Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Factorii climatici

in Ecologie/Enciclopedie

Energia radiantă solară reprezintă unul din factorii climatici indispensabili vieţii pe Pămînt. Soarele reprezintă sursa de energie ce întreţine viaţa. Din energia emisă de Soare în spaţiul cosmic, pe Pămînt ajunge numai a doua miliarda parte, 5,44 x 1024J/an.

Energia degajată de soare este o formă de radiaţie electromagnetică. Din întreg spectrul electromagnetic, atmosfera terestră este transparentă pentru radiaţiile ultraviolete, vizibile şi infraroşii.

Radiaţiile ultraviolete sunt absorbite în cantitate mare de stratul de ozon din părţile superioare ale atmosferei, iar pe scoarţa terestră ele reprezintă 10% din energia totală captată.

Radiaţiile vizibile străbat atmosfera, iar pe scoarţa terestră ele reprezintă 45% din energia totală. Radiaţiile infraroşii străbat de asemenea atmosfera, iar pe scoarţa terestră ajung în proporţie de 45% din energia totală captată.

Deci radiaţia solară ajunge pe suprafaţa Pămîntului ca lumină, sub formă de radiaţii vizibile şi căldură, sub formă de radiaţii infraroşii. Kopen arată că energia luminoasă şi calorică se deosebesc ca un sunet înalt de unul coborît. Ele controlează creşterea şi dezvoltarea plantelor în moduri specifice.
Lumina prezintă o funcţie energetică şi o funcţie informaţională.

Prin funcţia energetică se înţelege captarea energiei luminoase şi transformarea ei în energie chimică potenţială în procesul de fotosinteză, obţinîndu-se astfel forme de energie utilizabilă de către toate organismele vii de pe Terra.

Prin funcţia informaţională, lumina determină răspândirea plantelor pe glob. În funcţie de intensitatea luminii, plantele pot fi: iubitoare de lumină (heliofile) şi iubitoare de umbră (sciatofile). Intensitatea luminii controlează intensitatea procesului de fotosinteză:

– la plantele heliofile, intensitatea fotosintetică maximă este de 50.000 de lucşi (1/2 din lumina totală), punctul de compensaţie (valoarea intensităţii luminii la care CO2 asimilat prin fotosinteză este egal cu CO2 eliberat prin respiraţie) este de 700-1000 de lucşi, iar tipul fotosintetic caracterisric este C4 şi CAM;

– la plantele sciatofile, intensitatea fotosintetică maximă este la 10.000 de lucşi (10% din lumina solară totală), punctul de compensaţie este de 100-300 de lucşi, iar tipul fotosintetic caracteristic este C3.

În funcţie de natura liminii, în apa mărilor şi oceanelor are loc răspîndirea tipurilor de alge:

– la suprafaţă, în zona bogată în radiaţii roşii, numită zona eufotică predomină algele verzi;

– la adîncime, în zona săracă în radiaţii roşii, numită zona disfotică predomină algele roşii.

În funcţie de durata zilei de lumină (fotoperioadă), plantele pot fi: plante de zi lungă, plante de zi scurtă şi plante indiferente. Trecerea la fructificare, respectiv asigurarea funcţiei reproductive a speciei se poate realiza numai după ce planta a suferit o anumită perioadă de timp o anumită inducţie fotoperiodică.

Fotoperiodismul controlează de asemenea răspîndirea plantelor pe glob, plantele de zi scurtă aparţin zonelor sudice, unde lungimea zilei este de 12 ore, iar plantele de zi lungă aparţin zonelor nordice, unde lungimea zilei este de 14-18 ore.

Temperatura (căldura) îşi are originea în radiaţia solară. Intensitatea radiaţiei solare constă în cantitatea de căldură (calorii) primită timp de un minut de o suprafaţă de 1 cm2 aşezată perpendicular pe direcţia razelor solare (cal/min./cm2).

Din radiaţia solară totală, o parte se pierde în atmosferă, astfel că la suprafaţa terestră ajung anumite valori ce reprezintă bilanţul radiativ. Acesta variază pe glob în funcţie de latitudine, fiind cuprins între 80/Kcal/cm2/an în regiunile tropicale. În ţara noastră, pe timp senin de vară bilanţul radiativ este de 1 cal/cm2/min.

Radiaţia solară reprezintă sursa de încălzire a solului şi a aerului.

Temperatura solului este partea de energie solară absorbită de sol şi transformată în căldură. Aceasta este parţial reflectată în atmosferă ca radiaţie terestră şi parţial consumată în procesele fizico-chimice şi biologice. La aceasta se adaugă cantitatea de energie rezultată din activitatea biologică a microorganismelor din sol.

Solul bogat în substanţe organice are o activitate microbiologică mai ridicată. Temperatura solului controlează germinaţia seminţelor şi absorbţia apei şi a sărurilor minerale în timpul perioadei de vegetaţie.

Temperatura solului prezintă variaţii periodice diurne şi anuale. Variaţia diurnă cunoaşte un minim dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui şi un maxim în jurul orei 13. Diferenţa dintre maxim şi minim este considerată amplitudinea diurnă. Variaţia anuală cunoaşte un minim în ianuarie şi un maxim în iulie, între care se întinde amplitudinea anuală a temperaturii solului.

Temperatura aerului reprezintă starea de încălzire la un moment dat. Temperatura aerului prezintă variaţii periodice diurne şi anuale, precum şi accidentale, determinate de latitudine, altitudine, forma şi expoziţia reliefului, nebulozitatea etc.

Variaţia diurnă înregistrează un minim (ora 4-5 vara, 7-iarna) şi un maxim (orele 14-15), între care se întinde amplitudinea diurnă. Aceasta poate fi redusă de microclimatul din interiorul asociaţiilor vegetale. Variaţia anuală înregistrează un minim în februarie şi un maxim în lunile iulie-august, între care se stabileşte amplitudinea anuală.

Temperatura solului şi a aerului reprezintă unul din principalii factori ecologici care controlează răspândirea plantelor.

Temperatura acţionează după legea toleranţei, fiecare specie prezentând valori de minim şi maxim ale temperaturii, numite şi praguri biologice, în afara cărora supravieţuirea plantei nu este posibilă.

Între acestea este situată temperatura optimă, la care valorificarea condiţiilor de mediu este maximă.

Pe planeta Pământ, majoritatea speciilor vegetale prezintă pragurile biologice situate între 0-500C, cu optimul de 160-280C. Excepţii în afara acestor limite sunt bacteriile şi algele care trăiesc la polul frigului din Asia la temperatura de -700, muşchii şi lichenii din zăpezile arctice care trăiesc la temperatura de -300, bacteriile şi algele din fundul Oceanului Pacific, în vecinătatea Mexicului, care trăiesc la temperatura de 100-4000C şi Valea Morţii din California, care trăiesc la temperatura de 500C.

În cadrul preferendumului termic, plantele trebuie să realizeze aşa numitul bilanţ termic, care reprezintă suma gradelor de temperatură, respectiv însumarea temperaturii zilnice, caracteristică atât pentru întreaga perioadă de vegetaţie, cât şi pentru fiecare fenofază în parte. Nerealizarea acestui bilanţ nu permite creşterea unei specii într-o regiune dată.

În cadrul preferendumului termic, valoarea temperaturii optime este foarte variabilă, atât în funcţie de specie, cât şi de fenofază şi este dictată de cerinţele ecologice din zonele de origine. Astfel, pentru plantele de deşert este de 200-350, pentru Tidestromia oblongifolia din Valea Morţii,California,S.U.A., de 450-500, iar pentru conifere 150-250C.

În afara preferendumului termic, temperatura acţionează ca factor ecologic ce controlează răspândirea plantelor şi prin fenomenul de vernalizare. Acesta condiţionează dezvoltarea, respectiv realizarea fazei retroductive a speciei, numai după acţiunea unei anumite perioade de temperatură scăzută, numită şi cerinţă de frig.

Existenţa pragurilor biologice termice ca factor limitant în răspândirea plantelor a determinat cercetarea rezistenţei plantelor la temperaturi extreme. În funcţie de însuşirile de rezistenţă, Puia şi Soran (1964) delimitează 5 grupe ecofiziologice:

– plante sensibile la scăderi uşoare ale temperaturii care pier la temperatura de 0-100C
– plante sensibile la îngheţ care tolerează temperatura minimă de 00C;
– plante rezistente la îngheţ, care tolerează temperaturi minime negative;
– plante sensibile la căldură, care pier la temperaturi mai mari de 30-450C;
– plante tolerante la căldură, ce tolerează temperaturi de până la 600C.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Ecologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web