Construirea fagurilor

in Agronomie

Solzişorii de ceară produşi de glandele cerifere sunt extrem de maleabili şi nu rezistă la temperaturi mai mari de 36ºC. Prin frământarea cu ajutorul mandibulelor şi amestecarea cu o soluţie secretată de glandele mandibulare, rezistenţa creşte până la 63ºC. În timpul clădirii fagurilor într-un stup cu rame goale, albinele stau în formaţii conice cu baza în sus, se prind de picioare şi formează un lanţ de albine sub spetezele superioare a 3 – 4 rame luate în lucru.
Albinele alcătuiesc un “ghem”, al cărui înveliş este format din 2–3 straturi de albine strânse între ele, care au rolul de a păstra o temperatură de 33 – 34ºC necesară elaborării solzilor de ceară. Circulaţia albinelor în interiorul ciorchinelui se realizează printr-o deschidere în partea inferioară a acestuia. Din când în când din perdeaua de albine se desprinde câte una care depune solzişorul pe fagurele în construcţie, după care se întoarce la locul iniţial. Albinele constructoare iau solzişorii pe care-i frământă şi-i amestecă cu secreţiile glandelor mandibulare formând mici plăcuţe care sunt fixate de faguri. Alte albine modelează şi dau forma hexagonală a celulelor fagurelui.

Fundul celulelor este romboprismatic, construit din trei romburi a căror înclinaţie în raport cu pereţii celulei este dată de unghiul ascuţit al fiecărui romb, care este de 70º şi 32’. Adoptarea acestui unghi permite ca fiecare celulă hexagonală să poată conţine o cantitate maximă de miere, folosindu-se o cantitate minimă de ceară şi obţinându-se o rezistenţă maximă. Celulele fagurelui sunt unite la bază, încât fiecare din cele trei romburi, care constituie baza piramidală a unei celule de pe o faţă a fagurelui, participă în acelaşi timp la realizarea bazei piramidale a trei celule de pe partea opusă. În cazul clădirii fagurelui artificial, o parte din albinele constructoare se
aşează pe fagure ridicând temperatura la 30ºC. Ceara devenind maleabilă, albinele încep să formeze fundurile celulelor, iar cu surplusul de ceară înalţă celulele cu 3-6 mm. Cu ceara produsă de albinele tinere se continuă înălţarea celulelor, lăsânduse în partea superioară un inel de ceară şi propolis, care asigură rezistenţa fagurelui. Începând de la acest inel, către fundul celulei, pereţii sunt din ce în ce mai subţiri până la 0,08 mm. Interiorul celulei este spoit şi lustruit cu un balsam de propolis. Pe un fagure se pot distinge mai multe tipuri de celule:

– celulele de albine lucrătoare, servesc la creşterea puietului, depozitarea mierii şi păsturii. Diametrul de 5,3-5,5 mm şi adâncimea de 10-12 mm permite realizarea unui volum, ce poate înmagazina 0,40 – 0,43 g miere sau 0,19 g polen. Pe un cm2 revin 4 celule sau 400 celule pe un dm2. Pe o ramă de 435 x 300 mm, pe ambele feţe se găsesc circa 9 000 de celule de albine lucrătoare. Grosimea unui fagure este de circa 25 mm.

– celulele de trântori, servesc la creşterea puietului de trântor şi depozitarea mierii. Ele au diametrul de 6,25 – 7 mm, iar adâncimea de 13 – 16 mm. Pe un dm2 se găsesc circa 300 celule de trântor, fiind dispuse pe partea laterală şi inferioară a fagurelui.

– celulele de matcă sau botcile, sunt celule de forma unei ghinde cu adâncimea de 20 – 25 mm şi un diametru de 10 – 12 mm, în care albinele cresc numai mătci. Sunt clădite de regulă pe marginea inferioară sau pe părţile laterale ale fagurelui în spaţiile libere. Botcile sunt îngroşate cu ceară iar pe suprafaţa lor albinele creează o dantelă cu desene aproape hexagonale.

Construcţia botcilor este supusă unui control hormonal, a prezenţei substanţei de matcă şi a unor feromoni secretaţi de matcă, care acţionează asupra albinelor printr-un cod chimic.
După depunerea ouălor şi formarea larvei, botca este alungită şi căpăcită de către albine.

Botcile sunt de mai multe feluri:
– botci de schimbare liniştită a mătcii, în număr de 2 – 3 pe un fagure;
– botci de roire, în număr de 20 – 30 pe un fagure, sunt construite când familia urmează a roi;
– botci de salvare, se clădesc în mijlocul fagurelui prin modificarea celulelor de lucrătoare cu ouă sau larve tinere, în situaţia când familia a pierdut matca.

După eclozionarea mătcilor, albinele distrug botcile de pe faguri. Pe un fagure se mai disting celulele de trecere şi de legătură. Celulele de trecere au formă neregulată şi se construiesc de regulă la locul de întâlnire între celulele de albine lucrătoare şi cele de trântor. Celulele de legătură se construiesc pe locurile de fixare şi consolidare a fagurilor pe ramă. Sunt celule mici, neregulate, cu pereţii mai groşi şi cu un conţinut mai mare de propolis, care asigură o rezistenţă sporită fagurelui în ramă. După fiecare generaţie de puiet în interiorul celulelor fagurelui rămân aderente pe pereţii acestora cămăşile nimfelor, iar în unul din colţuri şi excrementele eliminate, resturi care nu pot fi curăţate de albine. Aceste acumulări duc la modificarea dimensiunilor celulelor.

Datorită micşorării volumului celulelor la fagurii vechi, se ajunge la reducerea greutăţii corporale a albinelor crescute în ele. Cu cât fagurii sunt mai vechi cu atât culoarea este mai brună, creşte grosimea fundurilor celulelor, uneori până la 4.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play