ETRUSCII

in Arta/Istorie

Claudius ( 41 – 54 d.C.) împarat roman, autor al operelor literare cu caracter istoric: ,,Carhedoniaca” (Istoria Cartaginii) şi ,,Tyrhenica” (Istoria Etruscilor), utilizează bogatele mărturii istorice ale epocii.

Scrierile sale dispar in incendiul Bibliotecii din Alexandria, anumite informaţii se preiau in tratatele unor istorici contemporani;

Gaius Clinius Maecenas sfetnic de seamă al lui Augustus, devotat susţinator al artelor şi al artistilor, este de origine etruscă, descendent de stripe regală;
Diodor ( sec.I – i.d.C.) istoric grec, descrie etruscii ca un popor care:
,, … s-a remarcat prin bărbăţie, au pus stăpânire pe un teritoriu întins şi au întemeiat multe cetăţi celebre… Au excelat ca o puternică forţă maritimă şi multă vreme au dominat apele mării, astfel că, datorită lor mare ace se învecinează cu Italia a primit denumirea de Marea Tyrheniană (Marea Etruscă)…
La perfecţionarea armatei pedestre ei au contribuit printre altele şi prin utilizarea goarnei, un instrument foarte folositor în război şi care se numeşte ,, goarna tyrenă”.

Comandanţilor supreme ai armatei l I se consfinţea şi li se consolida autoritatea şi rangul prin aceea că li se atribuiau lictori,jilţuri de fildeş şi toge cu dungă purpurie.

Casele erau prevăzute cu peristiluri ingenioase, menite să atenueze zgomotul produs de numeroşii servitori aflaţi în slujba lor…. Cele mai multe din aceste obiceiuri au fost preluate de romani care le-au introdus în cetăţile lor şi le-au perfecţionat…S-au dedicat în primul rând ştiinţelor naturii şi învăţăturii privind zeităţile, cei mai mulţi dintre ei s-au ocupat cu ştiinţa interpretării fulgerelor… Întrucât locuiesc şi lucrează un pământ ce dă de toate, ei se bucură de o bogăţie de roade menite nu numai unei hrane îndestulătoare, ci şi de desfătări îmbelşugate, cu huzurul şi destrăbălarea cuvenită… Puterea, care din timpuri străvechi le-a atras invidia celor din jur, au pierdut-o cu desăvârşire…”
Titus Livius: strălucit istoric roman de la începutul erei noastre, în tratatul:

,, De la fondarea Romei ” afirmă:
,, … Până la naşterea Imperiului Roman puterea etruscilor s-a întins departe pe mare şi pe uscat. În măsura în care au stăpânit Marea de Jos ( Tyhreniană) şi Marea de Sus (Adriatica), stau mărturie chiar denumirile lor: una a fost botezată de triburile italice ,, Marea Etruscă” după numele generic dat acestei seminţii, iar cealaltă ,,Hadriatica” după aşezarea etruscă Hadria. Au populat uscatul şi au construit douăsprezece cetăţi, mai întâi de partea noastră a Apeninilor, de-a lungul Mării de Jos, apoi dincolo de Apenini, înfiinţând acolo tot atâtea colonii câte erau şi oraşele lor de baştină; acestea cuprindeau toată întinderea de dincolo de Pad până în Alpi, cu excepţia Capului pe care în prejma golfului îl populează veneţienii…”

Strabo: geograf contemporan cu Titus Livius:

,, … atâta timp cât etruscii s-au aflat uniţi sub un singur conducător – au fost foarte puternici, dar cu trecerea vremii, se vede că organizarea lor s-a destrămat, s-au supus presiunii exercitate de populaţia învecinată, căci altfel ei n-ar fi renunţat la pământurile fertile şi s-ar fi năpustit după pradă pe mare, unii într-o parte, alţii în cealaltă parte a apelor; se ştie doar că de câte ori s-au unit au fost în stare nu numai să-i respingă pe agresori ci să-i şi atace, ba să întreprindă chiar şi expediţii îndepărtate…”

Dionisie din Halicarnas:
,, … se aduceau (regelui etrusc Tarquinius – la Roma) douăsprezece securi, câte una din fiecare cetate …Era un obicei etrusc ca în faţa fiecăruia dintre regii cetăţilor să păşească un lictor, care în afara mănunchiului de nuiele mai poartă în mână şi o secure; şi ori de câte ori cele douăsprezece cetăţi porneau într-o expediţie comună, depuneau cele douăsprezece securi în mâna unui dintre regi care în felul acesta era investit cu puteri nelimitate în comanda oştilor…De aici originea istorică a simbolului puterii la funcţionarii romani care atesta dreptul lor de a aplica vinovaţilor nu numai pedeapsa corporală ci şi pedeapsa decapitării…”
Thomas Dempster: profesor scoţian, predă la Universităţile din Pisa şi Bologna. Între anii 1616 – 1619 scrie cele ,, Şapte tomuri despre Regatul Etruriei”

ISTORIC
Epoca pietrei:
Ø urme de locuire în peninsula Italică;
Epoca brozului ( cca.1800 î.d.C.):
Ø imigranţi din nord populează Italia, prelucrează bronzul şi practică o agricultură primitivă, îşi construiesc colibe din pari de lemn, locuiesc cu predilecţie în locuinţe lacustre.

Epoca fierului (2000 î.d.C.):
Ø noi valuri de imigranţi din nord care aduc o cultură superioară celei autohtone, cunosc prelucrarea fierului, roata olarului, practică agricultura şi creşterea vitelor, au o organizare socială diferenţiată pe stări. Centrul acestei culturi este la Villa Nova lângă Bologna de astăzi.
Sec. VIII î.d.C. :
Ø Apar primele oraşe cu o viaţă economică şi socială dinamică. Un rol deosebit îl joacă grecii – care colonizează Sicilia şi litoralul italic, înfiinţând porturi, centre economice şi comerciale puternice.
Ø În Toscana etruscii întemeiază pe baza tradiţiilor villanoveze o nouă civilizaţie. La Tarquinia, în Etruria Meridională este descoperit un obiect – simbol, o urnă villanoveză din argilă acoperită cu un coif etrusc din bronz, care atestă prezenţa noii civilizaţii şi marchează trecerea la o nouă epocă în istoria Italiei Antice.(istoricii compară aceste începuturi modeste din Italia cu civilizaţii mult mai avansate: în 1728 – 1686 î.d.C. – Hammurabi, regale Babilonului, supranumit ,,Uraganul celor patru puncte cardinale”, adopta cel dintâi Cod de Legi cunoscut în istorie, iar în anul 1296 î.d.C.- Ramses al II-lea încheia primul Tratat de Pace cunoscut, prin care se consfinţea victoria sa asupra Imperiului Hitit).
Ø Oraşele etrusce luate în parte alcătuiau ansambluri de sine stătătoare, un fel de state – cetăţi, cu strânse relaţii economice, dar autonome una faţă de celelalte. Iniţial oraşele etrusce erau conduse de un rege, cu timpul devin republici orăşeneşti aristocratice. Douăsprezece cetăţi: Veii, Caere, Tarquinia, Vulci, Ruselly, Vetulonia, Velletri, Arretium, Cartona, Perusia, Volsinii şi Clusium – se unesc într-o formă federativă liberă, asemănătoare federaţiilor greceşti.
Ø Etruscii o venerează pe zeiţa Voltumna, căreia îi ridică în comun un sanctuar în apropiere de Volsinii (lângă Bologna de azi). O dată pe an se organizau aici jocuri festive în cinstea zeiţei, ocazie cu care se alegea un rege, reprezentant formal al Federaţiei etrusce.

Ø Oraşele etrusce erau dominate de familiile aristocrate, membrii lor de frunte – lucomonii – asigurând administrarea treburilor publice, formând un colegiu de funcţionari numiţi ziltath.

Sfârşitul sec.VII î.d.C. :
Ø Oraşele etrusce sunt foarte puternice şi încep să ducă o politică de expansiune pe teritoriul Italiei. În Italia septentrională coloniştii porniţi din Clusium, Volsinii, Velletri, întemeiază oraşele Felsina (Bologna), Mantua, Spina, Atria şi altele, controlând regiunea fertilă a Padului. La rândul lor, aceste oraşe din nordul Italiei se unesc într-o federaţie liberă.
Ø Expansiunea se extinde la sud de Tibru, în Latium şi Campania, apar noi oraşe: Capua şi Nola.
Ø În 600 î.d.C. etruscii ocupă Corsica şi intră în conflict cu coloniştii greci. Pentru a-i înfrânge, etruscii se aliază cu rivalii acestora, cartaginezii. Confruntarea are loc în 540 – 538 î.d.C., când flota greacă câştigă o victorie pe care nu o poate fructifica din cauza pierderilor suferite.
Sec. VI î.d.C. :
Ø Marchează perioada de apogeu a puterii etrusce, aceştia dominând Mediterana în egală măsură cu grecii şi cu cartaginezii.
Ø Cuceresc Latium, o regiune cu populaţie puţină, primitivă, ocupată cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Pe locul viitoarei Rome, se aflau pe vârful celor şapte coline cătune despărţite de mlaştini, locuite de triburi latine şi sabine. Etruscii unifică aceste aşezări şi creează un adevărat oraş, cu o formă arhitecturală şi administrativă fermă şi stabilă. Se construieşte un canal imens, boltit, numit Cloaca Maxima, drenând astfel apele şi desecând mlaştinile. Se edifică Forum Romanum, vestita piaţă romană, inima Romei, apoi a Italiei, devenind punctul central al Imperiului Roman.
Ø Pe Capitoliu se edifică templul închinat zeităţilor Jupiter, Junona şi Minerva. Noua cetate este înconjurată cu ziduri de apărare puternice.
Ø În fruntea Romei s-au aflat regii etrusci Tarquinius, Priscus, Servius Tulius şi Tarquinius Superbus.
Sec. V – III î.d.C. :
Ø Puterea etruscă decade ( expulzarea lui Tarquinius Superbus din Roma), Roma îşi extinde influenţa în Latium, cucereşte oraşul etrusc Veii.
Ø 480 î.d.C. – are loc o confruntare armată între cartaginezi şi grecii sicilieni care ies învingători marcând astfel slăbirea puterii maritime a etruscilor, aliaţi ai cartaginezilor.
Ø 474 î.d.C. – are loc bătălia navală de la Cume (lângă actualul Neapole) unde flota greacă o învinge pe cea etruscă, marcând sfârşitul perioadei de dominaţie a acestora în Mediterana.
Ø 453 – 452 î.d. C. – etruscii pierd insula Ilva (Elba), cu o poziţie strategică deosebită şi cu bogate zăcăminte de fier.
Ø 424 î.d.C. – are loc o răscoală în Campania, etruscii sunt învinşi, iar Capua devine oraş – cetate liber, de sine stătător.
Ø 406 î.d.C. – romanii asediază şi cuceresc definitiv oraşul Veii, apoi Capena, având deschis drumul spre Etruria.
Ø Etruria este atacată din nord de triburile celtice şi de gali; celţii cuceresc cetatea Melpum (la est de Milano), îşi extind stăpânirea pe întreaga regiune de nord a Italiei, în anul 390 cuceresc Clusium.
Ø În anul 387 î.d.C. celţii atacă şi cuceresc Roma, cu excepţia Centrului sacru de pe Capitoliu ai cărui apărători au fost treziţi – conform legendei, de gâştele sacre din templu.
Ø 295 î.d.C. – etruscii sunt învinşi de romani; ultimul oraş – cetatea Volsinii este cucerit în 268, marcând sfârşitul civilizaţiei etrusce. Romanii se răspândesc în Etruria şi asimilează populaţia autohtonă. Etruscii rămaşi primesc cetăţenie romană, dovedesc loialitate, dar îşi pierd definitiv identitatea culturală.
,,Episodul” etrusc caracterizează o perioadă istorică de mare însemnătate pentru viitorul peninsulei Italice, premerge şi influenţează civilizaţia Romei republicane şi imperiale căreia îi transmite cunoştinţele tehnice şi rafinamentul artei sale.

REGIUNILE ITALIEI
În Italia sunt 20 de Regiuni Politico-Administrative (cu Preşedinţi aleşi), 110 Provincii şi 8.100 Comune. Spre deosebire de România, nu există departajare între comune, oraşe, municipii: toate unităţile subprovinciale sunt clasificate sub titulatura de “Comune”. De asemenea, nu există o clasificare administrativă a localităţilor în “urbane” şi “rurale”.
Funcţiile administrative sunt atribuite comunelor exceptand anumite functii care, pentru a asigura un exercitiu unitar sunt conferite Provinciilor, Oraşelor Metropolitane, Regiunilor şi Statului, pe baza principiilor de subsidiaritate, diferenţiere şi adecvare.
Comunele, Provinciile şi Oraşele Metropolitane sunt titularele unor funcţii administrative proprii sau conferite prin legea naţională sau regională, potrivit competenţelor aferente.
Statul, Regiunile, Oraşele Metropolitane, Provinciile şi Comunele favorizează iniţiativa autonomă a cetăţenilor, individuală sau a comunităţilor, pentru desfăşurarea de activităţi de interes general, pe baza principiului subsidiarităţii.

ITALIA
• 20 DE REGIUNI
• 110 PROVINCII
• Suprafaţa: 301.230 km2
• Număr de locuitori : 57.998.353 (2003)
• Densitatea: 196 loc/km2

1.VALLE D’AOSTA
• Nici o provincie
• 74 de comune
• Suprafaţa: 3.262 km
• Număr de locuitori : 119.548 (2003)
• Densitatea: 196 loc/km2
2. PIEMONTE
• 8 provincii, 1206 comune
• Provincia Alessandria (190 comune)
• Provincia Asti (118 comune)
• Provincia Biella (82 comune)
• Provincia Cuneo (250 comune)
• Provincia Novara (88 comune)
• Provincia Torino (315 comune)
• Provincia Verbano Cusio Ossola (77 comune)
• Provincia Vercelli (86 comune)
• Suprafaţa: 25.400 km
• Număr de locuitori : 4.289.000 (2003)
• Densitatea: 166 loc/km2
3.LIGURIA
• 4 provincii, 235 comune
• Provincia Genova (67 comune)
• Provincia Imperia (67 comune)
• Provincia Spezia (32 comune)
• Provincia Savona (69 comune)
• Suprafaţa: 5.410 km
• Număr de locuitori : 1.760.000 (2003)
• Densitatea: 330 km2

4. LOMBARDIA
• 12 provincii, 1546 comune
• Provincia Bergamo (244 comune)
• Provincia Brescia (206 comune)
• Provincia Como (163 comune)
• Provincia Cremona (115 comune)
• Provincia Lecco (90 comune)
• Provincia Lodi (61 comune)
• Provincia Mantova (70 comune)
• Provincia Monza e Brianza (50 comune)
• Provincia Milano (189 comune)
• Provincia Pavia (190 comune)
• Provincia Sondrio (78 comune)
• Provincia Varese (141 comune)
• Suprafaţa: 24.000 km
• Număr de locuitori : 9.000.000 (2003)
• Densitatea: 375 loc/km2
5.TRETINO ALTO ADIGE
• 2 provincii autonome,
339 comune
• Provincia autonomă Bolzano (116 comune)
• Provincia autonomă Trento
(223 comune)
• Suprafaţa: 13.619 km
• Număr de locuitori : 940.000 (2003)
• Densitatea: 69 loc/km2
6.VENETO
• 7 provincii, 581 comune
• Provincia Belluno (69 comune)
• Provincia Padova (104 comune)
• Provincia Rovigo (50 comune)
• Provincia Treviso (95 comune)
• ProvinciaVenezia (44 comune)
• Provincia Verona (98 comune)
• Provincia Vicenza (121 comune)
• Suprafaţa: 18.264 km
• Număr de locuitori : 4.500.000 (2003)
• Densitatea: 246 loc/ km2
7. FRIULI VENEZIA-GIULIA
• 4 provincii, 219 comune
• Provincia Gorizia (25 comune)
• Provincia Pordenone (51 comune)
• Provincia Trieste (6 comune)
• Provincia Udine (137 comune)
• Suprafaţa: 7.845 km
• Număr de locuitori : 1.200.000 (2003)
• Densitatea: 153 loc/km2
8. EMILIA-ROMAGNA
• 9 provincii, 341 comune
• Provincia Bologna (60 comune)
• Provincia Ferrara (26 comune)
• Provincia Forli’ -Cesena (30 comune)
• Provincia Modena (47 comune)
• Provincia Parma (47 comune)
• Provincia Piacenza (48 comune)
• Provincia Ravenna (18 comune)
• Provincia Reggio nell’Emilia (45 comune)
• Provincia Rimini (20 comune)
• Suprafaţa: 22.123 km
• Număr de locuitori : 4.101.324 (2003)
• Densitatea: 181loc/ km2
9. TOSCANA
• 10 provincii, 287 comune
• Provincia Arezzo (39 comune)
• Provincia Grosseto (28 comune)
• Provincia Firenze (44 comune)
• Provincia Livorno (20 comune)
• Provincia Lucca (35 comune)
• Provincia Massa-Carrara (17 comune)
• Provincia Pisa (39 comune)
• Provincia Pistoia (22 comune)
• Provincia Prato (7 comune)
• Provincia Siena (36 comune)
• Suprafaţa: 23.000 km
• Număr de locuitori : 3.600.000 (2003)
• Densitatea: 163 loc/ km2
10. UMBRIA
• 2 provincii, 92 comune
• Provincia Perugia (59 comune)
• Provincia Terni (33 comune)
• Suprafaţa: 8.457 km
• Număr de locuitori : 815.000 (2003)
• Densitatea: 96 loc/ km2
11. MARCHE
• 4 provincii, 246 comune
• Provincia Ancona (49 comune)
• Provincia Ascoli Piceno (73 comune)
• Provincia Macerata (57 comune)
• Provincia Pesaro e Urbino (67 comune)
• Suprafaţa: 9.694 km
• Număr de locuitori : 1.400.000 (2003)
• Densitatea: 145 loc/km2
12. LAZIO
• 5 provincii, 378 comune
• Provincia Frosinone (91 comune)
• Provincia Latina (33 comune)
• Provincia Rieti (73 comune)
• Provincia Roma (121 comune)
• Provincia Viterbo (60 comune)

• Suprafaţa: 17.203 km
• Număr de locuitori : 5.100.000 (2003)
• Densitatea: 297 loc/km2
13. ABRUZZO
• 4 provincii, 305 comune
• Provincia Aquila (108 comune)
• Provincia Chieti (104 comune)
• Provincia Pescara (46 comune)
• Provincia Teramo (47 comune)
• Suprafaţa: 10.794 km
• Număr de locuitori : 1.300.000 (2003)
• Densitatea: 120 loc/km2
14. MOLISE
• 2 provincii, 136 comune
• Provincia Campobasso (84 comune)
• Provincia Isernia (52 comune)
• Suprafaţa: 4.438 km
• Număr de locuitori : 332.000 (2003)
• Densitatea: 75 loc/km2
15. CAMPANIA
• 5 provincii, 551 comune
• Provincia Avellino (119 comune)
• Provincia Benevento (78 comune)
• Provincia Caserata (104 comune)
• Provincia Napoli (92 comune)
• Provincia Salerno (158 comune)
• Suprafaţa: 13.595 km
• Număr de locuitori : 5.701.931 (2003)
• Densitatea: 419,4 loc/km2
16. PUGLIA
• 5 provincii, 258 comune
• Provincia Bari (48 comune)
• Provincia Brindisi (20 comune)
• Provincia Foggia (64 comune)
• Provincia Lecce (97 comune)
• Provincia Taranto (29 comune)
• Suprafaţa: 19.000 km
• Număr de locuitori : 4.000.000 (2003)
• Densitatea: 210 loc/km2
17. BASILICATA
• 2 provincii, 131 comune
• Provincia Matera (31 comune)
• Provincia Potenza (100 comune)
• Suprafaţa: 9.992 km
• Număr de locuitori : 597.768 (2003)
• Densitatea: 60 loc/km2
18. CALABRIA
• 5 provincii, 409 comune
• Provincia Cantanzaro (80 comune)
• Provincia Cosenza (155 comune)
• Provincia Crotone (27 comune)
• Provincia Reggio di Calabria (97 comune)
• Provincia Vibo Valentina (50 comune)
• Suprafaţa: 15.080 km
• Număr de locuitori : 2.009.506 (2003)
• Densitatea: 132 loc/km2
19. SICILIA
• 9 provincii, 390 comune
• Provincia Agrigento (43 comune)
• Provincia Caltanissetta (22 comune)
• Provincia Catania (58 comune)
• Provincia Enna (20 comune)
• Provincia Messina (108 comune)
• Provincia Palermo (82 comune)
• Provincia Ragusa (12 comune)
• Provincia Siracusa (21 comune)
• Provincia Trapani (24 comune)
• Suprafaţa: 25.710 km
• Număr de locuitori : 5087.000 (2003)
• Densitatea: 198 loc/km2
20. SARDINIA
• 8 provincii, 377 comune
• Provincia Cagliari (60 comune)
• Provincia Carbonia-Iglesias (23 comune)
• Provincia Medio Campidano (28 comune)
• Provincia Nuoro (73 comune)
• Provincia Olbia-Tempio (26 comune)
• Provincia Ogliastra (23 comune)
• Provincia Oristano (80 comune)
• Provincia Sassari (66 comune)
• Suprafaţa: 24.090 km
• Număr de locuitori : 1.650.000 (2003)
• Densitatea: 66 loc/km2

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.