Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Clasificarea gastropodelor

in Biologie/Enciclopedie

Clasificarea gastropodelor:
Se realizează după conformaţia şi poziţia aparatului respirator. În funcţie de aceste criterii, gastropodele sunt grupate pe următoarele subclase:

I. Subclasa Prosobranchia
II. Subclasa Opistobranchia
III. Subclasa Pulmonata

I. Subclasa Prosobranchia: cuprinde specii acvatice, majoritatea marine, dar se cunosc şi specii care trăiesc în ape dulci sau terestre. Denumirea acestui grup (proso – înainte; branchia – branhie) provine de la faptul că branhiile împreună cu cavitatea paleală sunt situate în partea anterioară a corpului, înaintea inimii. Acest lucru este o consecinţă directă a fenomenului de torsiune a masei viscerale.

Tot o consecinţă a acestui fenomen o constituie şi faptul că, cordoanele (conectivele) nervoase sunt încrucişate. Din acest motiv, grupul este cunoscut şi sub denumirea de Streptoneura (streptos – răsucit; neuron – nerv).

După conformaţia aparatului branhial, a inimii, a aparatului excretor şi a piciorului, reprezentanţii acestei subclase au fost grupaţi în următoarele ordine:
1.Ordinul Diotocardia
2.Ordinul Monotocardia
3.Ordinul Heteropoda

1. Ordinul Diotocardia: cuprinde prosobanchiatele cele mai primitive. Din acest motiv unii autori îl denumesc şi Archaeogastropoda. În acest ordin sunt plasate prosobranchiate la care inima este alcătuită dintr-un ventricul şi 2 auricule. Corespunzător celor 2 auricule din structura inimii, aparatul respirator este reprezentat prin 2 branhii, iar cel excretor prin 2 metanefridii, metanefridia din partea dreaptă jucând şi rolul unui gonoduct. Branhiile sunt situate cu vârful spre înainte şi sunt ataşate de peretele corpului doar prin baza lor. Branhiile sunt alcătuite din 2 rânduri de foiţe branhiale.

Ex: Haliotis tuberculata – urechea de mare – prezintă cochilia slab spiralizată, ultima tură de spiră fiind foarte bine dezvoltată, iar peristomul foarte larg, motiv pentru care această cochilie seamănă cu o ureche. Pe marginea cochiliei există un rand de orificii prin care ies la exterior prelungiri tentaculiforme ale mantalei. Între picior şi manta există un pliu al tegumentului ce poartă numele de epipodiu. Epipodiul, formează în acest caz numeroase franjuri şi tentacule epipodiale. Piciorul este foarte bine dezvoltat, cu aspect de talpă, servind la fixarea de substrat.

Fissurella maxima – prezintă o cochilie ce are aspectul unui con, cu un orificiu în zona apexului. Prin acest orificiu iese la exterior un lob tubular al mantalei prin care circulă apa în cavitatea paleală.
Patella pontica – cochilia are aspectul unei pălării chinezeşti. Branhiile primare au dipărut complet, respiraţia realizându-se în acest caz cu ajutorul a numeroase branhii secundare plasate în şanţul paleal din jurul piciorului.

2. Ordinul Monotocardia: cuprinde prosobranchiate la care inima este alcătuită dintr-un ventricul şi un auricul. Corespunzător acestei constituţii a inimii, aparatul respirator este alcătuit dintr-o singură branhie, iar cel excretor, dintr-o singură metanefridie. Auriculul, branhia şi metanefridia din partea dreaptă (primitiv stângă) au dispărut. Branhia, în acest caz, este alipită pe toată lungimea axului ei de manta, şi este alcătuită dintr-un singur rand de foiţe branhiale.

Ex: Murex brandaris – are o cochilie bine dezvoltată, evolută cu peristom sifonostom şi cu bogate ornamentaţii ţepoase. Din glanda hipobranhială a acestei specii în antichitate era extrasă purpura. Este o specie carnivoră, hranindu-se cu scoici.
Rapana venosa – are o cochilie foarte bine dezvoltată, masivă. Peristomul sifonostom. Specie carnivoră, originară din apele din jurul Japoniei, de unde s-a răspândit şi în Marea Neagră, unde se hrăneşte cu midii şi stridii.

Conus textile – cochilie masivă de până la 11 cm. peristomul se prezintă sub forma unei fante lungi şi înguste. Prezintă un sifon paleal. Capul se prelungeşte într-o trompă bine dezvoltată. Ochii se găsesc la jumătatea tentaculelor. Muşcătura este veninoasă, mortală pentru om.
Cyprea tigris – ghiocul – originară din Oceanul Indian. Cochilia este involută, iar peristomul se prezintă sub forma unei fante longitudinale, prevăzute cu numeroşi dinţişori mici. Cochilia are aspect de porţelan.

Buccinum undatum – specie rapitoare de dimensiuni mari – 11 cm.
Nassa reticulata – specie de dimensiuni mici, comună în M. Neagră. Cochilia prezintă numeroase şanţuri circulare şi longitudinale, care intersectându-se îi dau un aspect reticulat. În cochiliile goale ale acestei specii trăieşte pagurul Diogenes.

Janthina fragilis – specie pelagică. Cu ajutorul unei secreţii produsă de un pliu al mantalei îşi construieşte un flotor (plutitor) spumos de care se agaţă, plutind deci fără a depune nici cel mai mic efort.

Entoconcha mirabilis specie parazită în interiorul unor specii de castraveţi de mare (Holoturii). Din cauza vieţii parazitare corpul acestui melc seamănă foarte bine cu un vierme, cochilia şi majoritatea organelor reducându-se până la dispariţie. Este o specie hermafrodită, dar din când în când mai apar şi masculi pigmei. Din oul fecundat iese o larvă trocoforă tipică la care se pot vedea schiţe ale piciorului şi ale cochiliei.

3. Ordinul Heteropoda: cuprinde prosobranchiate monotocarde adaptate la viaţa pelagică. Această adaptare s-a realizat în 2 direcţii: în direcţia reducerii greutăţii specifice (reducerea puternică a cochiliei, îmbibarea corpului cu o mare cantitate de apă, astfel încât greutatea specifică a corpului să fie cât mai apropiată de greutatea specifică a apei) şi în direcţia înotului (diferenţierea piciorului în părţi cu funcţii şi constituţie morfologică diferită).

Piciorul se diferenţiază în 2 părţi – una anterioară cu aspect de lamă verticală numită propodiu şi una posteroară, alungită şi lăţită ca o coadă, numită metapodiu. Mişcarea corpului este realizată prin mişcările ondulatorii ale propodiului. Datorită faptului că, corpul acestor animale se îmbibă cu o mare cantitate de apă, heteropodele au devenit animale transparente. Corpul are o formă hidrodinamică, fiind în general cilindric, cu capul prelungit într-o trompă, prevăzut cu 2 tentacule la baza cărora se găsesc ochii. Masa viscerală este foarte redusă. Animalul înoată cu masa viscerală în jos şi cu propodiul în sus, deci răsturnat (“pe spate”).

Ex: Carinaria mediterranea – are aspect fusiform, corpul este transparent de dimensiuni mari (poate atinge dimensiuni de până la 53 cm lungime). Anterior capul se prelungeşte într-o trompă în vârful căreia se deschide la exterior orificiul bucal, iar la baza căreia se pot observa 2 tentacule. La baza tentaculelor se găsesc 2 ochi. Cochilia este foarte regresată, subţire. Masa viscerală regresată, încojurată de numeroase filamente branhiale. Propodiul se prezintă sub forma unei lame verticale cu o mică ventuză în vârf, iar metapodiul sub forma unui lob posterior uşor aplatizat latero-lateral. Specie răpitoare.

Pterotrachea coronata – corpul hidrodinamic, fusiform, transparent. Atinge dimensiuni de până la 28 cm lungime. Ca şi la specia precedentă capul se prelungeşte într-o trompă în vârful căreia se găseşte orificiul bucal, însă la baza trompei se găsesc doar 2 ochi, tentaculele dispar. Filamentele branhiale sunt dispuse în jurul anusului sub formă de tufă. Masa viscerală este foarte redusă şi pătrude în picior, putând totuşi fi observată prin transparenţa acestuia ca o formaţiune mai închisă la culoare numită nucleus. Cochilia, mantaua şi cavitatea paleală au dipărul. Metapodiul se prelungeşte cu un apendice filiform. Specie răpitoare.

II. Subclasa Opistobranchia – grupează gastropode la care masa viscerală suferă un fenomen de detorsiune cu 90 grade spre poziţia iniţială. Deci fenomenul de detorsiune al masei viscerale are loc în sensul acelor de ceasornic, de la stânga la dreapta. În urma acestui fenomen branhia stângă (primitive dreaptă) ajunge din nou să fie plasată pe partea dreaptă a corpului, dar nu posterior aşa cum era plasată iniţial, ci lateral.

În urma acestui process, branhia ajunge să fie plasată în urma inimii (opistein – în urmă; branchia – branhie). Tot ca o conseciţă a detorsiunii, multe dintre speciile aparţinând acestui grup şi-au recăpătat simetria bilaterală. Cordoanele nervoase nu mai sunt încrucişate, ci au redevent paralele şi simetrice.

În cazul acestor animale, procesul de detorsiune este strâns legat de schimbarea modului de viaţă. Ele au început să-şi caute hrana într-un mod activ, ceea ce a dus la dezvoltarea pe laturile piciorului a unor pliuri numite parapode, cu ajutorul cărora aceste animale au început să înoate. Ca o consecinţă a deplasării prin înot, cochilia s-a redus foarte mult, iar masa viscerală, ca şi în cazul unor heteropode a intrat în picior.

Deoarece deplasarea prin înot necesită o mare cantitate de energie, branhia unică nu mai este suficientă pentru respiraţie în noile condiţii, deci la aceste animale, schimbul de gaze respiratorii se realizează şi prin tegument, iar în unele cazuri din pliuri ale tegumentului s-au constituit branhii secundare.

O dată cu dezvoltarea parapodelor, la formele care se târăsc pe substrat, talpa piciorului se mai păstrează, dar la formele înotătoare aceasta dispare.
În regiunea cefalică pot fi remarcate 1 sau 2 perechi de tentacule. Acestea sunt organe tactile (mai ales prima pereche) sau organe olfactive, uneori modificate (în special perechea a 2-a şi denumite rinofore).
Sunt specii hermafrodite, majoritatea marine.

Clasificarea opistobranchiatelor:
1. Ordinul Tectibranchia
2. Ordinul Nudibranchia
3. Ordinul Pteropoda

1. Ordinul Tectibranchia – branhia este acoperită de pliurile laterale ale piciorului (de parapode). De la această caracteristică vine şi numele acestui ordin – tectum = acoperiş; branchia = branhie.
Grupează opistobranchiate la care masa viscerală este bine dezvoltată şi spiralată, adesea acoperită de o cochilie. Pe partea dreaptă a corpului poate fi remarcată o branhie cu vârful orientat spre înapoi, protejată de parapode.

Pleurobranchus aurantiacus – corpul are contur aproximativ oval, fiind uşor aplatizat dorso-ventral. Atinge dimensiuni de până la 7 cm lungime. Cochilia, slab dezvoltată, subţire, este în întregime acoperită de manta. Masa viscerală pătrunde uşor în picior. Piciorul bine dezvoltat, adaptat la deplasarea prin târâre, nu formează parapode. Pe partea dreaptă a corpului poate fi observată o branhie bipectinată cu vârful orientat spre înapoi şi cu axul lipit de corp. Intre cap şi picior, pe partea dreaptă se deschide la exterior orificiul genital hermafrodit, iar în urma acestuia, înaintea branhiei, orificiul excretor. Deasupra branhiei poate fi remarcat orificiul anal.

2. Ordinul Nudibranchia – cuprinde specii la care masa viscerală a intrat în întregime în picior. Cavitatea paleală, mantaua, cochilia şi branhia au dispărut. Pe suprafaţa corpului pot fi remarcate branhii secundare necoperite, caracteristică care dă numele acestui ordin (nudi – gol, branchia – branhie). Aceste branhii, ca şi tentaculele, sunt retractile. Aspectul general al acestor gastropode este acel al unui limax. Simetria corpului aproape devine perfect bilaterală, doar orificiul genital şi cel excretor sunt plasate asimetric pe partea dreaptă a corpului.

Dendronotus arborescens: are dimensiuni de aproximativ 5 cm lungime. Corpul este alungit, fusiform. Capul este protejat dorsal de un scut cephalic, provenit din contopirea perechii a 2 – a de tentacule (rinoforele). Pe partea dorsală a corpului pot fi remarcate numeroase branhii secundare ce au aspectul unor excrescenţe tegumentare puternic ramificate şi retractile.

3.Ordinul Pteropoda – grupează opistobranchiate ce duc o viaţă pelagică, fiind adaptate la înot.
Adaptarea la acest mod de viaţă se realizează ca şi în cazul heteropodelor prin reducerea până la dispariţie a cochiliei. Piciorul, în acest caz, îşi dezvoltă foarte puternic parapodele, acestea luând aspectul unor aripi (pteron – aripă; podos – picior) ce bat ritmic apa, motiv pentru care, popular, aceste animale sunt denumite şi fluturi de mare. Branhia, în cazul în care există, este situată pe partea dreaptă a corpului sau posterior.

Gura este larg deschisă ca o pâlnie fiind adesea prevăzută cu cârlige. În unele cazuri stomacul este prevăzut cu fălci chitinoase pentru mestecat ce funcţionează ca o moară gastrică. Organele de simţ sunt reprezentate printr-o pereche de tentacule la speciile ce au cochilie sau prin 2 perechi la speciile unde cochilia a dispărut.

Clione limacina – îngeraşul de mare. Are dimensiuni de aproximativ 3 cm şi o culoare roşie, intensă. Corpul este uşor alungit, cu 2 parapode laterale foarte bine dezvoltate. Cochilia, mataua, cavitatea paleală şi branhiile au dispărut. Trăieşte în bancuri immense ce constituie o importantă sursă de hrană pentru balene.

III. Subclasa Pulmonata
Caracterele esenţiale ale pulmonatelor derivă din adaptarea lor la viaţa terestră. Strămoşii acestui grup sunt prosobranchiatele monotocarde. În procesul de adaptare la viaţa terestră partea dorsală a cavităţii paleale s-a vascularizat puternic, îndeplinind rolul unui plămân, iar branhia a dispărut.

Deschiderea largă a cavităţii paleale se îngustează şi se transformă în pneumostom. Ca şi în cazul prosobranchiatelor, plămânul este situate înaintea inimii
Clasificarea pulmonatelor:
1. Ordinul Basommatophora
2. Ordinul Stylommatophora

1. Ordinul Basommatophora – cuprinde specii cu o singură pereche de tentacule, iar ochii sunt situaţi la baza acestora (basis – baza; omma – ochi; forein – a purta). Cele mai multe specii sunt secundar acvatice, respiraţia realizându-se însă tot prin plămân care fixează oxigenul din apă (Limnaea) sau prin branhii secundare (Planorbis). În unele cazuri (Limnaea), tentaculele sunt puternic lăţite, subţiri şi foarte bine vascularizate schimbul de gaze respiratorii avâd loc şi la nivelul lor.

Limnaea stagnalis – popular melcul de mâl. Are o cochilie helicoidală, ascuţită la vârf. Are dimensiuni de 3 – 4 cm. Nu are branhii. Tentaculele sunt late şi subţiri. Este gazdă intermediară pentru F. hepatica.

Planorbis corneus – cochilia este senestră spiralizată într-un singur plan, având aspectul unui disc cu diametrul de 3 – 4 cm. Respiră prin branhii secundare.

2. Ordinul Stylommatophora – cuprinde specii ce posedă 2 perechi de tentacule. Ochii se găsesc plasaţi în vârful perechii a 2 – a de tentacule (stylos – trunchi, coloana, cu sens de tentacul; omma – ochi; forein – a purta).
Helix pomatia – melcul de livadă.

Limax cinereo-niger – atinge dimensiuni de până la 12 – 15 cm. Cochilia este redusă la o lamă acoperită de un scut rugos. Pneumostomul este situat în treimea poasterioară a scutului mantalei.
Arion ater – se aseamănă foarte bine cu limaxul, dar pneumostomul este plasat în treimea anterioară a scutului mantalei.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web