Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Epilog

in Limba romana

cărţi-de-citit1

Poate sã parã curios acest periplu istoric care face uºor trecerea de la atitudini evreieºti la Francmasonerie ºi apoi la complot ºi conspiraþie planetarã. Cu toate acestea nu sunteþi obligaþi sã credeþi, sã acceptaþi, ci doar sã vã informaþi ºi sã vã puneþi întrebãri, iar dacã aþi devenit neliniºtiþi, nu vã rãmâne decât sã acþionaþi. Pentru aceastã ultimã etapã este necesarã, dupã cum am vãzut, o prealabilã pregãtire, o luptã cu noi înºine; cãci vai de cel care îºi propune sã acþioneze ºi la rima tentaþie (de corupþie, spre exemplu) cedeazã cu uºurinþã, aducând apoi ºi argumente în favoarea slãbiciunii sale.

Se vor gãsi mulþi opozanþi, unii plãtiþi, alþii convinºi, care în faþa acestor dezvãluiri sã afirme cã nimic nu este adevãrat. Vor fi mulþi care vor spune: „Totuºi, francmasonii nu sunt aºa de rãi” sau „Cum se poate, francmasonii practicã chiar un fel de creºtinism!”. Atunci nu ne rãmâne decât sã ne punem întrebãri.

Dacã sunt aºa buni creºtini, de ce au finanþat ºi condus toate curentele anticlericale ºi anticreºtine ale ultimelor douã secole?

De ce un mason evreu, Karl Marx, a fost corifeul materialismului, al ateismului?

Dacã Francmasoneria a fost persecutatã de cãtre comuniºti, de ce reprezentanþi de frunte ai acesteia au fãcut parte din nomenclaturã, amintindu-i aici pe M.Sadoveanu, Mihai Ralea, N.D.Cocea, Victor Eftimiu, Horia Hulubei?

De ce?, de ce?, de ce?,… ºi dacã întrebãrile sunt la obiect, rãspunsul este uimitor!

În încheiere relatez, pentru a sublinia cã nu suntem uitaþi, Minunea de la Mânãstirea Putna, aºa cum a fost ea descrisã: Mãnãstirea Putna are hramul Adormirea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. La 10 iulie 1995 s-au împlinit 529 de ani de când ªtefan cel Mare ºi Sfânt a aºezat, cu mâna lui, piatra de temelie a zidirii bisericii mãnãstirii Putna. Zidirea acestei biserici s-a încheiat în 1469. Un an mai târziu biserica a fost sfinþitã cu fastul ce se cuvenea unui lãcaº menit sã fie necropola familiei lui ªtefan cel Mare ºi a urmaºilor sãi, pânã la Petru Rareº.
Aceastã minune a avut loc în ziua de 18 iulie 1990, seara. La ora vecerniei toþi cãlugãrii, preoþii ºi mulþi mireni se adunaserã în biserica voievodalã pentru rugãciunea de searã. Pe la jumãtatea slujbei s-au auzit un vuiet înfundat ºi bubuituri violente, care au cutremurat biserica din temelii. Zgomotul ºi cutremurul i-au fãcut pe cei prezenþi la slujbã sã cadã îngroziþi în genunchi. Candelele ºi lumânãrile aprinse au început sã pâlpâie, apoi s-au stins. S-a stins ºi candela de la capul lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. S-a lãsat un întuneric dens, care apoi a cãpãtat luciri fosforescente. Lespedea de marmurã albã de deasupra sarcofagului lui ªtefan pãrea a fi acoperitã cu argint. Pe lângã marginile acestei lespezi de marmurã a început sã iasã afarã un abur alb, dens, cu o luminozitate stranie, învãluind întreg sarcofagul. Toþi cei din bisericã priveau cu spaimã spre acesta. Lumina stranie ce ieºea din sarcofag creºtea tot mai mult în intensitate. Deodatã, în micul nor alb format deasupra mormântului lui ªtefan s-a ivit o umbrã ce cãpãta din ce în ce mai mult statura ºi figura lui ªtefan cel Mare. La un moment dat, cei din bisericã au început sã murmure, spunând: „E ªtefan, e ªtefan cel Mare!”.
„Da, rãspunse umbra, sunt ªtefan, fiul lui Bogdan, cel care a pãstorit peste 40 de ani pe strãbunii voºtri spre a vã pãstra vouã în bunã stare þara ºi limba, credinþa ºi obiceiurile. De am fãcut bine, sau de nu am fãcut bine, Domnul Dumnezeu îmi este singurul ºi dreptul judecãtor. Cãci sã ºtiþi cã tot ceea ce am fãcut ºi am desfãcut a fost în folosul þãrii ºi al oamenilor pe care i-am iubit ºi cãrora le-am fost baci. ªi al vostru, care sunteþi urmaºii lor. Fãcut-am legãmânt cu mine ºi cu Cel Drept din Ceruri ca, ori de câte ori þara se va afla la vremuri de grea cumpãnã, sã-mi pãrãsesc lãcaºul de veci spre a vã certa dacã aþi greºit, spre a vã da un sfat înþelept, dacã sunteþi la o rãspântie de drumuri. Alegeþi întotdeauna drumul cel mai drept chiar dacã el este plin de gropi ºi bolovani. Voi aveþi acuma a merge spre neatârnare, iar drumul neatârnãrii nu este neted ºi nici presãrat cu flori. Direcþia alegeþi-o cu grijã rugându-vã plini de credinþã la Dumnezeu. Vã auzeam spunând cã vreþi sã mergeþi spre Europa. Dar sã nu uitaþi cã deja sunteþi în Europa. Vreþi sã mergeþi spre ea cu credinþã. ªi eu am vrut. Dar Europa m-a înºelat ºi m-a lãsat singur în faþa duºmanului. Singur eu ºi cu strãbunii voºtri. ªi i-am rugat atunci în numele credinþei creºtine ºi mi-au promis sprijin ºi apoi m-au numit Eroul Creºtinãtãþii, dar voi ºtiþi cã singur, eu ºi cu cei din spiþa voastrã, am înfruntat urgiile ce ne-au cercat. ªtiþi toate acestea din Letopiseþele grãmãticilor mei, de nu le veþi fi uitat. Cã trebuie sã ºtiþi cã Europa ºi-a schimbat straiele, dar nu ºi obiceiurile, v-o spune ªtefan ce a fost baci al strãbunilor voºtri. ªi sã luaþi aminte cãci ªtefan nu minte! Cãci în ultima vreme a domniei mele mã temeam mai tare de dulceaþa graiului celui din Occident, decât de fulgerarea iataganului celui din Orient. M-am rãzboit o viaþã cu pãgânii, dar am învãþat ceva: interesul poartã fesul. Europa are problemele ei, rãnile ei, scursorile ei. Sã nu credeþi prea mult în iubirea Europei. Nu zic ba, ºi acolo sunt oameni ºi oameni, interese ºi interese, buni ºi rãi. Iubiþi-vã þara. Atunci sã ºtiþi cã va fi cu adevãrat bine pentru voi. Atunci veþi fi puternici. Atunci, ºi numai atunci, vã va iubi ºi stima… Europa. Aceastã Europã sã nu uitaþi cã a râs de nevolnici ºi a strâmbat nasul la mãmãliga noastrã, a scuipat cu scârbã spre cei ce-i cerºeau mila. Dragii mei strãnepoþi, Estul a muºcat din voi (este ºi acum o mare bucatã din carnea voastrã în gura lor), Vestul a muºcat ºi el ºi ar vrea sã mai muºte, Sudul ne-a muºcat ºi ne priveºte chiorâº. Nordul ne poate fi oricând ostil. Doar marea cea mare a rãmas în matca ei, chiar dacã, din când în când, ºi ea vrea sã urce pe Dunãre în sus. Dragii Baciului, sã ºtiþi cã nici o alianþã nu e sigurã decât cea hotãrâtã cu bunul Dumnezeu, nici un jurãmânt nu se pãstreazã, cãci motive pentru a-l cãlca se gãsesc destule. Credeþi cu prudenþã în toþi, dar bazaþi-vã numai pe voi. Tari ºi neclintiþi sã ºtiþi cã veþi fi numai prin voi înºivã ºi cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu uitaþi niciodatã ce vã spun acum io, ªtefan”.
O luminã orbitoare a înveºmântat ca într-o mantie umbra Marelui Domn, apoi totul s-a scufundat într-un întuneric de nepãtruns. Cât a durat întunericul ºi liniºtea de mormânt, nimeni nu a putut spune. Dupã un timp, o candelã, apoi alta, pe urmã toate lumânãrile s-au reaprins ca din senin, rãspândind o luminã galbenã peste feþele de cearã ale oamenilor. Nici o urmã cât de micã nu dovedea cã în acel loc ºi în acel moment se petrecuse ceva nemaipomenit ºi incredibil, în afarã de privirile fixe ºi pierdute ale asistenþei, de culoarea cadevricã a feþelor lor ºi de lumânãrile de acum reaprinse din mâinile lor, care tremurau spasmodic.
Despre aceastã minune au scris numai douã sãptãmânale, care au fost cãutate repede în toatã þara. Slujba religioasã de canonizare a lui ªtefan cel Mare a fost fãcutã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Începând din anul 1992, în ziua de 2 iulie se pomeneºte în calendarul sfinþilor noºtri de voievodul ªtefan cel Mare ºi Sfânt al Moldovei. (dupã Ion D.Mãnoiu).

Ne întrebãm de ce nu a fost publicatã aceastã minune, cu acest mesaj pentru români, de cãtre marile cotidiene „româneºti”? În schimb, domnul Mihai Bãcanu, ne informeazã prin cotidianul domniei sale, „România Liberã”, cã Bill Clinton a adoptat un cãþel, cãruia, dupã multe discuþii, a reuºit sã-i dea ºi un nume… Interesant, nu-i aºa?

Dã-le Doamne circ, cãci pâine nu prea au!

…ªi câte multe alte întrebãri au rãmas fãrã rãspuns…

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web