Consumul lunar de miere al albinelor

in Agronomie

Consumul lunar (în grame miere) de la 1 noiembrie la 31 martie

Familia de albine consumă pe timp de un an cârcă 80 kg hrană energetică, din care mierea reprezintă fizic 50 kg, iar diferenţa în echivalent caloric este preluată din grăsimile şi amidonul prezente în polenul consumat.

Pentru hrănirea şi creşterea unui kg albina (10.000 indivizi) este necesar 1.1 kg miere.

Deosebit de important pentru viaţa albinelor este să stabilim şiş a asigurăm rezerva de hrană pentru sezonul lipsit de cules şi iernare, respectiv lunile noiembrie – aprilie. Pentru această perioadă, prin experienţe s-a stabilit că este necesar să asigurăm cuibul familiilor de albine cu 15 – 18 kg hrană.

Hrana proteică

            Polenul, din punct de vedere apicol, reprezintă un element deosebit de important în nutriţia albinelor. El asigură hrana proteică, minerală, grăsimile şi vitaminele în toate stadiile de viaţă la albine.

În timpul unui an distingem două perioade în care albinele au nevoie deosebit de mare de polen: primăvara, când familia de albine se găseşte în plină activitate de creştere a puietului pentru înlocuirea albinelor bătrâne şi pentru dezvoltarea numerică a indivizilor, şi toamna, când se creşte albina pentru iernare, care îşi asigură corpul gras (substanţele lipo – proteice) pe baza consumului de polen şi rezervele pentru iernare (păstură).

Grăunciorii de polen se găsesc în număr deosebit de mare pe anterele florilor, iar pentru culegerea lor albinele participă cu tot corpul.

Procesul recoltării polenului cuprinde două etape: în prima etapă albinele culeg şi scutură polenul de pe stamine, acoperindu-şi corpul cu grăunciorii fini, iar în a doua etapă urmează perierea acestora cu ajutorul pieptenilor tarsieni şi formarea ghemotoacelor de polen pe picioarele posterioare, de unde este transportat şi depozitat în celulele fagurilor din cuib.

Componentele principale ale polenului sunt proteinele, ale căror ţinut variază între 13.5 % până la 41 .9 % la salcia căprească.

De prezenţa polenului în stup depind cantitatea şi calitatea puietului, dezvoltarea şi sănătatea familiei de albine.

Pe lângă componentele principale (proteine, zaharuri şi substanţe minerale), polenul conţine o gamă importantă de vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E şi PP), enzime, precum şi numeroase substanţe antibiotice de importanţă vitală pentru organismul albinelor şi al omului consumator. Din probele analizate reiese că cele mai bogate polenuri în substanţe proteice sunt cele provenite de la salcia căprească, dovleac, zburătoare, sparcetă, floarea soarelui, sorg, alun, arţar, pomi fructiferi, castani, păpădie etc.

Valoarea biologică a polenului rezultă în special din conţinutul mare şi variat al aminoacizilor esenţiali, indispensabili vieţii, cum sunt: arginina, histina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul şi valina. Aceşti aminoacizi nu pot fi sintetizaţi de albine, motiv pentru care este absolut necesară administrarea lor în hrană.

Elementul de bază din compoziţia proteinelor este azotul. Pentru a putea calcula proteina corespunzătoare, amintim că 1 g N corespunde la 6.25 g proteină. Cifra 6.25 a fost adoptată ca factor standard de convertire în proteina a azotului, rezultat la analiza chimică.

 

Utilizarea proteinelor de către albine

            Hrana albinelor este foarte bogată în proteine şi conţine toţi amino – acizii necesari formării celulelor noi.

Pentru dezvoltarea unei larve sunt necesare 4 – 6 mg azot, iar pentru creşterea unei albine adulte sunt necesare 25 – 37 mg proteină, respectiv 125 – 185 mg polen. Pentru creşterea a 10.000 de albine (1 kg) este necesar 1.5 kg polen. Consumul necesar unei familii de albine pe timp de un an este de 20 – 25 kg.

                                                                                                            

 Tabelul 6

Influenţa hranei proteice (polenului) asupra creşterii numărului de albine în familie, la ieşirea din iarnă (februarie – martie), pe o perioadă de 30 de zile

 

Specificaţie (hrană)

Numărul albinelor crescute

Creşterea procentuală

Miere fără polen

Miere + 500 g polen

575

8.600

100

1.495.64

Dacă analizăm tabelul 6, observăm cu uşurinţă că prezenţa polenului în viaţa albinelor, la începutul primăverii, pe o perioadă de 30 de zile după zborul de defecare, sporeşte numărul de albine crescute de aproape 15 ori (575 – 8.600).

Este necesar să scoatem în evidenţă principalele influenţe negative pe care le are lipsa polenului din hrana albinelor, şi anume:

  • creşterea unui număr redus de albine tinere şip e un timp limitat, care va duce la regresarea în dezvoltarea familiilor de albine;
  • când creşterea noilor generaţii se realizează pe seama proteinelor din corpul albinelor adulte (doici), lipsa polenului va duce la scăderea conţinutului în azot din organismul acestora şi, în final, la debilitatea, uzură pronunţată şi scurtarea considerabilă a vieţii;
  • albinele nou – crescute, în lipsa polenului din hrană, au în corp cu 19 % mai puţin azot şi cu 62 % mai puţină tianina (vitamina B1), iar capacitatea lor de a creşte noi generaţii şi de acumulare a rezervelor de hrană este foarte redusă.
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play