Ganduri pentru prietenii treziti prea de dimineata
Cativa ani buni nu am avut televizor. Cum fapta cu premeditare de a candida imi mobila din ce in ce mai mult preocuparile, am fost de acord cu propunerea Mirelei de a nu mai privati de pretiosul terminal de informare. A venit pretiosul aparat. Am inceput sa-l privesc partenerial. Am crezut ca ceva s-a scimbat.
Ca monstri care colcaie in subteran, in spatele unor moderatori transformati in defecte ale peliculei, s-au mai potolit. Am constat ca nu. Ca aceleasi vulgaritati si penibilitati bantuie plasmele. Am devenit adanc indiferent. Intre timp am renuntat la ideea de a candida. Un gand pe cat de frumos si necesar pe atat de sinucigas. Amestecul cu cloaca e fatal. Personajele stiu sa intretina mocirla.
E viata si arta lor. Am devenit in cele din urma telespectator. Stau in fotoliu si privesc si gandesc civic: Eu cu cine votez? Stiu sigur cu cine nu votez! Dar nu este suficient. Ma framanta gandul ca nu pot sta inert printre bujorii din gradina in ziua votului. Caut intre veghe si luciditate sa inteleg noima celor spuse de candidati la tv. Mai toti arunca cu borduri, „proiecte”, relansari, fraza goale, agramatisme constipate, mizerie, asfalt, povesti personale de succes. Din pacate nici macar unul nu reda spiritul si vigoarea increderii comunitare.
Pana acum nimeni nu comunica mai nimic. Fraiele, gurile hulpave din spate, miza financiara a grupului de interese le ia aeru…sau poate nici nu au aer. Sunt doar mici motorase terne sau galagioase. Daca totul va decurge asa, la capatul unei motaieli de o luna va trebui sa alegem iarasi …raul cel mai mic. Nici macar binele ipotetic nu-l avem la indemana.
PAUL IULIUS NEGOITA poate face BUZAUL CURAT
