LSD este numele generic pentru acidul lisergic
dietilamida-25. Descoperit in 1938 de catre Albert Hofmann in 1938,
LSD este una dintre cele mai puternice substante halucinogene
cunoscute. Este o pulbere alba si fara miros luata de obicei oral, cu
efecte variabile care isi fac aparitia in decurs de o ora si dureaza
in general intre 8 si 12 ore, slabind treptat. A fost folosita
experimental in tratamentul aloolicilor si al pacientilor psihiatrici
(unde a dat unele rezultate pozitive). Altereaza perceptia, dispozitia
si procesele psihologice si poate impiedica coordonarea si abilitatile
motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu LSD a fost conduse de
specialisti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia ca in
unele cazuri pot aparea reactii psihologice neplacute (dramatice in
unele cazuri), incluzand panica, confuzie puternica si anxietate.
In prezent, singura tara in care LSD se mai foloseste in mod
oficial in medicina este Elvetia.
In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor ’60, LSD era trecut
sub denumirea de Delysid, si se prezenta sub forma unor tablete
continand 0,025 mg de substanta activa sau sub forma de fiole
continand o solutie injectabila, care isi facea efectul mult mai
repede. In acelasi catalog, la proprietatile farmatceutice, scrie:
„Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 – 2 ug/kg greutate)
duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri
neplacute si alte variate simptome neuro-vegetative. Efectele se
instaleaza dupa 30-90 de minute si dureaza in general intre 5 si 12
ore. Cu toate acestea, perturbari intermitente ale perceptiei pot
persista timp de cateva zile.”. Substanta era recomandata in special
pentru psihoterapia analitica, precum si pentru studii experimentale
asupra natura psihozelor. Cu toate acestea, sunt mentionate si niste
precautii: „Anumite conditii metale patologice pot fi intensificate de
catre Delysid. Este necesara precautie in administrarea la subiecti cu
tendinte de sinucidere sau in cazuri in care evolutia psihozei este
iminenta. Labilitatea psiho-afectiva si tendinta de a comite acte
impulsive poate dura ocazional cateva zile. Delysid trebuie
administrat numai sub supraveghere medicala stricta. Supravegherea nu
trebuie incetata pana cand efectele medicamentului nu au disparut
complet.”.
Efectele periferice ale LSD includ contractia vaselor sanguine si
scaderea presiunii sangelui, dilatarea pupilelor precum si
hipertermia. Aceste efecte au natura simpatica si pot fi indepartate
prin blocarea ganglionilor. Efectele parasimpatice includ salivarea,
lacrimarea, voma, hipotensiune si brahicardie. Dozele mici stimuleaza
respiratia dar cele mari o inhiba. Unele efecte secundare precum
transpiratia, nervozitatea si insomnia sunt de obicei confundate cu
cele ale amfetaminei, un alt halucinogen.
Din punct de vedere fizic, LSD nu cauzeaza deloc dependenta, iar
din punct de vedere psihologic, dependenta creata este aproape nula.
Cea mai comuna varianta a drogului este N-acetil-LSD (ALD-52) (in
„Enciclopedia Psihiatrica” se mentioneaza ca aceasta varianta isi face
efectul mai lent).
Se intampla destul de des ca efectele LSD sa fie foarte neplacute
si sa afecteze pentru o perioada de timp sanatatea psihica a persoanei
drogate. Printre simptome se numara depresia, agitatia, confuzia, dar
mai ales teama de innebunire.
Cea mai des intalnita reactie adversa este un episod temporar (care
dureaza mai putin de 24 de ore) de panica. Simptomele includ iluzii si
halucinatii (vizuale si auditive) inspaimantatoare, anxietate
exagerata pana la panica, agresivitate si comportament agresiv,
depresie, idei, gesturi sau incercari de sinucidere, confuzie si teama
pana la paranoism.
Reactiile prelungite (zile sau chiar luni) care necesita
spitalizare sunt deseori denumite „psihoze LSD” includ un grup
eterogen de simptome. Cu toate ca nu exista niste reguli bine
stabilite, au fost observate niste lucruri comune la acesti
pacienti. Exista o tendinta ca persoanele cu profil psihologic
scazut, cu antecedente psihiatrice sau care folosesc sau au folosit si
alte droguri sa sufere aceste consecinte. Totusi, exista si cazuri de
reactii severe si prelungite la indivizi fara antecedente, precum si
cazuri foarte slab adaptate care nu sufera deloc efecte secundare in
urma folosirii repetate de droguri psihadelice.
Pe tema LSD circula cateva povesti false, cum ar fi:
– Formarea de cristale in interiorul organismului, care se
descompun dupa un timp si cauzeaza reactii adverse. LSD este un
solid cristalin usor solubil in apa, deci nu poate forma
depozite in organism. In plus, este metabolizat si eliminat in
decurs de cateva ore. Reactiile adverse sunt de natura
psihologica si nu deping de prezenta substantei in organism.
– LSD dauneaza cromozomilor. S-a dovedit prin teste ca acest
lucru nu este adevarat.
Pericolul real al folosirii LSD este de natura pur psihologica,
drogul neavand efecte fizice. Dozele letale (toxice) de LSD sunt de
cateva zeci de mii de ori mai mari decat doza normala, facandu-l (din
punct de vedere toxic) unul dintre cele mai „sigure” droguri cunoscute.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale LSD sunt asa numitele
„reveniri”, termen utilizat pentru a desemna reaparitia unor emotii
sau perceptii din timpul aflarii sub influenta drogului. O revenire
poate dura secunde sau ore intregi, poate reproduce oricare din
multitudinea de aspecte ale unei halucinatii si poate fi placuta,
interesanta, suparatoare sau inspaimantatoare. Cele mai multe dintre
ele sunt momente de distorsionare ale vazului sau ale notiunii
timpului, simptome fizice (resimtite de organism) sau emotii
puternice. De obicei sunt foarte putin deranjante, in special datorita
faptului ca persoana care le resimte constientizeaza cauza acestor
fenomene. Din cand in cand ele dureaza mai mult, iar intr-un numar
redus de cazuri se transforma in imagini sau ganduri
inspaimantatoare. In majoritatea situatiilor insa numarul aparitiilor
precum si intensitatea lor descresc rapid si apar rareori mai mult de
cateva luni dupa consumul drogului. Printre conditiile care cauzeaza
aparitia acestor fenomene se numara stresul, oboseala, betia si
consumul de alte droguri.
Compusii lisergici apar in ergot, un parazit fungic al cerealelor,
triptamine aparand si in ciupercile psilocibe, in anumiti arbori
sud-americani (Rivea Corymbosa si Ipomoea Violacea) si in glandele
veninoase ale unor animale. LSD (acid lisergic-dietilamida) nu se
gaseste ca atare in aceste plante. In seva de Rivea Corymbosa, concentratia de
ergina (un acid lisergic) este de pana la 54%, iar cea de izoergina de
pana la 35%. Se pare ca efectele acestor plante au fost cunoscute inca
din vechime diferitelor culturi umane.
In studiul „Drumul catre Eleusius” (Hoffman, Wasson si Ruck) este
prezentata existenta unei religii secrete timp de 2000 de ani in
Grecia (pana in anul 400 e.n. cand a fost respinsa de catre
crestinism). Oricine vorbea limba greaca si nu comisese nici o crima
putea deveni membru. Dupa o perioada de pregatire de 6 luni,
aspirantii mergeau la templul din Eleusius unde aveau loc niste
ritualuri secrete (aceste ritualuri au ramas secrete pana la
descoperirile din anii 1970). Explicatia pe care o aduc autorii
este ca secretul ritualului consta in viziunile induse de consumarea
unui decoct din spice de grau — sursa de derivati lisergici. De
asemenea, populatiile aztece foloseau in mod curenti bauturi preparate
din seva de Ipomoea Violacea si exista multe consemnari referitoare la
efectele halucilogene ale acestora.
Modul de actiune al LSD nu este inca cunoscut cu
certitudine. Ipoteza curenta spune ca LSD inhiba activarea celulelor
serotonergice intr-un mod selectiv. Analogii non-helucinanti ai LSD nu
manifesta aceasta selectivitate. Aceste rezultate sugereaza faptul ca
exista doua conformatii sterice diferite ale receptorilor
serotonergici, dintre care una are o afinitate mai mare pentru LSD.
In momentul ingerarii in organismul uman, LSD se comporta ca un
inhibitor al autoreceptorilor 5-HT (Serotonina). Drogul mareste
numarul de molecule 5-HT active dezactivandu-le autoreceptorii (un
mecanism de protectie al creierului care reduce nivelul activitatii
neurotransmitatorilor).
Formula chimica a LSD este
N,N-dietil-6-metilergolina-8B-carboxamida. Numai unul dintre izomeri
(cel „d-„) este psihoactiv, de aceea in sinteza se separa doar forma „l-„.
Efectele mentale ale LSD pot fi neutralizate rapid (imediat dupa
ingerare) prin administrarea de 50 mg de clorpromazina.
S-a descoperit ca cele doua grupari etil de pe catena LSD pot fi
inlocuite cu alte lanturi de carbon pentru a obtine compusi cu
diferite efecte, tarii si durate. Cand grupul 6N-metil este inlocuit
cu etil sau alil, compusul devine de 2, respectiv 3 ori mai
puternic. Acesti derivati nu au devenit totusi foarte raspanditi din
cauza costurilor suplimentare la sinteza.
