Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Costumul popular românesc – marcă identitară

in Educational

Cunoşti o ţară, un popor, pornind de la oameni şi de la obiectele plăsmuite de ei, alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, costumul popular constituie o emblemă de recunoaştere, o marcă a identităţii etnice, un document cu certă valoare istorică şi artistică totodată.

Însoţind omul în toate împrejurările vieţii sale, de la naştere până la moarte, costumul popular constituie nu numai un ansamblu material cu funcţii practice, de apărare contra intemperiilor, ci şi un purtător de semne şi simboluri, un limbaj de comunicare, transmiţându-ne atitudinea creatorului faţă de societatea în care trăieşte şi-şi modelează opera.

O definiţie a costumului popular ar putea fi ,,hainele purtate de ţărani, pe care aceştia si le fac singuri.” Costumul popular românesc, ca si oricare alt costum popular (sau naţional) este o combinaţie a tradiţiilor locale, a aşezării geografice, a climei, de asemenea reflectã si starea socialã sau materială, ocazia cu care este purtat, fiind o expresie a metamorfozării vârstelor şi mentalităţilor aferente, o emblemă de identificare, o manifestare a spaţiului local şi universal în acelaşi timp. Dincolo de modalităţile de a-l ţese, a-l croi, a-l coase şi a-l împodobi se află întotdeauna sentimente, trăiri, atitudini şi comportamente umane, costumul popular reflectând valori sociale, morale şi estetice.

Arheologi şi istorici ai costumului popular românesc consideră elementele incizate pe statuete ca fiind posibile reproduceri ale decorului îmbrăcămintei din acele vremuri îndepărtate, recunoscând frapante asemănări între elementele de costum reprezentate pe figurinele preistorice şi piesele componente ale costumului popular din vremea noastră.

Asemănarea costumului popular de astăzi cu cel purtat cu generaţii în urmă de strămoşii daci, reprezentaţi pe monumentele antichităţii clasice, dintre care cele mai vestite sunt Columna lui Traian de la Roma şi Trophaeum Traiani de la Adamclisi, în Dobrogea, dovedeşte persistenţa milenară a unor piese de port, care, într-o formă evoluată, apar şi în zilele noastre. Căci, România este vatra uneia din cele mai vechi civilizaţii ale antichităţii clasice europene, cea traco-dacică, moştenitoare, la rândul ei, a încă şase milenii de civilizaţie agrară a neoliticului şi a epocii bronzului. Spaţiul carpato-danubiano-pontic a păstrat printre cele mai importante vestigii istorice, lingvistice şi etnografice ale romanităţii răsăritene.

Pe obiectele de metal specifice artei secolelor IV şi V apar reprezentări umane înveşmântate asemănător cu cele de pe Monumentul de la Adamclisi.
Documente semnificative pentru relevarea costumului popular românesc sunt atestate abia în secolul al IV-lea, începând cu reprezentările de ţăranii români, în port popular în Chronicon Pictum Vindobonense, de la 1358 (îmbrăcaţi cu cămăşi din pânză albă şi cioareci, iar în picioare cu opinci, purtând deasupra sarici miţoase, prevăzute cu mâneci lungi, nelipsite din portul păstorilor mărgineni din zilele noastre), care demonstrează persistenţa unor elemente de port de străveche origine.

Un izvor de seamă pentru cunoaşterea costumului popular îl reprezintă iconografia, portretele ctitorilor furnizând date preţioase cu privire la vestimentaţia caracteristică anumitor categorii sociale, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, a crescând numărul ctitorilor proveniţi din rândul dregătorilor locali, al negustorilor, meseriaşilor şi ţăranilor. Picturile votive reprezentând ctitori-ţărani sunt documente preţioase, cu valoare istorică şi artistică ce ne furnizează informaţii interesante cu privire la portul local, la elementele componente ale ansamblului vestimentar caracteristic unei anumite zone şi perioade istorice, la gustul artistic, redând specificul românesc într-o viziune estetică proprie acestui pământ.

Jurnalele călătorilor străini care au vizitat Ţările Române constituie o altă sursă de documentare.
Perioada cuprinsă între începutul secolului al XIX-lea şi sfârşitul lui a fost considerată de specialiştii în domeniu cea mai valoroasă etapă pentru creaţia artistică populară, în această perioadă atingând apogeul în ceea ce priveşte valoarea sa artistică, aflându-se în uzul comunităţilor rurale de pe întreg cuprinsul ţării. În această perioadă ţara noastră participând la marile expoziţii universale de la Paris (1867, 1889, 1900), Viena (1873, 1910), Amsterdam (1909), Roma(1911), Barcelona (1929), Bruxelles (1935) cu colecţii de costume populare reprezentative pentru diferitele zone etnografice ale ţării, colecţii ce au trezit şi menţinut în timp interesul şi admiraţia întregii lumi.

Vechimea, originalitatea şi autenticitatea artei noastre populare, ca şi varietatea formelor sale de expresie s-au constituit în argumente convingătoare privind originea noastră etnică, idee fundamentală pe care s-au clădit conştiinţa de neam şi cea de ţară.

Aşa cum remarca poetul filosof Lucian Blaga, în Trilogia culturii, „în asemănare cu cromatica altor popoare, cea românească reprezintă cazul rar al unei arte populare de natură clasică, în sensul că e măsurată discret… Prin funcţia pozitivă a golului, a câmpului ca factor ritmic prin acest mod degajat, arta populară românească reprezintă în răsărit o insulă de duh european… duh al măsurii.” Culorile vii nu sunt niciodată stridente, iar culorile potolite nu sunt niciodată mohorâte.

Arta populară românească şi numeroasele meşteşuguri care conlucrează la crearea ansamblului vestimentar tradiţional şi-au tras seva din straturile celor 85 de secole de civilizaţie ţărănească, fertilizate de-a lungul istoriei de influenţe benefice venite din arii culturale, decantând, în timp, coordonatele unei estetici proprii.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Educational

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web