Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

CONDUITA EMOTIONAL-AFECTIVA

in Pedagogie

Ca urmare a evolutiei psihice generale, palnul afectiv al copilului este instabil si asta rezulta cel mai concret din faptul ca micul copil se supune legii celei mai mari tentatii. Buna dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastere din asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in satisfacerea trebuintelor (alimentare, de caldura, protectie, siguranta).Copilul raspunde prin atasament si o verbalizare mai intensa a actiunilor ce le desfasoara. Pe masura ce inainteaza in varsta conduitele afective devin tot mai complexe. Astfel, la 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste mai adecvat dispozitia mamei sau a adultului. Apar conduite emotional afective manifestate prin asa numitele stari de „lirism” so „melancolie” ce influenteaza relatiile cu cei din jur. Inca de la 1 an jumatate atasamentul de mama sau de persoanele ce il ingrijesc devine acaparant. Tot acum se manifesta si gelozia inr aport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o persoana care se interpune intre el si mama. Legat de fenomenul geloziei trairile psihice capata un caracter de ambiguitate. Spre sfarsitul perioadei anteprescolare se formeaza gelozia latenta fata de intrusiunea paternala (la baieti) sau maternala (la fetite).

In acelasi timp se manifesta timiditatea fata de prsoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot mai nuantate. Copilului ii place pacaleala, gluma, comicul, surade la complimente si are unele accese de generozitate cand este bine dispus.

In jurul varstei de 2 ani tatal este admirat si favorit in familie. Ulterior (la 2 ani jumatate), copilul devine iarasi impulsiv, instabil si neintelagator. Apar tendinte ostile fata de adult ca urmare a cresterii elemetelor de frustratie. Aceasta este numit negativism primar si devine vehement in unele imprejurari. Se poate manifesta prin plansete, tipat, tarare, refuz de a primi o jucarie, opozitie fata de altii, etc.

Atasamentul copilului ocupa si spre finalul perioadei un loc important in comportamentul sau afectiv. Rezonanta afectiva bazata pe atasament face ca in momentul de teama copilul sa se refugieze in bratele mamei sau sa se ascunda in spatele ei. In conduite asemanatoare se inscriu si momentele in care copilul se se indeparteaza fata de cei care l-au suparat sau se „agata” de mama pentru a fi sigur ca nu i se va intampla ceva rau. In acest din urma caz atasamentul este combinat cu o anumita forma de anxietate in care teama este deosebit de evidenta.In genere, atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei apropieri empotionale fata de o persoana data. Conduitele de atasament se complica si se diferentiaza, ele se pot manifesta si fata de o jucarie sau un obiect. In acelasi timp atasamentul devine selectiv fata de membrii familiei.

Atasamentul se exprima prin zambet, acordarea atentiei si este influentat de experienta de comunicare afectiva din familiei. El este mai activ si mai arzator la copiii din familiile tinere in care exista inca o ardoare sexuala, iar in familiile mai putin tinere atasamentul este mai slab si apare mai evidenta nostalgia tatalui. Exista si o evidenta relatie intre atasament si anxietate. In literatura de specialitate se vorveste de existenta a trei tipuri de anxietate in copilaria timpurie. Prima este anxietatea fata de persoane si situatii straine, a doua anxietatea de separatie, iar a treia anxietatea morala. (Ph.L.Harriman). Anxietatea fata de persoane starine la 12-14 luni este intensa si se manifesta la unii copii prin confundarea unor persoane straine care au ceva familiar, aratandu-le simpatie ca dupa ce constata ca sunt necunoscute sa se indeparteze cu o oarecare jena. Totusi teama fata de persoane straine se diminueaza spre 3 ani. In schimb anxietatea de acest tip se conserva fata de „necunoscut”.

Anxietatea de separatie (mai ales de mama) este mai activa la 21-24 luni si imbraca forme dramatice cand copilul obisnuit cu mama, constata ca aceasta nu mai este tot timpul cu el sau ca persoana care il ingrijeste este mai putin tandra. De cele mai multe ori asa numitul fenomen de hospitalosm, de abandon, determina amplificarea anxietatii ce va influenta evolutia ulterioara a copilului.

Anxietatea morala are la baza teama si trairea sentimentului de vinovatie. De aici, copilul devine mai nesigur si deliberativ, iar prin prezenta fricii de pedeapsa se ajunge la conduite ce se manifesta prin forme de evaziune si disponibilitati reduse. Cu timpul copilul este mai atent la miscarile mamei sau a persoanei care il ingrijeste. Face incercari de atentionare si de castigare a afectiunii prin conduite deja aprobate ca de „succes” si astfel va trai confortul psihic ca pe o stare de „fericire”. Odata trait acest nou sentiment va fi atent la conditiile de dobandire a acestei stari noi si simte cu satisfactie momentele e imaginatie in zonele afective. Prin repetare, conduitele afectuoase se complica si creeaza „dragalasenia” copilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata.

Multe din actiunile si comportamentele copilului se invata si se dezvolta pe baza de imitatie. R.Zazzo arata ca procesul „organizarii mentale explica aparitia, intre 18 luni si 2 ani, a primelor activitati de limitare intentionala. Pana atunci, exemplul celorlalti era asimilat in mod mai mult sau mai putin corect si reprodus intr-un fel de mimetism, de activitate in lant. Imitarea adevarata, presupune cel putin un inceput de dedublare fata de modelul de dupa care imita si cu care se compara, o tonalitate de admiratie sau de rivalitate.Se stie ca in acest sens nici animalul, nici chiar maimuta nu stie sa imite. Imitarea nu exista decat la fiinta umana si nu apare decat in al doilea an al vietii sale”.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web