Debuşee naturale şi artificiale. Sisteme de consolidare.

in Ecologie

Lucrările hidroameliorative ce se execută pe terenurile în pantă (îndeosebi în plantaţiile viti – pomicole şi pe arabil) au drept scop să intercepteze apa care se scurge la suprafaţă, să favorizeze infiltraţia acesteia în sol sau să o conducă într-o reţea de evacuare.

Problema evacuării apelor se pune în special în timpul ploilor torenţiale de lungă durată când solul nu poate să reţină întreaga cantitate de apă din precipitaţii. Scurgerea dezordonată a apelor, în acest caz, poate să provoace importante stricăciuni lucrărilor de ameliorare. Pentru a evita astfel de situaţii trebuie să se acorde o mare atenţie reţelei de evacuare a apelor în exces.

În cazul când terenul prezintă văi naturale bine înierbate sau împădurite, acestea pot fi folosite pentru evacuarea apelor.  Sunt însă şi situaţii când nu există astfel de posibilităţi şi atunci trebuie să se construiască o reţea de debuşee pentru evacuarea apelor.

Problema evacuării apelor cu ajutorul debuşeelor se pune cu precădere în plantaţiile de viţă de vie şi pomi, deoarece acestea ocupă terenurile cu pantele cele mai mari şi soluri în general cu o capacitate mică de infiltraţie.

Pe terenurile arabile evacuarea apelor se rezolvă mai uşor, iar de cele mai multe ori lucrările se limitează la consolidarea prin înierbare a văilor de scurgere.

Debuşeele pot deci, fi definite ca lucrări hidroameliorative cu rol de colectare a apelor în surplus de pe suprafaţa amenajată prin diferite sisteme antierozionale, terase sau canale înclinate, drenuri, captări de izvoare etc. şi de a le conduce în general pe linia de cea mai mare pantă spre baza versantului în emisari naturali (fire de văi, pârâuri, râuri etc.).

Amplasarea şi execuţia debuşeelor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  • să colecteze apele în exces de pe o suprafaţă cât mai mare;
  • să nu împiedice mecanizarea lucrărilor agricole;
  • să nu declanşeze erodarea solului;
  • să fie cât mai economicoase, folosindu-se pentru consolidarea lor materiale ieftine şi să nu scoată din circuitul agricol suprafeţe mari de teren;
  • să urmărească pe cât posibil denivelările existente ale terenului, reducând la maxim săpăturile, pe un traseu cât mai scurt şi mai drept.

Debuşeele se clasifică în:

  • debuşee naturale, care sunt depresiuni, elemente ale reţelei hidrografice temporare, consolidate natural prin înţelenire sau împădurire;
  • debuşee artificiale, care sunt canale consolidate biologic, mecanic sau mixt.

După locul şi natura lor, debuşeele pot fi clasificate în două mari grupe:

  1. debuşee amplasate la baza versanţilor – debuşee naturale ce urmăresc depresiunile naturale ale terenului. Au secţiuni albiate, consolidate biologic, evacuând debite mari;
  2. debuşee amplasate pe versanţi – urmăresc linia de cea mai mare pantă (de obicei sunt debuşee artificiale consolidate).

Debuşee consolidate biologic (înierbate) au pante relativ mici (6…8 %) şi o secţiune de curgere a apelor mare, de formă albiată, pentru ca apele să se scurgă în straturi cât mai subţiri şi să poată fi traversate de maşinile agricole. Au lăţimi cuprinse între 2 şi 8 m, iar secţiunea se menţine în permanenţă înierbată. Înclinarea taluzurilor este de la 1/2…1/4, raportul   , având valori mari.

Pentru consolidarea biologică se folosesc în special gramineele perene. Pe terenurile uscate: Cynodan dactylon şi Agropirum cristatum, iar pe terenuri cu umiditate suficientă, Poa pratensis şi Buhloe dactiloides. În regiunea dealurilor înalte cu umiditate suficientă (jud. Cluj) s-au obţinut rezultate bune prin consolidarea cu brazde de iarbă (uneori chiar numai a fundului).

Pentru a înlătura pericolul eroziunii în adâncime se pot executa pe aceste debuşee, transversal direcţiei de curgere a apei, mici traverse de beton, îngropate la nivelul terenului, la distanţe de 15-20 m între ele, în funcţie de panta debuşeului.

Când panta de pe traseul debuşeului înierbat este mare, aceasta se poate reduce cu ajutorul căderilor. Acestea se execută din beton sau din zidărie de piatră, iar restul debuşeului se menţine consolidat prin înierbare sau cu brazde de iarbă.

Debuşeele consolidate prin înierbare (biologic) sunt mai puţin costisitoare, intră în funcţiune după un an de la terminarea execuţiei lor, scot din funcţiune o suprafaţă relativ mare de teren şi se folosesc acolo unde panta terenului nu depăşeşte cca. 10 %.

Debuşeele consolidate „mecanic” (pereate sau dalate) se execută în special pe terenurile cu pante mari şi uniforme, destinate a fi plantate cu vii sau pomi în regiunile cu precipitaţii abundente.

debusee

Secţiunea acestor debuşee poate fi trapezoidală, triunghiulară sau albiată, iar sistemul de consolidare este impus de existenţa materialelor locale (balast, piatră etc.) şi de valoarea debitului de apă ce trebuie evacuat.

La secţiunile triunghiulare, la adâncimi mai mici se evită sedimentarea dar la viteze mari se deteriorează fundul.

Deoarece debuşeele artificiale consolidate mecanic nu pot fi traversate de maşinile agricole, trebuie să se creeze pe ambele părţi ale acestora, zone de întoarcere înierbate, de 3…5 m lăţime, necesare pentru protecţia debuşeelor; aceste zone se menţin înierbate şi se folosesc ca fâneaţă.

Poziţia acestor debuşee trebuie aleasă la teren, în aşa fel încât să îndeplinească o funcţie bilaterală, adică să colecteze apele de pe ambele părţi ale terenului de amenajat. Ca tipuri de consolidări se utilizează îndeosebi: betonul turnat pe loc, dalele de beton, pereul de piatră, reziduurile petroliere etc.

 

 

 

Execuţia debuşeelor

 

Execuţia unui debuşeu începe cu materializarea traseului său pe teren, pornind de la un reper cunoscut, conform planului de situaţie cu lucrările de amenajare. După stabilirea axului traseului, se marchează, dacă este cazul, poziţia căderilor cu adâncimile de săpătură necesare pentru fiecare.

Execuţia propriu-zisă se începe din aval spre amonte şi are loc înaintea tuturor celorlalte lucrări de evacuare a apelor (canale, terase, valuri, drumuri etc.) ce sunt prevăzute în cadrul amenajării.

Constructiv, dimensiunile limită de săpătură la debuşee sunt: 30 cm pentru lăţimea minimă la fund şi 80 cm pentru adâncimea maximă. În dreptul căderilor se execută săpătura necesară  pentru încastrările laterale şi pentru fundaţie. Pământul rezultat din săpătură se împrăştie pe straturi subţiri pe ambele părţi ale debuşeului. Se finisează apoi taluzurile şi se verifică secţiunea cu un şablon de lemn şi se trece apoi la aplicarea sistemului de consolidare.

Pentru debuşeele consolidate cu brazde, când terenul este reavăn se colectează brazde de dimensiunile 30×30×10 cm, care se aşează pe fund şi pe taluzuri sub formă de şah. Pe debuşeele unde se execută numai căderi din beton sau din zidărie de piatră, căderea propriu-zisă se încastrează în maluri pe o adâncime de 0.6…0.8 m, în funcţie de înălţimea scăderii.

În tot timpul turnării betonului acesta trebuie bine compactat pentru a se evita eventualele goluri. După 4-5 zile de la turnarea betonului se poate scoate cofrajul şi se încep tencuielile pe betonul încă proaspăt. Vara, tencuielile trebuie ferite de soare şi stropite periodic cu apă.

Perioada de lucru indicată pentru executarea debuşeelor consolidate prin înierbare sau cu brazde de iarbă este primăvara devreme sau toamna, după încetarea vegetaţiei.

Debuşeele consolidate mecanic trebuie executate în perioada aprilie-octombrie, iar în timpul verii trebuie să se ia măsuri speciale de conservare a betonului proaspăt turnat prin stropirea cu apă din cauza căldurii. Nu se recomandă execuţia pe timp de îngheţ.

 Lucrări de întreţinere

La întreţinerea debuşeelor trebuie să se acorde atenţie deosebită, deoarece cea mai mică deteriorare poate avea repercursiuni nedorite asupra întregii lucrări.

Acţiunile de întreţinere constau din:

  • menţinerea covorului vegetal pe debuşee naturale sau a consolidării cu brazde de iarbă şi alte materiale;
  • refacerea consolidărilor deteriorate;
  • menţinerea covorului vegetal pe zonele din imediata apropiere a debuşeelor (zonele de întoarcere a maşinilor).

Debuşeele consolidate prin înierbare sau prin brazde de iarbă pot fi deteriorate din cauza vitezei de scurgere prea mari a apelor. Odată cu distrugerea stratului vegetal, apa începe să erodeze fundul şi malul debuşeului, în care caz trebuie să se intervină cu astuparea rupturilor cu pământ bine bătut şi consolidarea cu brazde de iarbă sau prin însămânţare. Această operaţie se efectuează în perioadele în care solul are umiditate suficientă, în special toamna.

Debuşeele consolidate cu pereu de piatră se pot deteriora din cauza îngheţului repetat, sau din cauza vitezei prea mari de scurgere a apei în debuşeu.

De asemenea se vor efectua lucrări periodice de decolmatare pe traseu şi, în mod deosebit, la podeţele de subtraversare, precum şi distrugerea buruienilor care prin rădăcini ar putea produce stricăciuni consolidării.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.