Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Etapele vietii in folclorul romanesc

in Educational

Naşterea la români

La români, maternitatea este starea cea mai pretuită a femeii. Când, rămane insărcinata, femeia se află în „starea binecuvântată” sau în „starea darului”. Ea îsi are divinităţile protectoare, dintre care cea mai importantă este Maica Precistă, a cărei oficiantă este moasa. Rolul său era crucial în lupta împotriva divinităţilor adverse (zburătorul, avestiţa etc), care pot căşuna răul mamei sau al pruncului. Influenţa spiritelor asupra mamelor este profund malefică: „nu numai că le înspăimântă, ci totodată le si frământă, le torturează, asa că cele mai multe dintre dânsele sau mor îndată, mai înainte de ce ar fi apucat a naşte, sau rămân pentru totdeauna schimonosite si neputincioase“. Pentru a le feri pe viitoarele mame, moasa descântă si face farmece, iar femeia trebuie să se supună cu sfinţenie autorităţii ei. Naşterea era insoţita de o serie de descântece şi ritualuri menite să uşureze durerile.

Moaşa numită cu un cuvânt ce aminteşte de apartenenţa la un neam (deviat din cuvântul moş), este mediator între lumea moşilor şi strămoşilor, de unde se credea că vine noul-născut, şi lumea în care tocmai a intrat. Ea este cea care rezolvă actele sacre şi profane menite să integreze noul născut în spiţa de neam a familiei şi să garanteze sănătatea mamei şi a familiei. Printre aceste acte realizate de moaşă cele mai importante sunt prima scaldă şi masa ursitoarelor.

Nu mult timp dupa nastere urmeaza scaldarea noului nascut. Apa nu trebuie sa fie fierbine pentru ca pruncul sa nu fie desfranat iar in ea se va pune orz, porumb si flori pentru ca acesta sa aiba parte de cereale si sa fie placut ca florile. Dupa ce l-a spalat moasa, se duce si pune apa de la baia acestuia la radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv.
Masa prezentă în cadrul tuturor ritualurilor de trecere este stadiul final de comuniune este menită să soluţioneze toate conflictele ce apar în cadrul ritualurilor de trecere.
Semnificatia momentelor botezului

Lepadarile: Fiind de faţă la botez, naşii se leapădă în locul pruncului, ce se botează, de stăpînirea satanei (prin întreita lepădare şi suflare către asfinţit, partea unde apune soarele, deci spre locul î ntunerecului) şi apoi, întorcîndu-se cu faţa spre răsărit, locul luminii, făgăduiesc că cel ce se botează se uneşte cu Hristos şi va trăi împreună cu El.

Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.
Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.

Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.
Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant. Noului botezat i se dau haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.

Urmatoarea taina este cea a mirungerii. Mirul folosit pentru ungerea pruncului inchipuieste milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.

Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi inmormantat cu preot, ci fara nici o randuiala crestineasca, intr-un colt aparte a cimitirului.

Scalda dupa botez
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun:

• bani-ca sa aiba,
• apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
• pietre-ca sa fie puternic,
• seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
• par de vita, de cal
• lana-ca sa aiba parte de acestea
• busuioc-sa miroasa frumos,
• miere-sa fie dulce,
• lapte-ca sa fie proaspat,
• picatura din lumanarea de la botez
• potcoava gasita,
• inel-sa aibe parul cret,
• muguri de pomi.
• grau – sa fie cinstit,
• marar – sa fie placut ca mararul in bucate,
• menta si romanita – sa creasca usor si sa fie sanatos,
• floare de mac – ca sa doarma bine,
• seminte de canepa – ca sa creasca repede,
• pene – ca sa fie usor ca pana,
• bani si bijuterii – ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.

Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Ursitoarele

Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste.
Taierea motului

Se practica la un an de la nasterea copilului in mod obisnuit, dar si la trei ani sau chiar la cinci, obligatoriu însă în an cu număr fără soţ. Motul se taie baietilor, iar la fete rareori, în unele zone ale tarii deasupra capului etitelor se rupe turta. Un obicei la taierea motului este sa se puna diferite obiecte pe o tava in fata copilului, iar ce va alege arata la ce va avea noroc copilul in viata. Indiferent de zona si de varietatea obiceiurilor, esenta e aceeasi. Taierea motului este un prilej de bucurie si veselie pentru familia celui mic, pentru parintii spirituali ai copilului adica naşii si pentru toti cei apropiati acestora.
Schimbarea numelui

Daca un copil este atacat de vreun spirit necurat sau de vreo boala unii romani ii schimba numele de botez si ii dau alt nume crezand ca asa va scapa. Numele pe care il capata copilul dupa schimbare ii ramane pentru toata viata si abia la moarte li se va afla numele de botez.

Nunta la romani

Al doilea moment din ciclul vieţii, nunta marchează trecerea de la o categorie socială la alta. Nunta poate fi considerată cea mai amplă manifestatre artistică populară pentru conţinutului său bogat de elemente folclorice şi de artă.

Românul se căsătoreşte în 3 scopuri:
– cel dintai scop este de a avea o consoarta spre impartasirea binelui si al raului pe tot parcursul intregii vieti
– al doilea de a avea urmasi legitimi care sa pastreze numele de familie, sa aiba cine mosteni averea pamanteasca si cine sa-i ingrijeasca la batranete
– al treilea de a nu li se spune ca degeaba s-au nascut si au trait in lumea aceasta dupa cum adeseori li se intampla celor ce raman necasatoriti

Principalele momente ale căsătoriei sunt: peţitul, învoiala, logodna şi nunta propriu-zisă.
În cadrul ceremonialului de nuntă se folosesc o serie de simboluri specifice cum ar fi împletitul cununii miresei, bărbierirea mirelui, împletitul cununii şi a bradului, şi împodobirea steagului.
Atât împodobirea miresei cât şi ultimul bărbierit al mirelui în stadiu de flăcău simbolizează despărţirea de statutul iniţial în care se aflau cei doi „nenuntiţi” şi trecerea într-un alt statut. Voalul folosit astăzi este si el plin de o încărcătură simbolică, el marchează separarea de o anumită lume, necesară reînvierii într-o altă lume (acelaşi simbolistică o au şi hainele călugăreşti).
Bradul, element cu bogate semnificaţii în cultura românească populară (simbol al pomului vieţii) era trimis de mire miresei.

Dintre oraţiile cele mai frecvent folosite la nuntă amintim colăcăria şi iertăciunile. Colăcăria este o oraţie populară cu o serie de simboluri folclorice străvechi printre care este prezent şi motivul vânătorii în care mirele este descris ca un personaj excepţional supus la o serie de probe iniţiatice, iar mireasa este prezentată ca o căprioară ce apare după biruinţa mirelui. Aceste oraţii sunt atestate încă de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei. Iertăciunile sunt oraţii dramatice prin care se roagă părinţii să ierte mirilor orice greşeală făcută şi se invocă binecuvântarea mirilor. După primirea binecuvântării alaiul de nuntă se îndreaptă spre biserică unde are loc cununia religioasă.
În cadrul cununiei religioase are loc unirea tainică a celor doi miri de către Dumnezeu.

Explicarea momentelor cununiei:
Logodna – Inelele, cercuri fără început şi fără sfâşit, erau în Vechiul Testament simbol al puterii şi încrederii, astăzi sunt simbolul iubirii nesfârşite şi al fidelităţii reciproce, precum şi semnul trăiniciei legăturii dintre viitorii soţi
Lumânările naşilor – simbolizează curăţia mirilor, lumina darului şi bucuria nuntaşilor.
Cununile – sunt alcătuite asemenea coroanelor regilor şi împăraţilor ca semn al puterii, al stăpânirii şi al biruinţei. Astăzi sunt aşezate pe capul mirilor ca o răsplată adusă curăţiei şi fecioriei acestora pe care ei au păstrat o până la nuntă. De asemenea ele mai simbolizează şi independenţa pe care o vor avea cei doi tineri faţă de familiile de provenienţă.
Citirea apostolului – este un îndemn spre iubire pentru cei doi soţi, asemănându-se nunta cu legătura indisolubilă dintre Hristos şi Biserică.
Paharul cu vin şi pâinea – închipuie veselia nunţii şi soarta comună a viitorilor soţi.
Înconjurarea mesei – exprimă bucuria firească şi sentimentul de jubilare prilejuite de nuntă.

Taina cununiei, după credinţa poporului roman, e o taina atât de mare şi atât de sfânta ce pe cei ce au apucat a se uni prin dansa nimeni nu-i poate despărţi, doar Dumnezeu prin moarte
După cununia religioasă are loc masa, servită de obicei la casa mirelui, iar cel mai important moment din cadrul mesei este schimbarea portului care evidenţia noua stare socială a miresei.
Nunta se încheia cu calea întoarsă sau cu calea mare luni seara.
Inmormantarea la romani

Cel de-al treilea moment principal din ciclul vieţii , înmormântarea este un ritual ce marchează despărţirea de cei vii şi trecerea într-o altă lume cunoscută cunoscută doar prin credinţă precum şi integrarea în acea lume.
Oamenii cred că moartea îşi anunţă venirea prin anumite semne cum ar fi pocnirea neaşteptată a unor lucruri din casă, căderea icoanelor, a oglinzii de la sine, urmată de deteriorarea lor deschiderea uşilor de la sine, cântarea cucuvelei, visarea unui mort cu care vorbeşti şi te cheamă să mergi cu el etc.

În scopul vindecării unui bolnav, se apela la leacuri şi la descântece. Dacă acestea nu aveau rezultat, se chema preotul pentru mărturisire, împărtăşire şi maslu pentru ca bolnavul să moară asemenea unui creştin adevărat.
Când bolnavul e pe moarte, i se aprind lumânări pentru a avea lumină pe lumea cealaltă, lumânările fiind şi simbolul faptelor bune pe care le-a făcut decedatul cât timp a fost în viaţă. Se crede că cei ce mor în Săptămâna Luminată se duc în Rai, pentru că porţile cerului sunt deschise,iar cei ce mor în Săptămâna Mare merg în Iad.

După deces mortul este scăldat, ras dacă este bărbat, deoarece trebuie să fie curat în totalitate în faţa lui Dumnezeu.
Steagul reprezintă o formă de a se anunţa lumea de existenţa unui mort, de asemenea este simbolul Învierii şi a biruinţei lui Hristos asupra morţii. În Moldova este numit prapur, iar în unele părţi din Banat steagul este reprezentat de un brad care este simbolul vieţii şi pom funerar. Este folosit când decedatul este un fecior sau o fată, simbolizând nunta acestora în cealaltă lume. După înmormântare, bradul se aşează la capul mormântului, lângă cruce.

Bocetele conţin strigări, laude pentru ce a realizat mortul în timpul vieţii, “reproşuri” pentru ce a lăsat în urmă (soţie, casă, copii etc.), exprimă în mod direct suferinţa, în faţa unei persoane dragi. Mortul nu poate fi dus la groapă “nejelit”, deoarece este împiedicată încadrarea pribeagului în lumea de dincolo şi supune comunitatea influenţei spiritelor malefice.
Coliva se face din grâu fiert şi simbolizează moartea spre viaţa veşnică alături de Hristos. Asemenea bobului de grâu care prin moartea şi încolţirea sa dă roadă multă, aşa şi omul prin moarte merge spre viaţa cea fără de moarte. care naturii umane sau învierea morţilor.

Pomul reprezintat de ramuri înfipte în mălai, pâine sau colaci, pe care se pun mere, pere, portocale, colaci etc., simbolizează pomul vieţii, pomii raiului, recreerea sufletului după călătorie etc.

Nunta mortului
Moartea la o varsta timpurie, adica moartea unei persoane necasatorite aflate la varsta casatoriei este considerata o moarte periculoasa, deoarece nu s-a realizat aspectul cel mai important al vietii. In consecinta, are loc o cununie simbolica mortului, în consecinta, are loc o cununie simbolica a mortului. Pentru cei morti în razboi, tineri necasatoriti, se foloseste acelasi ritual al nuntii mortului, corpul decedatului însă lipseste. In locul acestuia, pe o masa, se aseaza palaria unui barbat tanar, in jurul ei aflandu-se mireasa, stegarul si ceilalti participanti la ceremonie. Mireasa poate fi o fetita, o vecina sau o verisoara pentru ca in nunta mortului, casatoria este simbolica, ea nu se consuma si nici nu creeaza legaturi intre familii.
Casatoria simbolica reduce frustarile provocate de neimplinirea conditiei sociale a casatoriei, precum si de nesatisfacerea dorintelor sexuale.Lucrurile de care mortul a fost privat in viata se implinesc in moarte. Relatia dintre viata si moarte isi regaseste astfel intelesul.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Educational

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web