Complexitatea atomului

in Chimie

De îndată ce James Chadwick a descoperit neutronul în 1932, s-a crezut că se cunoaşte perfect structura atomului. De atunci însă, cercetătorii care au realizat  experimente cu ajutorul  acceleratoarelor de particule, au descoperit încă peste o sută de particule diferite în atom, iar fiecare descoperire nouă a ridicat şi mai multe  întrebări. Din fericire pentru explicarea comportamentului materiei, în marea majoritate a cazurilor, este de ajuns şi acest model mai simplu.

Încă din antichitate unii filozofi greci au emis ipoteza după care materia este formată din particule foarte mici, indivizibile, numite atomi    ( în limba greacă însemnând indivizibil).

Teoria atomică a secolului al XIX lea este întărită prin ipoteza lui A.Avogadro (1811) care a permis măsurarea maselor moleculare şi atomice.

Dacă în secolul al XIX lea atomul era considerat indivizibil, indestructibil şi invariabil, astăzi s-a stabilit că atomii la rândul lor  sunt formaţi din alte particule.

Atomul reprezintă cea mai mică particulă dintr-o substanţă simplă şi pură care poate exista şi poate fi studiată independent.

Fiecare atom este format dintr-un nucleu cu sarcină electrică pozitivă, înconjurat de unul sau mai mulţi electroni, aceste particule având sarcină electrică negativă.

Toţi atomii unui element sunt identici între ei, adică toţi au aceeaşi mărime, proprietăţi oricare ar fi compoziţia şi proprietăţile substanţei din moleculele cărora fac parte . De exemplu, atomii de hidrogen sunt identici chiar dacă fac parte din moleculele unor substanţe atât de diferite cum ar fi : apa, amoniacul, acidul sulfuric, hidrogenul liber, etc.

Atomii sunt în continuă mişcare, ei se pot desface din moleculele în care se găsesc şi apoi se pot regrupa altfel, formând molecule noi.

Deoarece atomii sunt cele mai mici particule ale elementelor ce pot forma combinaţii chimice se poate spune că ei reprezintă limita divizibilităţii chimice a materiei.

Atomii aceluiaşi element care ocupă toţi acelaşi loc în tabelul periodic al elementelor, dar au mase atomice diferite se numesc izotopi ( în greceşte isos = acelaşi, topos = loc).

Atomii din molecule pot fi legaţi sau conectaţi în mai multe moduri, dar de fiecare dată implică un schimb de electroni sau punerea lor în comun. Cele două tipuri simple de legături chimice sunt legătura covalentă şi ionică.

În legătura covalentă atomii pun în comun electronii. În molecula de hidrogen, cei doi atomi de hidrogen sunt legaţi printr-o legătură covalentă. Cei doi electroni aparţinând celor doi atomi de hidrogen se învârt în jurul ambelor nuclee, şi astfel stau împreună.

La legătura ionică un atom cedează unul sau mai mulţi electroni la atomul pereche, iar legătura între ele se datorează forţei de atracţie electrostatice. În mod normal numărul protonilor pozitivi dintr-un atom coincide cu numărul electronilor negativi. Aceste sarcini de mărimi egale dar de sens contrar se anulează reciproc, astfel global atomul nu are sarcină electrică. Dacă însă atomul pierde electroni, atunci sarcina pozitivă va fi preponderentă, iar atomul care a primit electroni va fi de sarcină negativă. Aceşti atomi, care prezintă o sarcină globală pozitivă sau negativă, se numesc ioni. Ionii cu sarcini de sens opus se atrag, şi tocmai această forţă de atracţie menţine legătura între atomi. Molecula din sarea de bucătărie se formează printr-o asemenea legătură ionică: un atom de sodiu cedează un electron unui atom de clor.

Aceşti atomi diferiţi ai aceluiaşi element nu diferă în caracterul lor chimic: fiecare formează aceleaşi compoziţii cu diferitele materiale, dar diferă în caracteristicile lor fizice, de exemplu, îngheaţă sau încep fierberea la temperaturi diferite.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.