Defragmentarea. Un hard-disc sănatos

in Informatica

Chiar daca hard-discul dumneavoastră funcţionează bine, nu aveţi nici o scuză să nu-l verificaţi, din când în când. Nu de altceva dar macar să fiţi siguri că totul e OK. Un hard-disc îngrijit oferă computerului un plus de viteză şi îi scade vulnerabilitatea.

Modul în care apar fişierele aranjate în Windows Explorer nu corespunde cu  aranjarea fizică a acestora pe hard-disc. În esenţa, hard-diskul este împarţit în clustere, acesta fiind cea mai mică unitate de masură a spatiului alocat pe hard. Fiecare zonă de pe hard conţine o listă a fiecărui fişier, a mărimii acestuia, a tipului de date pe care îl conţine şi a atributelor lor, împreună cu clusterul de început al fişierului. Există o hartă a hard-diskului denumita „file allocation table” (FAT) care marchează fiecare fişier cărui director sau subdirector aparţine. Versiunea iniţială a Windous95 folosea un sistem denumit Fat 16, care avea o lista de 65.536 de clusteri pe fiecare partiţie a hard-diskului. Acest sistem data dinainte de versiunea Windows95, pe când un hard de 100 MB era considerat respectabil, iar mărimea unui cluster nu depăşea 2 kB.

Pe măsură ce hard-discurile au evoluat şi au crescut până la 1,2 GB, s-a mărit şi spatiul alocat unui cluster, până la 32 kB. Din moment ce doar un singur fişier poate fi alocat unui cluster, această mărime de 32 kB a devenit destul de puţin folosită în cazul fişierelor de mici dimensiuni, cum ar fi shortcut-urile. A rămas astfel mult spaţiu nefolosit în fiecare cluster.

Mai mult, Fat 16 avea un plafon maxim de 2 GB de spaţiu de hard-disk. O soluţie de moment a fost folosirea programului Fdisc pentru a partiţiona hardul, dar, spre sfârşitul anului 1996, Microsoft a lansat programul Fat 32 ca versiune a Windows95. A dispărut limita de 2 GB iar mărimile unui cluster erau de 4 kB. Şase ani mai târziu, chiar dacă hard-diskurile au evoluat la mărimi astronomice faţă de acea perioadă, Fat 32 este încă folosit.

Deci, ce ar putea să meargă rău cu hardurile de astăzi de mare viteză şi capacitate? Răspunsul este: exact ceea ce merge rău şi la hard-diskurile de acum 10 ani. Înafară de erorile fizice ale hard-diskului, cele două mari probleme pot fi erorileşi dezordinea. Erorile apar atunci când FAT-ul nu se mai sincronizează cu conţinutul de fişiere al hard-diskului. Aceasta se poate întâmpla daca PC-ul se opreşte în timp ce un fişier este deschis sau în timp ce se salvează.

Cea ce se întâmplă este faptul că mai multe fişiere apar ca fiind stocate pe acelaşi cluster. Programul utilitar Scandisk detectează şi repară aceste erori – dacă Windows 98 sau ME detectează o oprire greşită a computerului, atunci varula programul automat. Pentru a porni programul manual, care este o idee bună o dată la câteva săptămâni, mergeţi la Start, Programs, Accesories, System Tools, Scandisk (imaginea 1).

1

Trebuie în primul rând, să spunem că nu are rost să defragmentezi gunoaie. În afară de faptul că este o pierdere de timp, dacă ştergeţi fişierele ne folositoare după ce aţi defragmentat hardul veţi crea noi spaţii pe acesta. De aceea, primul pas pe care trebuie să îl faceţi înainte de defragmentare este să scăpaţi de fişierele temporare, de cele din Recylce Bin şi altele. Puteţi găsi programul Disk Cleanup în Sistem Tools.

În Windows 98 aveţi opţiunea de a curăţa Recyicle Bin, fişierele temporare, temporarele de Internet sau cele la care aţi făcut download. Ultimele pot fi programele loate automat de pe siet-urile vizitateintenţionat, ActiveX sau Java.

O altă componentă care trebuie verificată este e-mailul. Dacă folosiţi Outlook Express, curăţarea acestuia se face în tri faze. Prima este ştergerea e-mailurilor de care nu aveţi nevoie. Sunt trimise, astfel, în folderul Deleted Items. Aceasta face ca e-mailurile să nu mai apară în inbox, dar nu le şterge de pe hard-disck. Trebuie să le ştergeţi şi din Deleted Items.

Următorul pas este să mergeţi la File,Folders Compact all folders. După ce aţi curăţat astfel hard-diskul, închideţi toate toate programele care rulează şi rulaţi Disk Defragmenter. Este o idee bună să rulaţi mai întâi Scandisk, dar aceasta se poate face automat dacă bifaţi opţiunea „Check the drive” din Settings. Timpul necesar defragmentării depinde de cât defragmentat este hard-diskul şi de mărimea acestuia, dar nu prea are rost să staţi lângă computer în timpul acestei operaţiuni. Dacă doriţi atât Scandisk, cât şi defrag pot fi selectate să pornească prin opţiunea Scheduled Tasks (imaginea 4).

2

Totuşi pote apărea o potenţială problemă. Dacă un program încearcă să scrie ceva pe un spaţiu de hard care este defragmentat, procesul va trebui să reânceapă. Chiar dacă toate programele „vizibile” au fost închise, dacă apăsam Control & Alt & Delete, vom vedea toate programele care rulează în fundal. Programele antivirus, chiar unele programe screensaver, pot face să apară mesajul „Drive Content Has Chenged: Restarting…”. Dacă apăsaţi Control & Alt & Delet şi închideţi toate aplicaţile înafară de Explorer şi Systray veţi fi mai siguri că nu vor apărea probleme. O altă sugestie de la Microsoft este să rulaţi mai întâi utilitarul Szstem Configuration şi să deselectaţi toate programele carepornesc la startup. O soluţie mai simplă este să rulaţi Windows-ul în Safe Mode, să rulaţi Defrag-ul şi să reporniţi computerul normal după aceea că după ce a efectuat 10 %, apre că se opreşte. În relitateoptimizează cele mai folosite fişiere şi de aceea lăsati-l pentru câteva minute (imaginea 5).

În ultimul rând, programul tinde să se oprească la mesajul de eroare: DEFRAG00205, şi aceasta se întâmplă deoarece folderul Applog conţine erori. Pentru a corecta această problemă asiguraţi-vă că în opţiunile din folderul Explorer aţi selectat „Show hidden files and folders”. Deschideţi apoi folderul Applog, ştergeţi toate fişierele şi restartaţi Defragul.

3

Ce realizaţi prin defragmentare

Programu care face aceasta operaţiune se numeşte defrag.exe şi are acelaş nume şi sub MS-DOS. Îcepând cu instalarea sistemului de operare, pe un hard-disk (HDD) sunt create directoare şi sunt copiate fişiere. Spaţiu de pe HDD este împărţit în aşa numitele blocuri. Informaşia va ocupa în ordine blocurile de spaţiu liber, la rând, astfel se foloseşte o yonă compactă de spaţiu ocupat, urmată de zonă rămasă liberă. Numai că în timpul funcţionării computerului, ule fişiere sunt modificate în dimensiune sau sunt şterse. Bunăoară, dacă dintrun fişier se şterg unele date, acesta devine mai mic, iar în spaţiul ocupat de el iniţial rămâne un „gol” prin eliminare spaţiului care fusese ocupat de datele şterse. Acest „gol” este loat în evidenţă de sistemul de fişiere, ca să poată fi folosit la nevoie. Alteori însă, un fişier se mărşte prin adăugarea de date noi. Dacă aceste date numai încap în spaţiul ocupat iniţial, le vor fi mutate în altă parte, prin mutarea integrală în zona liberă. În acest fel spaţiul ocupat de fişier înainte de mutare rămâne din nou liber, tot ca un „gol”, în interiorul zonei ocupate. Zona astfel ocupată ajunge practic să fie alcătuită din fragmente, deci să fie fragmentată. Uneori fişierul care s-a mărit nu este mutat, o parte din el ocupând blocurile iniţiale înainte de a se mări, iar partea sa care este în plus va fi plasată în alt loc, adică un „gol” existent, în zona despaţiu ocupat. În acest caz, fişerul este fragmentat. Cu timpul spaţile ocupate sau libere de pe HDD ajung să fie tot mai fragmentate, să altereze cu blocuri ocupate sau cu blocuri libere şi cu fiecare alcătuite din fragmente risipite peste tot. Cu cât această fragmentare este mai mare, cu atât sistemul va lucra mai greu cu datele de pe disc şi mai ales cu fişierele mari. De aceea, din când în când se impune efectuarea operaţiunii de defragmentare. Fişierele şi directoarele vor fi afişate pe HDD, astfel să ocupe un spaţiu compact, fără spaţii goale între informaţii. După operaţiunea de defragmentare vor rezulta două spaţii compacte şi distincte: unul cu informaţie, iar celălalt complet liber. În acest fel, diferenţa de viteză la procesarea informaţiei este mult îmbunătăţită, iar zgomotul produs la citirea hard discului scade semnificativ.

5

Întrucât interfetele IDE si SCSI sunt cele mai rãspândite la ora actualã, vom încerca prezentarea lor în paralel pentru a sublinia avantajele si dezavantajele fiecãreia.

Modul în care se desfãsoarã activitatea celor douã tipuri de unitãti avantajeazã unitãtile IDE atunci când este vorba despre transferuri secventiale gestionate de un sistem de operare single-tasking. Noul protocol de transfer al datelor denumit ULTRA DMA/33 a fost dezvoltat de Quantum în colaborare cu Intel, protocol care permite o ratã de transfer în mod burst de 33MB/s, dublându-l practic pe cel al clasicului FAST ATA-2, folosit de toate hard-disk-urile IDE de astãzi. De asemenea, ULTRA DMA/33 asigurã o integritate mai bunã a datelor prin îmbunãtãtirea marginilor de timp si prin folosirea unui nou sistem de verificare a protectiei datelor numit Cyclical Redundancy Check (CRC). Quantum a lansat în octombrie 1997 prima serie de hard-disk-uri ce folosesc aceastã interfatã, seria Quantum Fireball ST, cu capacitãti între 1,6GB si 6,4GB, timpi medii de acces sub 10ms si rate de transfer interne de pânã la 132Mbits/s, la o turatie de 5400 rotatii/min. Setul de chipset-uri de la Intel care sustine protocolul ULTRA DMA/33 trebuie sã fie cel putin un chipset TX sau mai nou. Proaspãtul protocol ULTRA SCSI-3 care oferã rate de transfer în mod burst de 20MB/s (narow) si 40MB/s (wide) este deci pe jumãtate depãsit de cei 33MB/s ai lui ULTRA ATA. Sistemele de operare multitasking sunt avantajate de proprietãtile suplimentare ale interfetei SCSI, cum ar fi inteligenta magistralei, deci, pentru aceste cazuri, unitãtile SCSI sunt mai performante (pot deservi simultan mai multe cereri de transfer).

Unitãtile SCSI au, fatã de unitãtile IDE si fatã de alte tipuri de unitãti, avantaje majore legate de arhitectura lor. Deoarece fiecare unitate SCSI poate functiona independent fatã de unitatea centralã, calculatorul poate trimite comenzi simultane cãtre fiecare unitate din sistem, acestea putând pãstra comenzi simultane, într-o coadã de asteptare, si executa apoi comenzile simultan cu celelalte unitãti din sistem.

Desi unitãtile SCSI au nevoie si de o placã adaptoare la sistemul gazdã, al cãrui pret contribuie la cresterea costului, existã din ce în ce mai multe calculatoare personale care au nevoie de unitate de bandã, de unitate CD-ROM WRITER sau de unitate cu suport cu înregistrare opticã, care nu pot lucra decât cu un adaptor SCSI.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.