Cum ne dam seama daca cineva e plictisit. Starea de plictiseală şi gestul e menit să împiedice aţipirea

in Psihologie

Când cel care ascultă începe să-şi folosească mâna ca suport pentru cap, înseamnă că a apărut starea de plictiseală şi gestul e menit să împiedice aţipirea. Gradul de plictiseală al celui care ascultă este legat de modul în care braţul şi mâna sa sunt utilizate ca suport al capului. Despre plictiseala maximă şi lipsa totală de interes putem vorbi atunci când capul este sprijini în întregime în mână iar lăsarea capului pe masă şi apariţia sforăitului sunt semnul plictiselii absolute.
Bătaia în masă cu degetul şi tropăitul sunt adesea interpretate în mod greşit de oratorii profesionişti ca semnale ale plictiselii, în realitate ele fiind semne ale nerăbdării. Când vorbitorul observă aceste semnale, e indicat să recurgă la o schimbare strategică pentru a-l face pe cel care bate cu degetul în masă sau pe cel care tropăie să fie atent la expunere, împiedicând astfel efectul negativ al acestor manifestări asupra restului auditoriului. Prin semnalele de plictiseală şi nerăbdare auditoriul transmite vorbitorului mesajul că a venit timpul să-şi încheie expunerea. Merită amintit faptul că ritmul bătăilor cu degetul sau al tropăitului este legat de gradul de nerăbdare al auditoriului — cu cât este mai nerăbdător, cu atât mai rapide devin aceste manifestări ale lui.
Mâna închisă aşezată pe obraz, adesea cu degetul arătător aţintit în sus, exprimă o apreciere pozitivă din partea celui care ascultă. Când acesta începe să-şi piardă interesul, dar din politeţe doreşte să pară pe mai departe atent, poziţia lui se. va modifica uşor, palma inferioară devenind suport pentru cap. ce capul este sprijini de mână, în oricare mod ar apărea acest gest, farsa devine evidentă şi preşedintele va presupune probabil ca o parte din tinerii manageri sunt nesinceri şi utilizează, din interes meschin, linguşirea.

Interesul sincer este manifestat atunci când mâna este pusă pe obraz, nu când este folosită ca suport. O cale uşoară pentru preşedinte de a trezi atenţia fiecăruia ar fi să spună ceva de genul următor: „Mă bucur că sunteţi atenţi, întrucât vreau să vă pun câteva întrebări”.
Cu aceasta readuce atenţia ascultătorilor asupra discursului său, întrucât aceştia se vor teme că nu vor putea răspunde la întrebările ce le vor fi adresate.
Dacă degetul arătător lipit de faţă arată în sus, iar degetul mare sprijină bărbia, ascultătorul are păreri negative sau critice faţă de vorbitor sau tema expusă. Când aceste păreri negative persistă, se întâmplă adesea ca degetul arătător să frece sau să apese pleoapele. Menţinerea acestui gest arată păstrarea aceleiaşi atitudini critice. El este un semnal pentru vorbitor că trebuie să acţioneze imediat: sau recâştigă atenţia ascultătorului sau îşi încheie cuvântarea. O mişcare simplă, cum ar fi aceea de a înmâna ceva ascultătorului pentru a-i schimba poziţia, poate modifica atitudinea acestuia. Acest gest este adesea confundat cu un semn de interes, dar poziţia de suport al degetului mare ne dezvăluie adevărul: este vorba despre o atitudine critică

 

Mângâierea bărbiei
Dacă avem prilejul de a veni în faţa unui grup de oameni cu o idee nouă, în timp ce o prezentăm să urmărim cu atenţie reacţia lor şi vom observa ceva fascinant. Majoritatea ascultătorilor, dacă nu chiar toţi, îşi vor ridica o mână la faţă şi vor începe să utilizeze diferite gesturi de evaluare. Când încheiem prezentarea noastră şi îi rugam pe” membrii grupului să-şi spună părerea sau să facă sugestii în legătură cu cele auzite, gesturile de evaluare vor înceta. Una din mâini se va aşeza pe bărbie şi va începe gestul mângâierii bărbiei.
Acest gest al mângâierii bărbiei arată că ascultătorul ia o decizie. Când noi le cerem ascultătorilor să se decidă, gesturile lor de evaluare se schimbă în gesturi de decizie, iar următoarele lor mişcări vor arăta dacă au luat o decizie negativă sau una pozitivă. Un agent comercial ar face o prostie dacă ar începe să vorbească sau ar interveni în vreun fel sau altul atunci când cumpărătorul începe să treacă la gestul de mângâiere al bărbiei, după ce a fost rugat să se decidă dacă va cumpăra.
Oamenii care poartă ochelari, în timp ce iau o decizie adesea şi-i scot şi introduc unul din braţele ramei în gură, recurgând astfel, în locul gestului de mângâiere a bărbiei, la un alt grup de gesturi de evaluare. Fumătorul de pipă îşi va pune pipa în gură. Când un om este solicitat să ia o decizie, el îşi introduce în gură deget sau un pix. Personajul ia o decizie obiect oarecare,semnalizând prin aceasta că încă este nedecis şi are nevoie de încurajare; obiectul introdus în gură îi permite să tergiverseze decizia imediată. A vorbi cu gura plină denotă maniere proaste, aşa că cel în cauză se simte absolvit de faptul că nu comunică de îndată decizia sa.
A te ascunde după o barieră de protecţie este o reacţie umană firească cu care ne-am deprins din fragedă copilărie. Când ne simţeam ameninţaţi, ne ascundeam după obiecte solide, ca mesele, scaunele, alte obiecte de mobilier sau după fusta mamei. O dată cu trecerea anilor, această atitudine va deveni mai rafinată şi pe Ia sase ani, când ar fi fost caraghios să ne ascundem după obiecte solide, am învăţat să ne împletim strâns braţele pe piept ori de câte ori ajungeam într-o situaţie de ameninţare. La vârsta adolescenţei am reuşit să facem acest gest mai puţin frapant, prin relaxarea într-o oarecare măsură a bra¬ţelor şi combinarea gestului cu încrucişarea picioarelor.

Inaintând în vârstă vom perfecţiona în continuare gestul până ce el va înceta să mai fie bătător la ochi pentru alţii, încrucişând un braţ sau amândouă, pe piept se formează o barieră care, în fond, nu este altceva decât o încercare de a ţine la distanţă o ameninţare sau un eveniment indezirabil. Un lucru este sigur: când cineva are o atitudine de nervozitate, negativă sau defensivă, îşi va încrucişa strâns braţele pe piept, semnal puternic că se simte ameninţat.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.