Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Civilizatiile orietului mijlociu

in Istorie

623316

1.Mesopotamia este o regiune fertilă cuprinsă între două fluvii – Tigrul şi Eufratul;

se desfăşoară sub forma unei  fâşii de pământ fertile de cca 1 000 km lungime  şi cca 4oo km lăţime între cele două fluvii .

Mesopotamia antică corespunde teritorial actualului Irak

Vecinii săi erau în nord – zona muntoasă a masivului Zagros , care o despărţea de vechea Persie , actualul Iran şi în sud – Deşertul Arabiei /Pen.Arabică , zonă care va constitui un rezervor permanent de alimentare cu populaţie.

2.Numele de Mesopotamia este dat de către greci şi înseamnă

,,ţara dintre fluvii’’;

sirienii o numeau Aram Nasharaim  – Siria dintre fluvii

iar arabii o numesc El Djerireh – insulă, exprimând poziţia ei de zonă înconjurată pe două părţi de apă.

3.Localizarea Mesopotamiei în zona  interfluvială  dintre Tigru şi Eufrat permite înţelegerea condiţiilor speciale economice în care s-a dezvoltat în această regiune o civilizaţie dependentă de  agricultura de irigaţii care permite de timpuriu , adică cu cel puţin  4000 de ani î-C.:

sedentarizarea  a grupurilor umane care se ocupau cu agricultura

dezvoltarea schimbului de bunuri ca urmare a bunăstării generale ,

cunoaşterea si folosirea  metalelor( arama ).

în final dezvoltarea unor structuri sociale centralizate şi eficiente care să supravegheze buna funcţionare a canalelor de irigaţii şi digurilor de care depindea întreaga economie şi bunăstarea populaţiilor ( din  calcolitic ,  3500 î.C.); astfel încă din mileniul IV exista aici o societate complexă , ierarhizată , condusă  de un rege – preot  şi o aristocraţie birocratică şi instruită având ca parte componentă un corp de preoţi.

4.Procesul de formare a acestei societăţi centralizate şi ierarhizate a fost unul treptat şi direct legat de crearea treptată a zonelor fertile prin răspândirea irigaţiilor , mai întâi în sudul Mesopotamiei ocupând până către anul 1800 î.C. toată zona dintre cele două fluvii.

5.Iniţial formele de societate orientală antică au apărut în cadrul unor concentrări restrânse de populaţie în orasele -stat fortificate ( cetăţi )  şi apoi datorită cuceririlor succesive s-au constituit în primele forme de societate complexă -regatele sau imperiile  :

sumerian – sud

accadian . centru

babilonian – care realizează unitatea întregii văii a celor două fluvii.

asirian  – care înglobează întreaga Mesopotamie şi ulterior devine nucleul marelui Imperiu Persan ahemenid care mai cuprindea  Iranul , Anatolia şi Egiptul.

 

  1. LOCALIZARE TEMPORALĂ

1.Trasarea unor limite de dezvoltare în timp a civilizaţiei mesopotamiene este dificil de făcut datorită succesiunii de state pe acest teritoriu relativ restrâns sau chiar existenţei paralele a unor oraşe – state şi dinastii.

  1. Conform tradiţiei mesopotamiene păstrată de preotul haldeean Berosius care a trăit în perioada elenistică , istoria durează din anul 2850 î.C. – până la 332 î.C. când are loc cucerirea macedoneană. Berosius împarte istoria Mesopotamiei în 33 de dinastii împărţire folosită şi de cercetătorii actuali pentru a periodiza istoria zonei.

Totuşi se consideră , incluzând şi protoistoria, că civilizaţia mesopotamiană se dezvoltă de-a lungul a cca 6000 de ani î.C.

Mesopotamia fiind considerată zona cu cea mai veche cultură de tip urban din istorie  şi cu cea mai veche civilizaţie închegată a lumii ( vezi Kramer – Istoria începe la Sumer).

 

PERIODIZARE ISTORIEI

PRE ŞI PROTOISTORIA

Datorită climatului relativ favorabil (climă musonică având două anotimpuri – unul ploios şi unul secetos)  şi facilităţilor create de existenţa ei ca  regiune la liziera fertilă a celor două  fluvii care a putut fi extinsă prin irigaţii , aici se dezvoltă de timpuriu culturi pre şi protoistorice.

Incă din eneolitic ( cca 4000 de nai î.C.) Mesopotamia cunoaşte înflorirea economică ,schimbul de bunuri şi folosirea metalului – arama .

Protoistoria Mesopotamiei durează cca 2000 de ani  şi se încheie la apariţia primelor dinastii sumeriene în sudul Mesopotamiei.

Descoperirilor arheologice au documentat existenţa aici a patru culturi denumite după  localitatea unde au fost făcute descoperirile :

1.HASSUNA

2.SAMARRA

3.TEL HALAF

4.TEL OBEID

Cele patru culturi prezintă câteva caractere generale şi unele deosebiri care ţin mai ales de producţia ceramică şi decorarea acesteia:

locuirea se face în sate fortificate de tip tell

se practică agricultura iar grupurile sunt relativ sedentarizate

cunosc şi practică metalurgia aramei  şi ceramica pictată cu motive simbolice

în construcţie folosesc piatra şi cunosc construcţia cu arc şi boltă

practică rituri funerare complexe  de incineraţie ,  cu distrugerea rituală a vaselor şi îngroparea urnei sub pavimentul casei (Tel Halaf).

Din cultura Tel Obeid datează primele dovezi de scriere pictografică rudimentară şi

primul edificiu de cult religios organizat – templu de la Eridu.

 

ISTORIA.PERIODIZARE

Istoria Mesopotamiei se împarte în nişte perioade mai lungi care grupează mai multe dinastii pomenite de Berosius şi menţinute de istoricii actuali.

1.Perioada protodinastică  ( sumeriană )  (–3000 –2470 )

2.Perioada accadiană  (–2470-2257)

Se încheie cu pătrunderea triburilor de gutii sau gutiţi din estul Mesopotamiei , dinspre Munţii Zagros. (-2285-2230).

3.Perioada neo-sumeriană – renaşterea oraşelor Kiş,Lagaş,Ur . (-2230-2016).

4.Perioada babiloniană , a dinastiilor amorite( – 2016-1595)

Perioada de  dominaţie  casită .(-1170-1155)având ca sediu al puterii Babilonul

Dominaţia elamită .(-1350-1150)

5.Perioada asiriană  ( neo-asiriană) (– 1245-606)

6.Perioada neo-babiloniană – 732-539.

7.Cucerirea medo-persană .558-330

8.Cucerirea macedoneană –  – 330 î.C. când mesopotamia încetează să mai existe ca unitate politică şi culturală devenind parte a regatelor Part şi apoi Sassanid .

 

Populaţiile mesopotamiene

Termenul de civilizaţie mesopotamiană este un termen generic care de fapt desemnează o civilizaţie rezultată din însumarea contribuţiilor civilizatoare a mai multor populaţii sosite în zonă în timpuri diferite  dar din zone relativ asemănătoare din punct de vedere cultural  dacă ne referim la invaziile semitice .

La formarea civilizaţiei mesopotamiene – o civilizaţie de sinteză şi aculturaţie participă practic două grupe de populaţie diferite din punct de vedere etnic :

1.POPULAŢIA SUMERIANĂ  ajunsă în valea celor două fluvii la cca 3500 de ani î.C.

2.populaţiile semitice sosite la diverse intervale de timp din zona deşertului arabic : accadienii,

amoriţii (babilonienii) ,

arameii ( asirienii).

Primii care au locuit în partea de sud a Mesopotamiei sunt sumerienii – populaţie a cărei origine ne este necunoscută ; se ştie însă că erau un tip nesemitic , mediteraneean , că vorbea o limbă asemănătoare limbilor turcice  şi că a fost creatoarea unei civilizaţii de mare rafinament care a stat la baza sintezei culturale care s-a produs în zonă prin asimilarea culturii mesopotamiene de către  populaţiilor semitice menţionate.De asemenea sumerienii erau agricultori sedentari pe când ceilalţi au fost iniţial triburi nomade de păstori şi crescători de vite.

Sumerienii sunt cei care au creat primele oraşe state din Mesopotamia ( celebrul Uruk  – considerat          a fi fost creat înaintede marele poptop,Ur,Lagaş).

In Biblie sunt amintiţi sub numele de Sinar (Geneza ,X-10).Ei sunt cei care cunosc scrierea pictografică pe care apoi , stilizând şi simplificând semnele, o transformă în scrierea cuneiformă , mai uşor de folosit şi constituind o altă treaptă către închegarea alfabetului pe care îl folosim în prezent.

In perioada proto- sumeriană (3000 – 2300) şi neo-sumeriană (2065 –1955) s-au dezvoltat primele construcţii de arhitectură monumentală – templul cu turnul în trepte – ziggurat.

Sumerienii sunt inovatori în materie de tehnologie (olărit şi metalurgie ) şi transporturi ( apariţia carului cu două roţi).

Sunt creatorii unei fantastice literaturi liturgice – poemul Enuma Eliş care povesteşte creaţia lumii de către zei  sau Epopeea lui Ghilgameş preluate de asirieni şi babilonieni şi descoperite în ruinele bibliotecii de la Ninive.

Practicau de asemenea o religie politeistă – cu peste cca 25oo de zei (Lista canonică An Anum cuprinde mai mult de 2500 de zei clasificaţi după funcţie şi genealogie în diade , triade şi tetrade). Zeii exclusiv  antropomorfi sunt  patroni ai oraşelor – state , fiecare asemenea unitate administrativă având un zeu principal . sau întruchipări ale unor astre sau fenomene naturale .Exista de asemenea o pleiadă de zei primcipali , participanţi la actul creaţiei lumii –Enlil,Şamaş,Marduk,Inanna – zeiţa lunii şi o lume inferioară a demonilor – spirite bune sau rele  , asupra cărora se acţiona cu practicile magiei.

2.Populaţia sumeriană , locuitoare a sudului Mesopotamiei este asimilată şi semitizată datorită a trei valuri de invazie semitică a zonei.Populaţia semită venea din Peninsula Arabică  în valuri succesive după cum urmează:

2.1.ACCADIENII – constituie primul val de populaţie semită care migrează dinspre Peninsula Arabică  şi pătrunde în centrul Mesopotamiei  unde va întemeia importante oraşe- stat :Akkad, Kiş,Babilon, Opis.

Aceştia se ocupau cu păstoritul şi se  deosebeau de sumerienii atât ca tip somatic cât şi ca limbă .

Treptat . după o serie de conflicte ,Sumerul va fi supus de SARGON I (2334 – 2279) care unificând oraşele – state sumeriene şi accadiene sub un singur conducător va înfiinţa de fapt primul imperiu oriental cunoscut în istorie – Imperiul accadian şi va realiza prima sinteză culturală sumero-semită  prin adoptarea scrierii sumeriene – scrierea cuneiformă , prin preluarea celei mai mari părţi a panteonului religios sumerian  şi în general prin adoptarea modului de viaţă sumerian , inclusiv formula de organizare teritorială a oraşelor-state relativ autonome care posedau şi un teritoriu rural ocupat de populaţia producătoare.

Considerat rege întemeietor , Sargon I a creat şi prima armată permanentă cunoscută , de cca 5400 de soldaţi şi s-a intitulat ,,rege al celor patru părţi ale lumii’’ deoarece a supus întreaga Mesopotamie.A domnit 55 de ani , timp în care a cucerit şi anexat numeroase teritorii  ceea ce a făcut ca Imperiul accadian să controleze majoritatea drumurilor comerciale care duceau către Arabia şi India.

Imperiul a cunoscut apogeul său sub regele NARAM – SIN (2254-2218)  care s-a intitulat ,,divinul’’ şi a pretins onorurile datorate unui zeu.

3.BABILONIENII  sunt populaţii amorite venite dinspre zona semită a deşertului arabic.

Vor crea la rândul lor un imperiu( sud şi centru )  care se va dezvolta multă vreme în paralel cu dinastiile asiriene care ocupau nordul Mesopotamiei şi cu care îşi vor disputa hegemonia în zonă .

Regatul babilonian ( 1894 -1595) va realiza însă unitatea întregii văi pe care o va controla economic , politic şi militar.

Dezvoltarea imperiului babilonian  se va lega de numele oraşului de origine accadiană – Babilon de la care şi-au luat numele de babilonieni, oraş care va deveni pentru mai bine de două milenii centrul economic, politic şi cultural al Mesopotamiei.

Reprezentantul cel mai ilustru al dinastiilor bailoniene amorite este HAMMURABI ( 1728-1686)  cel care va lăsa omenirii primul cod de legi cunoscut , domnia sa excelând mai ales prin organizarea juridico-administrativă a teritoriilor stăpânite .

Babilonienii sunt cei care vor realiza a doua sinteză sumero-semită prin preluarea tradiţiei religioase şi culturale mesopotamiene  născută din asimilarea şi aculturarea civilizaţiei sumeriene.

4.ASIRIENII sunt  triburi de arameeni veniţi tot din desertul arabic.

ocupaseră încă din mileniul III o regiune restrânsă din nordul Mesopotamiei intrând în conflict cu babilonienii pe care reuşesc în cele din urmă să-i supună .

In vremea asirienilor are loc ultima sinteză culturală sumero-babiloniano –asiriană.De altfel imperiul creat de asirieni s-a numit multă vreme asiro-babilonian, dinastiile celor două populaţii semite dezvoltându-se o perioadă paralel.

Asirienii sunt amintiţi în Biblie de profetul Ieremia ca ,, neam crud şi fără milă’’ şi în general urmele lor în istorie sunt marcate de violenţe deosebite.

Inceputul istoriei expansioniste a asirienilor este legat numele oraşului stat  ASSUR , dedicat zeităţii principale a acestor triburi arameice – Assur.

Asirienii se afirmă ca cea mai mare putere a zonei în sec.XIV î.C: când întreaga Mesopotamie este supusă de regele SALMANASAR I (1274- 1245)  care îşi ia apelativul de ,,rege al lumii’’.

Din acest moment istoria asiriană şi implicit a Mesopotamiei este una de expansiune presărată cu jafuri , cruzimi , exterminări şi deportări de populaţii ( de ex.deportarea a 30 000 de evrei din Israel sub regele Sargon II care a transformat Israelul în provincie mesopotamiană).

Istoricul R.Grousset i-a numit pe asirieni ,, romani ai Asiei antice care au terminat prin a-i uni pe asiatici sub un singur jug.Prin devastare şi moarte ei au făcut să domnească pacea de la Nil la Ararat.’’ ( O.Drâmba.Istoria culturii şi civilizaţiei. Vol.I pag.6).

Sargon II este însă cel sub a cărui conducere Asiria atinge culmea puterii.Tot el a construit grandioasa capitală de la Khorsabad.

Ultimul rege asirian a fost Assurbanipal II ( în grc.Sardanapalos).(668-627).El este cel care a distrus Babilonul şi a masacrat populaţia . În vremea sa însă cultura asiriană a atins punctul maxim.Au fost construite temple şi palate iar în palatul său de la Ninive a construit marea bibliotecă în care a adunat pe zeci de tăbliţe de lut toate textele pe care scribii săi le-au găsit în templele mesopotamiene.Astăzi biblioteca de la Ninive cu materialul în mare parte descifrat oferă informaţii preţioase privind civilizaţia mesopotamiană.

Asiria dispare odată cu recucerirea zonei de către babilonieni aliaţi cu mezii.

  • Ultimul rege asirian este înfrânt în bătălia de la Karkemiş de către regele babilonian Nabucodonosor ( 605-562) – creatorul noului imperiu babilonian , care are însă o viaţă destul de scurtă – în 532 Mesopotamia devine parte a imperiului persan fiind cucerită de Cyrus .
  • Societatea mesopotamiană este una care s-a format după parcurgerea unui proces lent şi treptat corelat cu crearea unor zone fertile şi prospere mai întâi în sudul Mesopotamiei apoi către centrul şi nordul acesteia  către 1800 îen.
  • cu organizare complexă ,
  • diversificată şi structurată pe baza unei ierarhii riguroase : rege -preot , corp preoţesc , producătorii de bunuri
  • producătoare de bunuri ,
  • care cunoaşte şi practică pe lângă agricultură , meşteşugurile şi comerţul pe pieţe locale şi apoi externe ;

 

De asemenea este o societate care a inventat şi folosit scrierea ca formă grafică de comunicare .

 

SCRIEREA  CUNEIFORMĂ

 

  • Iniţial scrierea era pictografică (aşa cum dovedesc cele 1000 de tăbliţe descoperite la Uruk –biblicul oraş Erech) constând în imagini schematice de fiinţe şi lucruri care prin simpla alăturare sugerau un text, un mesaj.
  • Mai târziu sumerienii au simplificat semnele folosind ideogramele cuneiforme  (lat.cuneus – cui) obţinute prin imprimarea unei amprente pe suprafaţa tăbliţei de argilă crudă , cu ajutorul unui vârf metalic denumit stylus.(grc.)
  • Au fost descoperite până în prezent peste 300 000 de tăbliţe de argilă în scriere cuneiformă şi în mare parte acestea au fost şi descifrate încă în secolul XIX.
  • Mesopotamienii au lăsat în urma lor o bogată literatură şi o mulţime de documente din toate domeniile vieţii sociale care ne-au permis o reconstituire relativ bogată a civilizaţiei lor.
  • Scrierea cuneiformă se citeşte de la stânga la dreapta şi era pusă în pagină în coloane verticale dar rândurile erau orizontale.

Mai bine de două mii de ani aceasta a fost scrierea Orientului fiind adoptată şi de persani în sec.VI – sub Darius.

 

 

STRUCTURA SOCIETĂŢII MESOPOTAMIENE

 

  • Societatea mesopotamiană era bine structurată ierarhic şi relativ stabilă pe lungă durată.
  • Structura ei este una piramidală bazată pe centralizarea puterii marţiale ,economice şi spirituale către vârful piramidei reprezentat de regele – preot ajutat de un foarte eficient aparat birocratic.
  1. Baza piramidei o forma populaţia productivă – a agricultorilor dependenţi care făceau parte din personalul productiv al domeniilor regale şi ale templelor .
  • Ei formau baza economiei şi primeau în schimbul activităţii productive cele necesare traiului  precum şi pământuri concesionate  asupra cărora nu aveau decât dreptul de folosinţă.
  • Pământul aparţinea ,conform dreptului oriental ,zeului reprezentat de rege .De fapt acest lucru ascundea dreptul regelui de a folosi după propria cuviinţă  pământul.
  • Pământul este de fapt împărţit între rege (domeniile regale) şi temple.
  • Acestea sunt şi cele două foruri de putere şi instanţele care organizau viaţa socială din punct de vedere politic şi economic.
  1. Meşteşugarii deţineau de asemenea un loc important în economia mesopotamiană. Ei erau cei care prelucrau metalul şi obţineau bunurile finite care adesea se transformau în bunuri de schimb şi bunuri de prestigiu.
  • Meşteşugarii erau organizaţii în aşa zise corporaţii , dependente din punct de vedere al dotării tehnice de palat şi templu pentru care de fapt produceau cele mai multe obiecte. În cadrul acestor corporaţii ei îşi transmiteau meseria ereditar precum şi secretele tehnice.
  1. Negustorii sunt de asemenea o clasă suficient de bine dezvoltată.

Comerţul se practica sub forma de troc , folosindu-se şi echivalentul general , în metal preţios care precede apariţia monedei.

  • Economia mesopotamiană se baza mai ales pe importuri de materie primă – lemn , metal, pietre preţioase ;
  • comerţul exterior asigură la rândul său o bună circulaţie a bunurilor de lux cum ar fi podoabele şi ţesăturile.

 

  1. Locul sclavilor în această structură socială este unul secundar. Ei apar pomeniţii în listele contabile ale templelor dar rolul lor economic este unul precar. În Mesopotamia sclavia este una domestică şi deloc asemănătoare cu sclavia clasică a Greciei şi Romei. Sclavii proveneau mai ales din rândul prizonierilor de război , al datornicilor şi copiilor adoptaţi. Codul de legi al lui Hammurabi reglementează şi sclavia şi constatăm că deşi în genere sclavul nu se bucură de consideraţie totuşi el avea unele drepturi ieşite din comun : se puteau căsători cu fiica unui om liber şi copii rezultaţi nu mai erau sclavi.

 

STRUCTURA POLITICĂ ŞI ORGANIZAREA JURIDICO – ADMINISTRATIVĂ

 

  • Cele mai vechi formaţii politice sumeriene care erau în acelaşi timp centre administrative, culturale, religioase şi economice erau oraşele – stat , cetăţi fortificate care posedau un teritoriu rural  .
  • Acestea aveau o structură politică care o reproducea oarecum pe cea socială , ierarhizată şi centralizată.
  • Această structură politică care funcţiona la nivelul fiecărui oraş stat în parte a fost integrată unei structuri mai largi la nivelul marilor Imperii create aici.
  1. Autoritatea supremă este regele –preot sau sub accadieni regele –zeu.
  • El asigură legătura între supuşi şi divinitate iar atribuţiile şi îndatoririle sale sunt cele ale marelui preot .
  • Regele primeşte de la divinitate harul conducerii statului astfel că statul este de esenţă teocratică iar regele este locţiitorul zeului în cetate.
  • Regele era autoritatea supremă care derivă direct din cea divină.
  • Regalitatea era centralizată, absolută –despotică şi teocratică – adică sub protecţie divină şi derivată de la autoritatea supremă divinitatea.
  • Indatoririle regelui erau aceleaşi cu ale marelui preot iar hotărârile sale erau inspirate sau relevate.

De aici decurgeau o serie de datorii regale:

  • -datoria de a organiza bine statul şi a asigura bunăstarea :era principalul coordonator al construcţiei şi întreţinerii canalelor de irigaţii şi al lucrărilor publice în general.
  • -datoria de a –şi proteja supuşii: era judecător suprem şi conducător militar.

 

Palatul era centru de putere dar şi centru economic:

  • regele dispunea de resurse proprii obţinute din taxe , impozite, activităţi comerciale .Din aceste resurse el putea recompensa diverse servicii.
  1. Pentru a-şi îndeplini prerogativele regele avea în directă subordonare comandanţii armatei , înalţii functionari şi clerul. adică un aparat birocratic eficient şi dezvoltat pe nivele ierarhice.
  • Toţi trebuiau să răspundă unei condiţii : să aparţină clasei instruite adică să ştie citi şi scrie.
  • Aceştia deţineau elemente de teologie , cunoştinţe empirice – matematice , astronomico-astrologice , cunoştinţe tehnice privind agricultura şi practicarea meşteşugurilor.
  • Desemnaţi sub numele de ,,fiii palatului’’ aceştia alcătuiau ierarhie administrativă care se ocupa de: .
  • -asigurarea bunei organizări a agriculturii cu tot pachetul de lucrări de irigaţii şi protecţia ogoarelor împotriva animalelor sălbatice ;
  • activitatea constructivă – fortificarea oraşelor , programele arhitecturale de prestigiu şi arta de reprezentare ;
  • -reglementarea activităţii ceremoniale , cu diferite ocazii- primirea de audienţe, sărbători
  • organizau activitatea militară – de apărare şi cucerire.
  1. Această aristocraţie politică era recompensată de rege prin redevenţe şi concesii din domeniile regale şi ale templelor devenind ea însăşi deţinătoarea unor domenii sau unităţi de producţie meşteşugăreşti.
  • De asemenea regele dispunea de un sistem, de daruri şi prestaţii ceremoniale care recompensau serviciile deosebite.
  1. Aparatul birocratic politic era completat de unul administrativ la fel de riguros ierarhizat pus sub autoritatea unui scrib :
  • care ţinea contabilitatea strictă a cheltuielilor şi drepturilor în natură a producătorilor direcţi .
  • Ne-au rămas de la mesopotamieni adevărate liste contabile care dovedesc un control strict al economiei .
  1. Ierarhia politică şi cea administrativă erau complementare şi aveau la îndemână ca instrument autoritar de lucru organizarea juridică şi legislaţia .
  • Funcţia legislativă făcea parte din prerogativele regale , regele fiind care primea de la zeu legile de inspiraţie divină, revelate.El îndeplinea de asemenea funcţia de instanţă supremă.
  • Şi în ceea ce priveşte organizarea juridică avem nivele ierarhice: instanţele primare erau stabilite la nivelul celor mai mici unităţi administrative iar cele de apel la nivelul celorlalte eşaloane administrative-provincii.
  • Organizarea juridică o completează şi o copiază pe cea socială şi politico administrativă mergând pe aceeaşi idee a centralizării puterii în mâna regelui – preot.

Sistemul juridic mesopotamian aşa cum a fost el exprimat în Codul de legi al lui Hammurabi   se sprijină pe principiul talionului şi dreptului patrimonial.

  • În perioadele mai vechi s-a afirmat tendinţa înlocuirii pedepselor corporale cu răscumpărări .În perioada asiriană se prefera însă aplicarea pedepselor fizice care au fost chiar agravate şi s-a instituit de asemnea pedeapsa cu moartea prin înecare, ardere sau tragere în ţeapă. Alte pedepse erau mutilările corporale şi munca forţată; pedeapsa cu privare de libertate nu exista.
  • Codul lui Hammurabi , considerat a fi cea mai veche încercare de reglementare legislativă nu este totuşi primul de acest fel. Înaintea lui Hammurabi a existat o activitate legislativă coerentă la nivelul societăţii mesopotamiene – cel mai vechi cod fiind atribuit regelui sumerian Ur – Nammu din oraşul Lagaş.Au existat şi alţi regi legiuitopri înaintea lui Hammurabi – Urukagina ,Gudea .

Codul lui Hammrurabi a juns până la noi sub forma unei stele de diorit negru pe care sunt gravate cele 282 de articole .

 

Concluzie structură politică , administrativă ,juridică.

 

  • În Mesopotamia avem de-a face cu structuri centralizate şi piramidale impuse de organizarea agriculturii de irigaţie şi de o anume mentalitate aparţinând despotului oriental ajutat de aparatul birocratic numeros şi eficient.
  • Aceste structuri funcţionale la nivelul fiecărui oraş –stat în parte sunt de asemenea integrate şi funcţionale la nivelul teritorial al marilor imperii care le menţin şi le dezvoltă.
  • Trebuie să considerăm că încă de la începuturile antichităţii mesopotamiene , oraşele – state ca unităţi teritoriale, administrative şi politice se aflau în raporturi conflictuale şi hegemonice.Hegemonia şi-o disputau marile oraşe –stat- Babilonul.Ur,Assur etc.
  • Într-o altă etapă raporturile sunt şi confederative – asiro-babilonienii – şi sunt exprimate în amplasarea zeităţilor cucerite în templele cuceritorilor consfinţind alianţele.Cu alte ocazii zeităţile sunt pedepsite simbolic.
  • Deci avem de-a face cu un imperiu teritorial ,cu o organizare politică puternic centralizată ,ierarhică .
  • In acest cadru cele două poluri ale puterii – regele şi clerul pot fi adeseori în conflict , singurii în măsură să se opună puterii despotice a regelui fiind preoţii.
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web