Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

CONSPIRATIE FRANCMASONICA SAU INTÂMPLARE?

in Curiozitati

„Omul obisnuit nu-l vede pe diavol nici atunci când diavolul îl strânge de gât”, scrie Johann Wolfgang von Goethe (Faust, I, versurile 2182 – 2183). El stia bine despre ce vorbeste, caci în tinerete fusese francmason si apoi a petrecut 40 de ani regretând faptul. Faust, batrân si orb, care crede ca slujeste binele omenirii când servitorii lui, lemurii, îi sapa groapa, este francmasonul tipic care crede ca slujeste binele omenirii când în realitate îi sapa groapa.

Diavolul nu este totusi complet invizibil.

In numarul din februarie 1846 al revistei New World News din Anglia a fost dat publicitatii un plan al revolutiei gasit la Düsseldorf, în Germania, la sediul unei organizatii revolutionare. Acest plan de instaurare a revolutiei francma-sonice contine urmatoarele puncte:

A. Coruperea tineretului; distrugerea ideilor religioase.; cultivarea intereselor exclusiv pentru relatii sexuale, fara implicare afectiva; transformarea tineretului în indivizi superficiali, doritori de placeri imediate, incapabili sa se stapâneasca.

B. Controlul asupra mass-mediei pentru ca:

1) sa concentreze interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relatiilor sexuale mai mult sau mai putin perverse, senzationalului si faptului divers, astfel încât sa nu observe actiunile guvernului;

2) sa împarta publicul în grupuri ostile (deviza francmasonilor este „DEZBINA SI STAPÂNESTE”), exacerbând controverse minore;

3) sa distruga încrederea publicului în conducatori, aratându-i pe acestia ridicoli, necinstiti, demni de dispret;

4) sa vorbeasca în cuvinte mari si umflate despre democratie;

5) sa arate risipa ce se face în guvern (orchestrata anume) pentru a discredita guvernul, a produce teama de inflatie si cresterea preturilor;

6) sa încurajeze greve si razmerite în diverse industrii, sa încurajeze dezordinea si criminalitatea si sa încurajeze o atitudine îngaduitoare pentru criminalitate din partea guvernului;

C. Confiscarea armelor de foc de la populatie sub vreun pretext oarecare, pentru a lasa populatia lipsita de aparare (RE, pp. 399-400).

Acest plan a fost în mare masura înfaptuit; Statele Unite ale Americii sunt practic acum o tara preponderent francmasonica. Mai exista un singur mare obstacol pe care a încercat conspiratia sa-l treaca de câteva ori si n-a reusit: sa le ia americanilor pustile. In momentul în care îi va fi smulsa americanului de rând arma de foc din mâna, guvernul mondial va fi atotputernic si omenirea va trai într-o imensa Uniune Sovietica de tip francmasonic din lagarele careia nu va mai exista scapare.

In noiembrie 1993 s-a votat în Congresul american „The Brady Bill”, o lege prin care oricine cumpara arme de foc trebuie sa se înregistreze si sa astepte cinci zile pentru a-i fi livrata arma – pentru ca, chipurile, daca omul cumpara arma la mânie, pentru a razbuna un afront, sa aiba timp sa se linisteasca.

De ani de zile ziarele sunt pline de povesti cu copii care-si împusca mamele la mânie, copii care se împusca din greseala intre ei sau care se sinucid , ca sa pregateasca lumea pentru confiscarea armelor de foc. Deocamdata singurul efect pe care l-a avut legea a fost ca americanii s-au repezit si au cumparat toate pustile si pistoalele pe care le-au gasit si le-au putut cumpara înainte de a intra legea în vigoare.

Constitutia Statelor Unite (cel de-al doilea amendament) prevede în mod special ca guvernul nu are voie sa confiste armele din mâna poporului, care detine aceste arme tocmai pentru a se apara de abuzurile guvernului. Cetateanul trebuie sa fie determinat sa ceara sa i se confiste armele. De aceea se pune accentul pe educatie.

In 1978, Normann Dodd, fost director al Comitetului Congresului, a declarat în fata unui Comitet Legislativ Regional din Ilinois ca, investigând activitatea fundatiei Carnegie pentru Pace Internationala, a vazut cum aceasta „a observat ca trebuie sa detina controlul asupra mijloacelor de scolarizare din tara.

Fundatia Carnegie detine aspectele scolarizarii care au importanta internationala, si Fundatia Rockefeller se ocupa de partea de scolarizare interna…” Reprezentantul Eugene Cox a declarat ca „fondurile fundatiei Rockefeller au fost folosite ca sa introduca doctrina francmasonica în scolile particulare si de stat ale acestei tari”.

Un membru al Comitetului Reece, constituit în 1952, a carui functie a fost sa investigheze din partea Congresului fundatiile ne-impozabile, a conchis ca ceea ce vede cu ochii lui îl face sa creada „ca exista într-adevar o adevarata conspiratie în care intra anumiti educatori de frunte din Statele Unite ca sa instaureze puterea francmasonilor, pentru care scop se folosesc de sistemul nostru de învatamânt.

Aceasta tendinta… a fost finantata din plin de principalele fundatii…” Reprezentantul Carrol Reece a conchis ca „marile fundatii subventionând educatori cu tendinte colectiviste, au finantat o miscare francmasonic orientata în guvernul american” (RE, pp. 376-377 si 208).

Marile fundatii au mai finantat si miscarea hippy, unde tot felul de tineri condusi de agenti a caror salarizare de catre fundatii ca Rockefeller si Carnegie nu le era cunoscuta, îsi petreceau tineretea lasându-si parul lung, îmbracându-se în zdrente murdare, drogându-se, ascultând muzica rock si „protestând împotriva stabilimentului” – uneori prin distrugerea bunurilor altora, alteori furând, alteori ucigând la întâmplare.

In toate grupurile, comunele, familiile de hippy, de pletosi si „protestatari” care resping „o societate care nu le ofera nimic”, se afla un conducator matur care-i învata ce sa faca. Unul dintre acestia, Jerry Rubin, conducatorul unui grup intitulat Yippye, si-a descris activitatea într-o carte (numita „Do it! – Fa-o!”) în care arata clar si repetat cine finanteaza si cine doreste distrugerea societatii pentru a instaura totalitarismul. „Marijuana e drogul impus de francmasoni”, scrie el; si mai departe: „Noi vedem libertinajul sexual, muzica rock si drogurile ca tactici în conspiratia care va prelua America. Yippii se distreaza rasturnând guvernul. Hippy sunt, de asemenea, si adeptii lui Mao Tse Tung”. Pletele murdare ale hippy-lor si yippi-lor nu sunt noi.

Toate conspiratiile francmasonice totalitare s-au folosit de aceste armate pletoase. Turgheniev le-a vazut la universitatile rusesti înainte de revolutia bolsevica; Ludwing van Mise le-a vazut la Berlin înainte de primul razboi mondial. Si atunci, ca si în anii 1960, aceste armate pletoase au fost, dupa cum arata yippi-ul Jerry Rubin, în solda bancherilor conspirativi: „capitalistii isteti au ca aliati în comunitatea revolutionara pe pletosii care au functia de intermediari între tineretul strazii si afaceristii milionari” (RE, pp. 400-403).

Dar conspiratia bancherilor nu s-a multumit cu armatele murdare si pletoase care dorm în gunoaie si folosesc stupefiante. Astfel, organizatia studenteasca Studentii pentru o Societate Democratica declara: „Principala noastra sarcina este sa construim o miscare revolutionara marxist-leninista”. Mijloacele lor de actiune sunt aruncatul bombelor, incendiile, asasinatele, iar banii le-au fost furnizati uneori de guvernul federal al Statelor Unite, alteori de fundatii neimpozabile ca Rockefeller si Carnegie.

In 1970, razmeritele si distrugerile din Ohio s-a dovedit ca au fost finantate in felul urmator: $192.000 de la guvernul federal, $85.000 de la fundatia Carnegie, încasati de Studentii pentru o Societate Democratica în toamna lui 1969. Un student a declarat: „Radicalii îsi închipuie ca se lupta împotriva celor arhibogati, ca Rockefeller si Ford, si nu-si dau seama ca exact acestia sunt cei din spatele revolutiei lor, finantând-o si folosind-o apoi pentru scopurile lor”. (James Kirk de la Universitatea din Chicago, dupa RE, pp. 403-404).

Alt student povesteste cum la o conventie a Studentilor pentru o Societate Democratica li s-au oferit bani de la ESSO (care-i apartine lui Rockefeller), care…sunt aripa stânga a clasei conducatoare…industrialistii lumii”. (ibidem)

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web