Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Copiii ambliopi

in Biologie/Sanatate

Particularitatile perceptiei vizuale a copiilor ambliopi

Se stie ca numarul persoanelor cu cecitate totala este mult mai redus decat al celor cu ambliopie. Astfel de la pastrarea sensibilitatii luminoase care nu permite indicarea locului de incidenta a luminii (localizare neprecisa), la sensibilitatea la lumina cu localizare precisa, si la resturi vizuale caracterizate prin operarea cu perceptii vizuale, se pot depista o intreaga gama de resturi de vedere.

Daca vederea reziduala cu grad mai redus isi mentine rolul sau insemnat in orientarea spatiala, perceptia vizuala a ambliopilor propriu-zisi are o arie cu mult mai larga de aplicare, fiind solicitata atat in activitatile cotidiene cat si in cadrul procesului educativ.

Daca ne referim la la resturile functiei optice, putem evidentia unele caracteristici generale ale perceptiei, particularitati care depind desigur de gradul si formele specifice ale ambliopiei, de etiologia si dinamica ei. Dintre aceste aspecte tipice vom incerca sa le evidentiem pe cele mai importante:

Imaginea care se poate forma de obicei la distante mai mici decat cele obisnuite (distanta ochi-obiect) este imprecisa, cetoasa, fragmentara, fiind comparabila intr-un anumit sens cu imaginea vizuala a persoanelor normale in conditii de vizibilitate redusa.

La copilul cu vedere normala, functia optica se maturizeaza in procesul activitatii practice perceptive pe la varsta de 5-6 ani, obtinand un anumit grad de automatizare care-l elibereaza pe copil de efortul constant in directia perceptiei vizuale.

Perceptia vizuala a copilului cu vedere slaba, dimpotriva este lipsita de acest caracter instantaneu si de automatizare, fiind necesare eforturi de interpretare si constientizare a imaginii. Copilul ambliop trebuie sa faca apel la un efort suplimentar de concentrare, mobilizare a experientei sale optice anterioare pentru a fi in masura sa opereze cu imaginea vizuala.

Lipsa “automatismelor vizuale” duce deseori la identificari eronate, chiar daca este vorba de fenomene si obiecte relativ simple, toate aceste desfasurandu-se cu eforturi sustinute, eforturi ce pot avea drept rezultat scaderea capacitatii de concentrare pentru activitatile in curs de desfasurare in care este implicat copilul. De aici rezulta tendinta copilului ambliop de a-si completa in mai mare masura decat cei cu vederea normala, datele perceptiei vizuale cu experienta sa anterioara (reprezentari, gandire, imaginatie) .

O alta caracteristica a perceptie vizuale a persoanelor cu ambliopie consta in nivelul mai scazut al analizei si sintezei optice, in insuficienta dezvoltare a procesului analitico-sintetic vizual. Punctele de sprijin, semnalmentele sau reperele care servesc la recunoasterea vizuala a obiectelor la copiii slab vazatori, sunt deseori reduse ca numar si totodata intamplatoare, nefiind cele mai semnificative pentru obiectul respectiv.

Lipsa mai ales a sintezei primare, globale pe fondul careia sa se desfasoare in continuare activitatea analitico-sintetica fina, se repercuteaza profund asupra calitatii si continutului imaginilor vizuale.

Deasemenea deficienţa vizuală are influenţă asupra relaţiilor sociale şi a unor aspecte morfofuncţionale ale organismului. Astfel din cauza lipsei funcţiei expresive a ochilor are loc modificarea mimicii. Copiii orbi se prezintă la şcoală cu o dezvoltare fizică întârziată de circa 2 ani.

Lipsa controlului vizual asupra corpului duce la atitudini deficiente şi defecte fizice accentuate de sedentarism. Între cele mai frecvente deficienţe fizice enumerăm: capul şi gâtul aplecate înainte sau lateral; umerii căzuţi, aduşi sau ridicaţi; torace îngust, membre superioare şi inferioare subţiri; spate plan, cifotic sau rotund; coloana vertebrală cu deviaţie; mişcări limitate la strictul necesar; lipsa simetriei membrelor într-o mişcare comună sau dificultăţi de coordonare (mers de barză); mersul este rigid, nesigur ( după Avramescu, 2006).

Din cauza motricităţii reduse şi a deficienţelor de dezvoltare somatică, nevăzătorii au tulburări de respiraţie şi de circulaţie şi manifestări motorii negative cum ar fi: manierismele, ticurile şi altele. Acestea se fixează în copilărie şi se corectează foarte greu. Amintim mai jos cele mai frecvente ticuri:

a) copiii orbi care au resturi de vedere de tipul sensibilităţii luminoase manifestă un „joc” cu aceste resturi (de ex. apăsarea cu degetul pe globul ocular, mişcări de legănare în faţa unei surse luminoase, mişcări rapide cu degetele în faţa ochilor).

b) la nivelul mimicii feţei apar grimase, încreţirea frunţii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului,

c) la alte nivele putem avea stereotipii motorii cum ar fi pendularea capului, legănarea braţelor şi picioarelor, învârtirea sau sărirea pe loc, întinderea corpului spre o sursă sonoră, frecatul mâinilor, lovirea genunchilor.

Dezvoltarea fizică mult întârziată la nevăzători este cuplată cu o dezvoltare psihică specifică. Astfel percepţia are un registru mult mai restrâns care determină mari dificultăţi în structurarea experienţei de cunoaştere.Analizatorii restanţi pot să asigure numai informaţii incomplete la nivelul scoarţei cerebrale. Lipsa percepţiei spaţiale, tridimensionale şi a obiectelor mari, determină dificultăţi insurmontabile în formarea reprezentărilor şi altor procese psihice.

În privinţa sistematizării şi organizării memoriei constatăm că ele se pot dezvolta la un nivel remarcabil prin contribuţia spiritului de observaţie, a unui limbaj bine structurat şi a unei atenţii voluntare care cunoaşte la nevăzători un nivel mai ridicat de acţionare .

În funcţie de momentul apariţiei cecităţii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual, psihomotricitatea prezintă o evoluţie şi o organizare specifică. Schema corporală se realizează mai târziu şi mai greu la nevăzători.

Deasemenea, orientarea spaţială este strâns legată de experienţa individuală de orientare, de nivelul de reprezentări. Foarte important la nevăzători este necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. În general deficienţii de vedere sunt disciplinaţi şi manifestă un autocontrol faţă de propriile comportamente pentru a realiza o relaţie cât mai bună cu cei din jur.

Un alt aspect deosebit de important al practicii tiflopedagogice, consta in caracteristica perceptie vizuale deficitare de a fi antrenabila si perfectibila daca se asigura conditii instructiv-educative adecvate.

In felul acesta perceperea vizuala a realitatii inconjuratoare de catre persoanele slab-vazatoare, chiar si de cele cu o pierdere mare a acestei functii, nu trebuie substituita total prin alte modalitati senzoriale, ci constitue prin ea insasi un obiect important al actiunilor organizate de compensare. Exercitiile de imbunatatire a capacitatii vizuale au luat o deosebita aploare in domeniul militar pentru cresterea eficientei vizuale , de unde au migrat si spre domeniul tiflologic.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web