Conditionarea si conservarea polenului

in Agronomie

Deoarece polenul din colector conține o cantitate destul de mare de apă și unele impurități provenite de la recoltare, cum ar fi fragmente de aripi și picioare de albine, este necesară condiționarea acestuia în vederea păstrării. Prima și cea mai importantă acțiune se referă la uscarea polenului. Prin această acțiune se urmărește eliminarea excesului de umiditate în scopul aducerii polenului la un conținut de maximum 8 % umiditate.

 

Temperatura de uscare trebuie menținută între 40 și 45°C, deoarece la temperaturi mai ridicate, valoarea polenului scade ca urmare a distrugerii vitaminelor și a diastazelor. Pentru a evita apariția fermentației pe timpul uscării, grosimea stratului de polen nu trebuie să fie mai mare de 10 mm, iar în cazul uscării în camere, este bine ca la fiecare 24 de ore, polenul să fie întors. Polenul se consideră uscat atunci când prin vărsarea lui dintr-un vas în altul se aude un zgomot metalic asemănător cu cel produs de boabele de cereale.

Cea mai simplă uscare se poate realiza în camere uscate, prin așezarea polenului în straturi cu grosimea indicată, pe hârtie sau pe stelaje din sita metalică deasă.

Uscarea polenului se poate face și cu uscătoare prevăzute cu raze infraroșii care prezintă avantajul că pătrund în toate straturile granulei de polen fără a-l supraîncălzi și elimina apa din întreaga masă. În cazul cantităților mari de polen se folosesc uscătoarele cu curent de aer cald acțio­nat de ventilatoare.

Dupa uscare, polenul se cerne, pentru eliminarea eventualelor impurități, apoi cel destinat consumului uman se împachetează, de preferință în pungi de polietilenă sau borcane de sticlă și nu se expune la lumina solară. Prin uscare, polenul scade în greutate cu 18 %.

 

Depozitarea polenului în scopul conservării se face în dulapuri sau depozite frigorifice în care temperatura se menține constant între 4 și 5°C. Păstrat la temperatura sub 0°C, polenul își păstrează calitățile sale 6-12 luni. După o conservare de un an, polenul pierde 75 % din valoarea sa nutritivă, iar după doi ani devine nefolositor. Deoarece nici temperatura aceasta și nici cea de uscare de 40-45°C nu distrug în totalitate dăunătorii polenu­lui s-au căutat diferite metode de conservare a polenului. Una din acestea constă în ambalarea ermetică a polenului în prezența bioxidului de car­bon, gaz care nu permite dezvoltarea paraziților. O altă metodă constă în punerea polenului în borcane de sticlă în proporție de 3/4, restul spațiului completându-se cu miere, bine lichefiată prin încălzire pe baie marină.

Polenul se mai poate conserva și amestecat cu zahăr tos sau pudră, pentru care scop se amestecă prin frecare cu o cantitate dublă de zahăr. Pasta obținută prin omogenizare se păstrează într-un borcan de sticlă și se închide ermetic.

În lipsa de zahăr, polenul se mai poate conserva și în amestec cu miere cristalizată. În acest scop se execută toate operațiunile de curățire și uscare, după care se amestecă cu miere în proporții egale și se păstrează în borcane închise ermetic.

 

 

Polenul mai poate fi conservat asemănător păsturii din stup. Pentru aceasta se dizolvă 150 g miere în două părți apa fiartă și răcită la 40°C, apoi cu siropul obținut se frământă 1 kg polen uscat până când se obține o pastă uniformă. Timp de 4-6 zile, vasul cu polen bine îndesat se ține la o temperatură de 35-40° C pentru a se desfășura fermentația lactică, apoi se astupă ermetic și se păstrează într-o încăpere răcoroasă și uscată.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play