programe pe calculator (dacă este cazul).

Cerinţe cu privire la Introducere:

  • relevarea actualităţii şi acuităţii problemei tratate pentru teoria şi practica învăţământului (în contextul reformei);

  • sublinierea importanţei şi interesului pe care le prezintă pentru optimizare practicii educaţionale;

  • formularea intenţiei autorului de a aduce contribuţii personale la elucidarea problemei tratate.

Cerinţe cu privire la Cuprinsul lucrării:

  • definirea clară a conceptelor cheie cu care se operează;

  • pecizarea cadrului teoretic (modelului teoretic) luat ca punct de sprijin pentru abordarea temei;

  • formularea clară şi corectă a ceea ce se demonstreză în lucrare,

  • ponderea aspectelor practic-aplicative: formulare de propuneri şi soluţii concrete pentru optimizarea învăţământului, care să ofere un suport pentru pregătirea unei decizii;

  • caracterul sistematic, cu obiective clare, al tratării subiectului,

  • ordinea logică a prezentării problemei;

  • rigoarea ştiinţifică a prezentării datelor, prelucrarea şi corelarea acestora;

  • susţinera ideilor, a soluţiilor avansate de autor cu argumente ştiinţifice convingătoare.

Cerinţe cu privire la Încheiere:

  • formularea clară a concluziilor lucrării, care trebuie să reiasă din analiza datelor şi a faptelor prezentate;

  • legătura organică a concluziilor cu conţinutul;

  • oportunitatea propunerilor şi a perspectivelor formulate de autor;

  • calitatea soluţiilor propuse şi corelarea lor cu conţinutul lucrării;

Cerinţe cu privire la Documentarea ştiinţifică:

  • oportunitatea bibliografiei în raport cu tema;

  • actualitatea surselor bibliografice şi prelucrarea informaţiei;

  • citarea corectă a surselor bibliografice;

  • consemnarea bibliografiei conform normelor metodologice.

Cerinţe cu privire la Forma lucrării:

  • stilul clar de prezentare;

  • înlănţuirea logică a ideilor;

  • aspectul estetic, sublinieri în text etc.;

  • concordanţa dintre tema abordată şi conţinutul lucrării.

Cerinţe cu privire la Susţinerea lucrării:

  • susţinerea sintetică şi coerentă, demonstrând cunoaşterea aprofundată a problemei;

  • capacitatea de utilizare a conţinutului lucrărilor mai importante în argumentarea ideilor şi concluziilor;

  • capacitatea de argumentare a valorii lucrării (modul de abordare, relevarea unor noi aspecte, alcătuirea unor proiecte, a unor modele de lucru, ameliorarea practicii instructiv-educative în instituţiile de învăţământ etc.).

3. Metodologia cercetării pedagogice

Categorii de bază:

  • Metodă de cercetare în pedagogie: calea pe care se poate ajunge la obţinerea unor rezultate noi, menite să contribuie la optimizarea actului educaţional.

  • Procedeu: detaliu sau elemnt auxiliar al metodei impus de desfăşurarea concretă a cercetării.

  • Eşantion: un număr de cazuri dintr-o populaţie şcolară, alese după anumite criterii pentru a fi supuse investigaţiei.

  • Indicatori observaţionali: expresie a fenomenelor pedagogice, exprimă determinarea cantitativă a unei manifestări calitative a fenomenului investigat.

  • Metodologie: ştiinţă a metodelor de cercetare.

3.1. Metode de colectare a datelor cercetării

Metodele de cercetare în pedagogie au fost sesizate şi lămurite ceva mai bine abia în ultimii aproximativ 50 de ani (I. Bontaş, 1983, p.277)

Metoda observării

Constă în urmărirea sistematică, organizată, a fenomenelor pedagogice aflate în condiţii normale de desfăşurare. Spre deosebire de observaţia spontană, observarea ca metodă ştiinţifică trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:

  • subordonarea faţă de anumite obiective precizate de la începutul efectuării observării;

  • planificarea observaţiei decurge din faptul că ea trebuie să se facă sitematic şi continuu, pe o perioadă suficient de întinsă, în care să putem surprinde diferite ipostaze de manifestare a fenomenului pedagogic, evoluţia procesului urmărit;

  • pregătirea anterioară, seriozitatea care se acordă observaţiei,

  • efectuarea observaţiei într-un cadru de referinţă, compararea datelor observate cu situaţii similare din alte colective şi şcoli, din alţi ani, din alte perioade ale anului şcolar;

  • formularea datelor observaţiei oral sau în scris este necesară în scopul conturării precise a celor văzute, auzite, al creării posibilităţii de utilizare a acestor date;

  • valorificara datelor observaţiei în scopul pe care ni l-am propus anterior imprimă acţiunii de observare un caracter activ.

Referitor la modalitatea de consemnare a observaţiilor, aceasta constă în notarea pe partea stângă a unei foi de caiet a faptelor petrecute şi în consemnarea observaţiilor pe partea dreaptă a foii respective.

Experimentul

Este metoda cea mai importantă în cercetare. Spre deosebire de observare, în care fenomenul pedagogic se desfăşoară în condiţii normale, experimentul presupune modificarea condiţiilor de apariţie şi desfăşurare a fenomenului. Este o observare provocată. El constă în producerea sau schimbarea deliberată a unor evenimente sau procese educaţionale cu scopul de a observa, măsura şi evalua prin control sistematic factorii care le influenţeză, le determină sau interacţionează cu modul de manifestare. Deci, presupune modificarea condiţiilor de apariţie şi desfăşurare a fenomenului.

În experiment intervin, în principal, două categorii de variabile: variabile independente şi variabile dependente.

Variabilele independente se referă la schimbările (modificările) introduse de cercetător în vederea studierii efectelor produse de acestea.

Variabilele dependente sunt rezultatele constante în urma utilizării variabilelor independente; ele sunt supuse măsurărilor şi interpretărilor. Astfel, dacă într-un experiment variabila independentă este metoda de predare a profesorului (explozivă sau problematizatoare) utilizată la lecţie, variabila dependentă o constituie performanţele şcolare ale elevilor.

Aplicarea riguroasă a experimentului pedagogic presupune parcurgerea unor etape:

  • stabilirea problemei de cercetare şi formularea ipotezei (ipotezelor de lucru);

  • valorificarea ipotezei (ipotezelor) prin introducerea modificării produsă de aceasta,

  • prelucrarea materialului faptic (confirmă sau infirmă ipoteza).

Formele experimentului pedagogic:

  • de laborator,

  • natural.

Metoda interviului

Este o metodă de anchetă care constă într-un dialog dintre cercetător şi subiecţii supuşi investigaţiei în vedera colectării unor date în legătură cu fenomenele pe care le urmăreşte. Convorbirea se desfăşoară pe baza unui plan şi a unor întrebări bine elaborate. Răspunsurile trebuie înregistrate (consemnate) cu fidelitate spre a fi ulterior supuse prelucrării. Interviul vizează cu predilecţie aspecte referitoare la activitatea şi opiniile celui intervievat.

Metoda anchetei pe bază de chestionar

Chestionarul constă dintr-o succesiune de întrebări adresate în scris subiecţilor cercetării şi la care se aşteaptă răspunsuri scrise. Această metodă se foloseşte în diferite etape ale cercetării, alături şi corelată cu alte metode de cercetare psihopedagogică. Ancheta cuprinde mai multe etape:

  • definitivarea problemei (obiectului) anchetei;

  • alegerea subiecţilor de chestionat (eşantionul sau ce populaţie va cuprinde);

  • executarea pe teren a anchetei prin interogarea subiecţilor;

  • ,,despuierea’’ chestionarului şi elaborarea rezultatelor.

Un chestionar cuprinde două părţi:

  1. partea introductivă:

    • se motivează subiecţilor necesitatea aplicării chestionarului;

    • se evidenţiază avantajele generale şi speciale ce pot rezulta din ancheta respectivă;

    • se precizează scopul şi obiectivele cercetării;

    • cine a iniţiat cercetarea şi de ce;

    • recomandări privind modul de completare; se insistă asupra sincerităţii completării lui.

  2. întrebările propriu-zise:

    • întrebările închise – nu permit decât alegerea răspunsurilor fixate în chestionar. Solicită răspunsuri de genul: DA, NU, NU ŞTIU; sau răspunsuri mai nuanţate oferite de o scală de genul: F. MULT, MULT, PUŢIN, DELOC sau ÎNTOTDEAUNA, DE CELE MAI MULTE ORI, UNEORI, NICIODATĂ.

Exemplu: Sunteţi mulţumit de rezultatele şcolare pe care le-aţi obţinut până în prezent?

Încercuiţi cifra din dreptul răspunsului care vi se potriveşte:

1 – da, sunt mulţumit;

2 – sunt parţial mulţumit;

3 – nu, nu sunt mulţumit.

  • întrebări deschise – lasă libertatea de a formula răspunsul în maniera dorită.

Exemplu: Ce înţelegeţi dumneavoastră prin ,,a fi pregătit la ore’’?

  • întrebări cu răspunsuri la alegere (precodificate) – constau în prevederea sub formă de evantai a tuturor răspunsurilor posibile la o întrebare de tip deschis.

Exemplu: La care din modalităţile următoare apelaţi de obicei pentru depăşirea dificultăţilor pe care le întâmpinaţi în pregătirea temelor?

Încercuiţi cifra din dreptul răspunsurilor care vi se potrivesc.

1 – mă străduiesc să le rezolv singur;

2 – mă consult cu colegii de clasă;

3 – solicit o consultaţie individuală profesorului de specialitate;

4 – nu întreprind nimic;

5 – alte modalităţi.

Cerinţe de respectat în alcătuirea unui chestionar:

  • întrebările să fie în concordanţă cu tema şi ipoteza cercetării;

  • să fie clar formulate;

  • să vizeze un singur aspect şi să nu sugereze răspunsul;

  • să respecte particularităţile subiecţilor.

Metoda cercetării documentelor şcolare

Constă în analiza datelor pe care ni le oferă documentele şcolare: cataloage, foi matricole, fişe psihopedagogice ale elevilor, programe de învăţământ, planificări calendaristice ş.a. Analiza se face în funcţie de anumiţi parametri care decurg din obiectivele cercetării.

Metoda analizei produselor activităţii şcolare

Produsele activităţii şcolare sunt obiectivări ale muncii elevilor desfăşurate în cadrul şcolii şi în afara ei, dar sub îndrumare pedagogică a acesteia.

Datele culese cu ajutorul acestrei metode sunt supuse analizei pentru deswprindera unor aprecieri şi estimări asupra individualităţii elevului, a comportamentului său, a preocupărilor şi înclinaţiilor sale. Datele consemnate sunt corelate cu constatările desprinse în urma aplicării altor metode de cercetare. Sunt incluse în aceste produse ale activităţii: lucrări scrise, compuneri, desene, caiete de teme, obiecte confecţionate ş.a.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web