Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Evaluarea componentă a procesului de învăţământ

in Pedagogie

4ulgmil70yvuo8rwz4ya8bcd9x8sixhc

Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv/educativ, a triadei predare-învăţare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizării ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. De asemenea, rolul ei este să depisteze limitele învăţării – greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor – pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului şcolar.

Constatarea progresului cantitativ şi calitativ al învăţării reprezintă condiţia sine qua non pentru determinarea succesului pe care 1-a avut instruirea, prin prisma obiectivelor urmărite. Evaluarea este un act de cunoaştere a elevilor sub mai multe aspecte: cunoştinţe acumulate, capacităţi dezvoltate, atitudini şi conduite, dar şi a acelor aspecte ale activităţii care explică nivelul rezultatelor.

Simultan cu aprecierea rezultatelor constatate sunt relevaţi şi factorii care au contribuit la obţinerea lor, eficacitatea resurselor, condiţiilor şi operaţiilor folosite, pe această bază fiind posibilă diagnosticarea calităţii procesului, punerea în evidenţă a părţilor bune şi a celor slabe.

Nu este suficient să ne informăm doar asupra performanţelor obţinute de elev la un moment dat, ci şi asupra procesului didactic, în vederea perfecţionării sale în etapele următoare. J.L. Chancerel stabileşte următoarele aspecte urmărite prin demersul evaluativ:

  • evaluarea activităţii de învăţare în termeni de achiziţii;

  • evaluarea modului de utilizare a structurilor de achiziţie, pentru a dobândi competenţe şi calificări;

  • evaluarea modului de utilizare a competenţelor în structuri de producţie, consum şi achiziţii ulterioare;

  • evaluarea achiziţiilor în raport cu normele şi valorile spaţiului comunitar;

  • evaluarea modului de funcţionare a structurilor de achiziţie în relaţia cu nevoile, aspiraţiile şi resursele elevilor;

  • evaluarea obiectivelor pedagogice şi a coerenţei lor într-un sistem de instruire;

  • evaluarea acţiunii de instruire şi a coerenţei sale în raport cu obiectivele, resursele şi cadrele de referinţă;

  • evaluarea cadrului de adecvare a structurilor de achiziţie la cerinţele structurilor de utilizare;

  • evaluarea capacităţii structurilor de utilizare de a lua în calcul achiziţiile elevilor din domeniul în care aceştia au dobândit competenţele;

  • evaluarea adecvării structurilor de instruire şi a celor de utilizare a competenţelor la normele şi valorile sociale.

Etapele procesului de evaluare sunt:

  1. Precizarea domeniului de aprecieri:

  • volumul de cunoştinţe;

  • înţelegerea şi interpretarea cunoştinţelor;

  • aplicaţii ale informaţiilor însuşite;

  • abilitaţi intelectuale de ordin general;

  1. Descrierea informaţiilor necesare şi depistarea celor disponibile pentru formularea aprecierilor;

  2. Stabilirea graficului şi modul de obţinere a informaţiilor necesare;

  3. Alegerea instrumentelor de colectare a informaţiilor;
  4. Culegerea acestor informaţii şi analiza lor;

  5. Elaborarea aprecierilor şi luarea deciziilor, concretizate în calificative, notare şi măsuri de acţiune pentru perioada următoare.

Importanţa evaluării, ca formă de relaţionare la rezultatele activităţii, poate fi pusă în evidenţă prin intermediul funcţiilor pe care le îndeplineşte:

  • funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor obţinute de elevi;

  • funcţia de informare a agenţilor acţiunii educative (profesori, elevi, părinţi) privind stadiul şi evoluţia pregătirii;

  • funcţia de ierarhizare şi clasificare a elevilor, prin prisma performanţelor realizate;

  • funcţia de predicţie, privind nevoile şi disponibilităţile viitoare ale elevilor;

  • funcţia de diagnosticare şi reglare a activităţii desfăşurate, prin evidenţierea cauzelor care au determinat succesul sau eşecul;

  • funcţia educativă, adică stimularea obţinerii de performanţe superioare prin folosirea rezultatelor ca factor motivaţional.

Strategiile de predare şi învăţare definesc procedurile generale care permit transmiterea şi însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor sau a unor trăsături pozitive de caracter. Strategiile de evaluare care le însoţesc în mod necesar definesc proceduri de verificare, măsurare şi apreciere a acestei transmisii şi a efortului formativ. Există o relaţie de corespondenţă între ele, în virtutea faptului că a evalua înseamnă, în cele din urmă, a surprinde impactul unei strategii de predare şi învăţare, a aprecia eficacitatea acesteia plecând de la competenţele identificate la nivelul elevilor. Rezultatele şcolare constatate reflectă atât calitatea predării, cât şi efortul de învăţare depus de elevi.

Realizarea acestor funcţii ale actului evaluativ poate avea loc numai în condiţiile regândirii şi redimensionării strategiilor de evaluare din perspectiva următoarelor exigenţe (Cucoş, 1996):

  • extinderea acţiunii de evaluare de la verificarea şi aprecierea rezultatelor – obiectivul tradiţional – la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la aceste rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, dar şi a conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de învăţare, a evaluării;

  • luarea în calcul şi a unor indicatori diferiţi de achiziţiile cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor valori etc.
  • diversificarea tehnicilor de evaluare şi creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţiile didactice concrete (extinderea utilizării testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, a proiectelor, a testelor-eseu etc.);
  • deschiderea evaluării spre mai multe rezultate ale spaţiului şcolar (competenţe relaţionale, comunicarea profesor-elev, disponibilităţi de integrare socială);

  • necesitatea întăririi şi sancţionării cât mai operative a rezultatelor evaluării; scurtarea feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la ame­liorare, inclusiv prin integrarea eforturilor şi a exploatării dispoziţiilor psihice ale elevilor;
  • centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în per­manenţă a celor negative;
  • transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în eva­luare, prin autoevaluare, interevaluare şi evaluare controlată.

În şcoala modernă, acţiunea evaluativă este focalizată deopotrivă pe rezultat şi pe proces, de aceea putem considera că o evaluare eficientă este aceea care:

  • arată profesorului dacă au fost atinse obiectivele;

  • ajută profesorul să facă o diagnoză a progresului elevilor;

  • ajută profesorul să adapteze sarcinile la posibilităţile elevilor;

  • ajută profesorul să-şi aprecieze propria activitate;
  • orientează elevii în alegerea celei mai bune căi de afirmare;

  • furnizează feedback-ul pentru părinţi.

Evaluarea este o acţiune deosebit de complexă, care vizează toată gama modificărilor de comportament la care sunt supuşi elevii.

Tipurile de rezultate aşteptate sunt următoarele:

  • cunoştinţe acumulate: concepte, definiţii, formule, fenomene, procese, legi, principii, teorii;
  • capacităţi intelectuale: raţionamente, putere de argumentare şi interpretare, gândire divergentă, independenţă în gândire, creativitate;
  • capacitatea de utilizare a cunoştinţelor: priceperi, deprinderi, stăpânirea unor tehnici de lucru ,etc.;
  • trăsături de personalitate: atitudini, comportamente, conduite.

7.2 Strategii de evaluare

Prin conţinutul său, evaluarea urmăreşte să determine modul în care obiectivele stabilite se înfăptuiesc în activitatea practică. Dar, acest lucru nu se poate realiza decât în condiţiile integrării evaluării în procesul didactic, ca parte constitutivă a acestuia, care „priveşte” cu ochi critic şi cu luciditate la ceea ce se întâmplă în întregul proces şi în părţile sale componente.

În funcţie de momentul integrării evaluării în desfăşurarea procesului didactic, analiştii au delimitat trei tipuri de evaluare:

  1. evaluarea iniţială (predictivă);

  2. evaluarea continuă (formativă);

  3. evaluarea finală (sumativă).

a) Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire. Ea permite să se prevadă şansele de succes ale programului. Profesorul poate să verifice punctele forte şi punctele slabe ale elevilor în scopul optimizării procesului didactic. Cunoaşterea capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice.

Datele obţinute prin evaluările iniţiale oferă profesorului posibilitatea de a-şi alege modul cel mai adecvat de predare a noului conţinut, dar şi de a gândi modalităţi de instruire diferenţiată. Rolul evaluării iniţiale sau predictive în identificarea criteriilor de diferenţiere a instruirii este foarte bine pus în evidenţă de un model instrucţional intitulat „învăţarea eficientă în clasă”, propus şi experimentat de I. Jinga şi I. Negreţ. Autorii propun ca, în baza rezultatelor testelor predictive, instruirea diferenţiată să se realizeze (Jinga; Negreţ, 1994):

  • în cadrul programelor compensatorii;

  • în timpul învăţării dirijate în clasă;

  • în cadrul studiului individual.

b) Evaluarea continuă, cunoscută şi sub numele de evaluare formativă sau de progres, se aplică pe tot parcursul desfăşurării procesului de învăţământ. Scopul acestei evaluări este să furnizeze profesorului şi elevului un feed-back despre gradul de stăpânire a materiei şi despre dificultăţile întâmpinate sau, cu alte cuvinte, unde se situează rezultatele parţiale faţă de cele finale proiectate. Acest control poate conduce la reluarea explicaţiei, la modificarea unor elemente ale demersului didactic sau la organizarea unor programe de recuperare. Funcţiile pe care le îndeplineşte evaluarea continuă sunt cele de diagnosticare şi ameliorare a procesului instructiv-educativ. Evaluarea continuă se constituie astfel într-un mijloc de prevenire a situaţiilor de eşec şcolar.

I.T. Radu apreciază că acest tip de evaluare se distinge prin două caracteristici importante (Radu, 1981):

  • ritmul mult mai alert al activităţii de evaluare, frecvenţa mult mai mare a verificărilor şi aprecierilor pe parcursul unei perioade;
  • scurtarea considerabilă a intervalului dintre „evaluare” şi „modificări”, „ameliorări” ce pot fi aduse actului pedagogic; ea se realizează concomitent cu procesul însuşi.

Evaluarea continuă se realizează prin verificări sistematice pe parcursul desfăşurării programului de instruire şi, în aceste condiţii, aprecierea rezultatelor se face prin compararea lor cu obiectivele concrete, operaţionale şi prin înregistrarea progreselor realizate de elevi. Din acest motiv, acest tip de evaluare îndeplineşte şi funcţia unei evaluări de progres.

Evaluarea continuă (formativă) nu clasifică propriu-zis elevii, ci stabileşte distanţa care-i separă de obiectivele prevăzute, pentru a se iniţia programe de recuperare. Cunoaşterea promptă de către elevi a rezultatelor obţinute, a gradului de îndeplinire a obiectivelor reprezintă un suport motivaţional deosebit pentru activitatea de învăţare. Întrucât evaluarea continuă nu vizează sancţionarea rezultatelor slabe ale elevilor, ci evidenţierea rezultatelor bune, oricât de mici ar fi progresele înregistrate, ea contribuie la modificarea relaţiilor profesor-elev. Se ştie că, în general, actul evaluării provoacă tensiune, anxietate, conflicte, competitivitate şi o accentuare a motivaţiei extrinseci. Orientându-se către măsurarea progreselor fiecărui elev şi către depistarea dificultăţilor ori a lacunelor în învăţare, precum şi spre sprijinirea diferenţiată a elevilor, profesorul poate face din evaluare un moment mai puţin stressant, care îl ajută pe elev să se cunoască mai bine, să-şi autoevalueze performanţele şi să-şi fixeze în mod realist obiectivele.

Toate datele privind rezultatele elevilor la probele de evaluare continuă (formativă), observaţiile asupra progreselor şi a dificultăţilor elevilor în învăţare vor fi conservate de către profesori în caiete (cataloage personale). Aceste observaţii se vor comunica în permanenţă elevilor şi părinţilor şi vor servi la întocmirea rapoartelor de evaluare a rezultatelor şcolare individuale sau de grup.

O notă consemnată în catalog va fi, de regulă, rezultatul mai multor evaluări. Se elimină astfel situaţia în care notele elevului provin din răspunsuri (orale sau scrise) la două-trei lecţii din materia unui semestru. Mărirea numărului de probe curente date elevilor conduce la micşorarea rolului hazardului în aprecierea şcolară. În concluzie, o autentică acţiune de evaluare trebuie să fie, în mod necesar, continuă şi completă. Nu întâmplător evaluarea continuă este socotită un principiu fundamental al unei activităţi didactice eficiente.

c) Evaluarea finală (sumativă) este aceea care intervine la sfârşitul unei etape de instruire (trimestru, an şcolar, ciclu de şcolaritate), urmărind să furnizeze informaţii relevante despre nivelul pregătirii elevilor (raportat la cerinţele programei analitice). Evaluarea finală poate lua în considerare şi rezultatele obţinute pe parcursul perioadei de instruire. În acest fel se ajunge la o evaluare mai obiectivă, prin corectarea erorilor de apreciere operate pe parcurs. Evaluarea dobândeşte astfel un caracter sumativ.

Intervenind după perioade mai lungi de timp, acest tip de evaluare nu mai oferă ameliorarea în timp util a rezultatelor şcolare ale elevului şi de aceea ea exercită în principal funcţia de constatare a rezultatelor şi de clasificare a elevilor.

În contextul actual al structurării anului şcolar pe cele două semestre şi al realizării Programului de reformă a evaluării rezultatelor şcolare, evaluării sumative îi este consacrată o perioadă compactă de trei săptămâni la sfârşitul fiecărui semestru. Obiectivele activităţilor desfăşurate în această perioadă vor fi:

  • verificarea realizării principalelor obiective curriculare;

  • recapitularea, sistematizarea şi consolidarea materiei parcurse;

  • ameliorarea rezultatelor învăţării;

  • stabilirea unui program suplimentar de instruire pentru elevii cu rezultate foarte bune şi a unui program de recuperare pentru elevii cu rezultate slabe (aceste programe pot fi urmate de către elevi în timpul vacanţelor).

În legătură cu aceste obiective se impun două observaţii. În primul rând, constatăm că o parte dintre obiectivele evaluării continue (formative) sunt reluate şi în cadrul evaluărilor finale, numai că ele sunt mai greu de realizat în practică, deoarece materia supusă evaluării are un volum considerabil şi nu pot fi detectate toate lacunele elevilor. la r în ceea ce priveşte măsurile de recuperare, se pare că ele intervin la o perioadă destul de mare după momentul învăţării şi, în consecinţă, ameliorarea rezultatelor se realizează într-o mică măsură.

În al doilea rând, constatăm că cele trei săptămâni de evaluare nu trebuie confundate cu o „mini-sesiune” de examene. În această perioadă se vor realiza şi recapitulări, sistematizări ale materiei, care vor permite elevului să se concentreze asupra aspectelor esenţiale ale conţinuturilor parcurse, asupra conceptelor -cheie şi a exerciţiilor obligatorii, pregătindu-se astfel pentru probele de evaluare sumativă care urmează recapitulării.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web