Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Epoca bronzului timpuriu în Creta

in Istorie

Civilizaţia minoică prepalaţială (2600-1900 a. Chr.)       

Grupurile sosite din Anatolia, din Siria-Palestina, din Africa de Nord nu par a fi fost numeroase, însă datorită nivelului ridicat al civilizaţiei lor, n-au întâmpinat o rezistenţă serioasă din partea populaţiei locale neolitice. Prima fază (2600-2400) a epocii prepalaţiale a fost o perioadă de fuziune a celor două elemente (de aici caracterul subneolitic al primei faze). La începutul fazei a doua (2400-2100), elementele alogene au devenit mai numeroase şi au exercitat o influenţă mai mare –  altminteri nu s-ar putea explica progresul subit şi apariţia a numeroase elemente noi care se răspândesc în toată lumea egeeană – contactele între diferitele regiuni ale lumii egeene devin acum mai frecvente. Modelul de viaţă se organizează pe baze noi şi cunoaşte o dezvoltare rapidă pe măsură ce noile tehnologii sunt asimilate – sporirea populaţiei e ilustrată de înmulţirea cimitirelor, îndeosebi în Creta Orientală şi în sudul Cretei centrale. Nu sunt cunoscute evenimentele care au dus la părăsirea vechilor aşezări şi la apariţia altora noi, mai mari şi mai bine organizate – în orice caz, spre finele fazei a treia (2100-1900) a epocii prepalaţiale, la Vassiliki şi Malia, se observă un proces de restructurare a habitatului într-o fază protourbană. Încă de la începutul celei de a doua faze prepalaţiale, dezvoltarea diferitelor ramuri meşteşugăreşti ilustrează progresele realizate în diviziunea muncii prin specializare – experienţa acumulată este valorificată de o clasă deosebită, industrială, împărţită în categorii de meşteşugari specializaţi în diferite ramuri ale producţiei. În zonele de coastă, locuitorii se îndeletnicesc cu comerţul, practicat uneori la mari distanţe – îmbogăţirea rapidă a negustorilor – corăbieri este ilustrată de inventarul funerar al mormintelor de la Molchos – în aşezările de acest tip s-a dezvoltat şi artizanatul local.

Civilizaţia minoică paleopalaţială (1900-1700 a. Chr.)

La începutul mileniului al II-lea (MM I A-B) apar primele construcţii monumentale – primele palate de la Cnossos, Phaistos, Malia, Zakros, semn al unei concentrări de putere de caracter dinastic – tot acum avem şi atestări în legătură cu funcţia redistributivă a acestor nuclee palaţiale, ale căror depozite şi ateliere vădesc exercitarea unui control asupra proceselor de producţie, fapt confirmat şi de depozitele de sigilii – semne de autoritate şi semne de proprietate deopotrivă – se conturează astfel elementele definitorii ale unei societăţi prestaţionare (sau tributare), în forme care, în esenţa lor, vădesc analogii cu oraşele – state mesopotamiene şi cu alte formaţii statale ale Orientului Apropiat. Această structură socio-politică – specifică societăţii palaţiale – va modela întreaga civilizaţie egeeană, conferindu-i o unitate de natură structurală: în mileniul al II-lea civilizaţia egeeană este pretutindeni o civilizaţie palaţială – adică un ansamblu ierarhizat în jurul unui centru dinastic.

O dată cu construirea primelor palate – Cnossos, Phaistos, Malia şi Zakros – ritmul evoluţiei civilizaţiei devine mult mai alert, iar caracterul său se modifică sub influenţa centrelor palaţiale. Centrul de greutate se deplasează din Creta Orientală în Creta Centrală. Evenimentele care au condus la concentrarea puterii în mâinile regilor şi, în acest fel, la apariţia primelor centre palaţiale, rămân necunoscute. Probabil nu e o simplă coincidenţă faptul că în întreaga lume egeeană, o schimbare radicală marchează începutul noii epoci (bronzul mijlociu). Această mutaţie va fi fost provocată de infiltrarea unui nou element etnic (triburile greceşti), iar în Creta, explicaţia ar putea fi necesitatea de a recurge la organizarea unei puteri centrale pentru a face faţă unui eventual pericol. Lumea insulară va începe să fie un concurent comercial, în timp ce Grecia continentală se va reorganiza sub noii săi stăpâni. În aceste împrejurări, Creta îşi restrânge contoarele comerciale în insulele şi îşi concentrează eforturile în vederea constituirii unei redutabile flote – oraşele au rămas nefortificate.

Primele palate minoice au fost concepute pentru a face faţă nevoilor complexe ale unor şefi care erau organizatorii vieţii economice, sociale, politice şi religioase – de la început se întrevede o ierarhie strictă: regi, toparhi, căpetenii locale. Palatul de la Cnossos era, de la început, mult mai mare şi mai complex decât celelalte palate, fapt ce atestă că regele său era recunoscut ca primus inter pares. Această unitate internă a fost temeiul celebrei pax minoica; ea datează de la începutul epocii primelor palate.

În legătură cu viaţa socială, studiile mai noi consideră că organizarea centrelor palatiale şi schimbările survenite în obiceiurile funerare ne permit să deducem că vechile gene erau aproape complet dezmembrate, iar noile clase, pe care le vom întâlni în epoca neopalaţială, se cristalizaseră deja – magistraţi, nobili, preoţi şi preotese, meşteşugari, negustori şi navigatori, agricultori şi crescători de animale, în fine cei care erau însărcinaţi cu menţinerea ordinii şi a securităţii.

Cât priveşte organizarea vieţii politice, s-a remarcat faptul că principalele caracteristici ale palatelor minoice nu par să se fi schimbat, în mod radical, între epoca rimelor palate şi cea de-a doua perioadă a palatelor. Regalitatea minoică îşi asumase controlul asupra întregii societăţi. Cele 3 portrete de pe impresiunile sigiliilor de la Hieroglyphic Deposit au permis identificarea unor personaje ale familiei regale din Cnossos, ale căror titluri erau furnizate de inscripţii hieroglifice – regele se deosebeşte prin diadema care-i încinge părul buclat – simbolurile titlului regal sunt pisica sălbatică, tridentul şi semnul tronului.

Dezvoltarea birocraţiei, însoţită de progresul scrierii hieroglifice, este consecinţa organizării unei administraţii centralizate. Sigiliile descoperite la Phaistos atestă dezvoltarea unui sistem de scriere protolineară, derivat din scrierea hieroglifică.

Unul dintre elementele caracteristice ale organizării politice este legătura strânsă cu viaţa religioasă –  regii erau, în acelaşi timp, şi mari preoţi, după cum atestă sanctuarele amenajate în vechile palate de la Cnossos şi Phaistos (de regulă în aripa Occidentală şi în comunicaţie directă cu depozitele) – prin urmare, încă din epoca paleopalaţială, avem de a face cu o monarhie teocratică.

Cât priveşte viaţa religioasă, se remarcă importanţa rolului jucat de sanctuarele palaţiale şi faptul că principalele ritualuri s-au organizat în jurul lor. Astfel, lângă palatul de la  Malia a fost amenajată o esplanadă destinată tauromahiilor şi altor ceremonii religioase. Pe de altă parte, ansambluri de mici machete din lut ars, cum sunt cele ale palatului de la Cnossos, oferă informaţii asupra elementelor esenţiale ale vieţii religioase: altarele, sanctuarele cu trei coloane, incintele de arbori sacri etc. – simbolurile cele mai importante – securea dublă, coarnele sacre, bucraniul – iau forma care va persista chiar şi în epoca postminoică.

Întreaga viaţă economică se afla sub controlul birocratic al centrelor palaţiale, iar comerţul a rămas esenţialmente palaţial. Vestigii cu caracter minoic descoperite în Mesopotamia, Siria, Fenicia, Anatolia, Cipru şi Egipt ilustrează amploarea relaţiilor comerciale şi diplomatice ale Cretei epocii paleopalaţiale – relevante sunt şi tăbliţele din arhivele regale de la Mari referitoare la obiectele populaţiei Kaptaru, identificată cu Kephti = cretanii din inscripţiile egiptene. Prezenţa în Egipt a Kephti-lor este cunoscută din textele Imperiului de Mijloc, contemporane cu vechile palate din Creta. A. Evans a susţinut că, încă din epoca paleopalaţială minoicii se instalaseră în Delta Nilului, în Insula Pharos.

Evenimentele istorice din epoca paleopalaţială sunt imposibil de reconstituit, însă se pare că nu a existat tulburări politice sau militare care să afecteze echilibrul politic statornicit prin legenda pax minoica.

Numai catastrofele geologice – teribilele sesiune care au zguduit Creta – au provocat întreruperi bruşte în desfăşurarea normală a vieţii. Către 1700 a. Chr. un cutremur de amploare deosebită a afectat toate oraşele şi centrele palaţiale a trebuit refăcut totul – această reînnoire radicală ne permite să deosebim construcţiile din epoca paleopalaţială de cele din epoca neopalaţială.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web