În istoria criminalității din România au rămas câteva nume importante ale unor criminali în serie, iar unul dintre ei este Iancu Berilă, figură care a dat naștere și zicalei ”ca Berilă”. În timpul celui de-al doilea Război Mondial 20 de brutari au murit înjunghiați, aparent pentru a fi jefuiți. Criminalul, identificat ca fiind Iancu Berilă, a fost prins și condamnat la muncă silnică pe viață. Evadează și este prins din nou chiar înainte de a ucide cel de-al 21 lea brutar. Intră din nou la închisoare și împarte celula cu poetul Geo Bogza, pentru tot restul vieții.
Celebrul comisar Eugen Alimănescu, alias „Comisarul de Fier” este cel responsabil de cazul crimelor odioase comise de Berilă și a stabilit modus operandi al ucigașului în serie, însă niciodată nu s-a spus, sau nu s-a dezvăluit motivul pentru care Iancu Berilă omora doar brutari.
Studiile de specialitate arată că faptele unui criminal în serie se datorează unor probleme psihice dezvoltate încă din copilărie din cauza unor traume trăite. Criminalul este dependent de putere, iar acțiunea de a curma o viață dă senzația că este însuși Dumnezeu, adică conceptul absolut al puterii. Este un manipulator excelent, se face plăcut în societate, câștigă ușor încrederea celorlalți și astfel trăiește o viață dublă. De asemeni, criminalul în serie este o persoană cu IQ ridicat, capabil să analizeze și să planifice crima în cele mai mici detalii, totul cu răbdare și o deosebită atenție. Deși este un excelent manipulator, de obicei iubit de oameni, criminalul niciodată nu este empatic, nu reacționează la suferința umană.
De ce victimele lui Iancu Berilă au fost doar brutari?
Convingerile și viața criminalului este influențată de cele mai multe ori de traume trăite în copilărie. Familia dezorganizată, un părinte alcoolic, umilit, bătut și chiar capabil de abuz sunt traumele cele mai întâlnite, considerate vinovate pentru mentalitatea criminalului. Prin natura umană orice persoană se raportează la cineva, ca drept model de urmat, chiar dacă nu există părinți. Criminaliștii au pus crimele lui Berilă pe seama jafului, într-o perioadă în care pâinea era aproape unicul aliment pe care și-l permiteau săracii, brutăriile fiind astfel nelipsite de monezi.
Pâinea, alimentul de bază este poate factorul care l-a convins pe Berilă să își aleagă victimele. O posibilă malnutriție, tortură din partea familiei prin privarea de alimente poate fi chiar trauma pe care copilul Iancu Berilă a trăit-o. Persoana care a declanșat trauma în viața lui Berilă, de asemeni, poate avea legătură cu pâinea sau brutăria. Poate o mamă teribil de aspră despre care copilul își amintește doar cum plămădea pâinea, ori un tată brutar, violent sau abuzator.
Criminalul în serie, Iancu Berilă, a lăsat în istorie și zicala ”ca Berilă”. Chiar și astăzi se folosesc expresii ca: ”Am muncit ca Berilă”, ”Am învățat ca Berilă” expresii care desemnează efortul extrem depus de o persoană în atingerea unui obiectiv. Ucigașul brutarilor, Iancu Berilă a fost condamnat la muncă silnică pe viață și a murit din cauza efortului depus în condițiile extreme în care erau siluiți să muncească infractorii din acele timpuri.