Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Factorii de dezvoltare socio-culturală a studenţilor în instituţiile de învăţămînt superior

in Pedagogie

studenti

Un moment important pentru dezvoltarea personalităţii oricărui tînăr studios este abilitatea de auto guvernare -o formă avansată de organizare şi gestionare a propriilor forţe şi cunoştinţe în relaţiile cu societatea.

Dar azi să vorbeşti despre student şi auto-guvernare în sensul propriu al cuvîntului este dificil „graţie” unor motive obiective şi subiective. Printre acestea sunt: pasivitatea socială a tineretului, lipsa de motivare, de responsabilitate socială pentru calitatea studiilor primite. Procesul de formare a unui specialist urmează să fie efectuat cu participarea directă a studentului:-profesorul dă informaţia necesară pentru formarea tînărului specialist, studentul stochează şi prelucrează acestă informaţie astel cizelîndu-şi propria personalitate. Importanţa auto-guvernarii în procesul de studii a fost demonstrată în sec XIX. Dar, cînd se discută despre autonomia universitară, în general,aflăm că ideea de auto-guvernare a aparut practic de la infiintarea primelor instituţii de învăţământ superior în Europa.

Autoguvernarea studenţească este apreciată de diverse personalităţi, fiind o:

  • Cale de organizare vitală a membrilor echipei de învăţămînt ;

  • O metoda de auto-evaluare, de includere a echipei în procesul de dezvoltare socială 1;

  • Un mijloc de dezvoltare a personaltaţii ;

Deseori se confundă Autoguvernarea universitară cu autoguvernarea universităţii, sunt lucruri complet diferite, deoarece guvernarea istituţiei este o parte componentă a sistemului administrativ statal,pe cînd guvernarea studenţească este o acţiune socială2.

Un grup de cercetători din Olanda au constatat că structurile de autoguvernare care există în instituţiile de învăţămînt superior din Republica Moldova, pînă la urmă, nu sunt atît de viabile şi nu au prea multă claritate în sensul domeniilor lor de activitate. De exemplu, în foarte multe universitaţi există şi senate şi sindicate studenţeşti, dar nu este clar cu ce se ocupă fiecare dintre acestea. Nu e clar cu ce poate ajuta studentul un senat sau un sindicat? Aceste intrebări işi mai asteapta răspunsul. În acelaşi timp, foarte multe structuri studentesti din ţara noastră se ocupă preponderent cu organizarea unor activităţi culturale. Despre importanţa acestor actiuni, pe care nimeni nu le neagă vom discuta ceva mai tîrziu, insa ele nu acopera tot spectrul de interese ale sudentilor. Un specialist cu studii superioare , în ideal ar fi o persoană dezvoltată multilateral, un cetăţean activ pentru care nu-i va fi nici cînd indiferent de societatea ce-l înconjoară.

Deseori studenţii îşi pun intrebarea: de ce este necesară autoguvernarea şi ce înseamnă aceasta? Autoguvernarea studenţească nu este altceva decît dreptul şi capacitatea studenţilor de a constitui organe reprezentative care să le apere interesele, să aibă putere de decizie şi influenţă asupra administraţiei facultăţii şi a universităţii.

Unii cercetătorii cred că autoguvernarea este un proces, alţii susţin ideea că autoguvernarea este un fenomen social. Aceasta poate menţiona faptul că pînă în prezent în literatura de specialitate nu este, încă, clar „interpretată” formula autoguvernării studenţeşti. În acest sens, ideea de bază a autoguvernării rămîne a fi transferarea anumitor funcţii de management direct studenţilor.În contextul aderării la Procesul de la Bologna (crearea spaţiului unic european de studii superioare), autoguvernarea studenţească devine un criteriu primar de eligibilitate. O veritabilă autoguvernare studenţească va fi în cazul în care studenţii vor conştientiza importanţa şi necesitatea ei şi îi vor acorda suportul cuvenit.

2.De la autoguvernare spre autorealizare.

2.1Problema organizării activităţii extracurriculare

În Institutiile de invăţămînt superior problema organizării activităţii extracurriculare este una actuală şi necesită o atenţie deosebită. Acesată atenţie urmează a fi o alternativă influenţei străzii asupra tinerilor studenţi .Tendinţa spre o viaţă uşoara şi frumoasă, dorinţa de a avea bogăţii enorme, cultul bunăstării materiale au devenit pentru o bună parte de tineri un scop primordial în viată. Acest scop nu coiincide cu idealul părintilor ,care au primit o cu totul alta educaţie-bazată pe bunătate şi ajutor reciproc. Toate astea duc inevitabil spre dezvoltarea egoismului, corupţiei, relaţiilor în sfera criminală. Alarmantă este indiferenţa, degradarea valorilor social umane şi culturale, mulţi dintre studenţi sunt copleşiţi de pesimism şi nu au încredere nici în structurile statale şi cele administrative. Ne paşte pericolul apariţiei unei generaţii cu un potenţial spiritual, moral si socio-uman scăzut -fapt ce poate avea urmări grave. Studenţimea a fost şi rămîne a fi cea mai progresivă patură a societaţii în toate timpurile. În perioada studiilor ei sunt mai puţin afectaţi de mediul înconjurător, deoarece statutul de student îi permite de a avea facilităţi de angajare, studii peste hotare,etc. Dar o bună parte din studenţi după absolvirea instituţiei devine neputincioasă aflîndu-se faţă în faţă cu cerinţele realităţii, se simt inutili, aruncaţi sub bordura vieţii, nu au experienta necesară spre a se autorealiza. Spre regret multi absolvenţi din diverse instituţii au un nivel de pregatire, nu doar ca specialişti în domeniu dar şi ca personalitate- extrem de slab. Unul din cele mai serioase motive este limitarea solicitării activităţilor extracurriculare.

Activitatea extracurriculară este un proces de organizare şi direcţionare, ce influienţează formarea personalităţii. Formele de organizare reprezintă modalităţile specifice de proiectare şi de realizare a activităţilor instructiv-educative desfăşurate în instituţie. Multă vreme activitatea extracurriculară s-a desfăşurat individual şi selectiv.3

Principalele activităţi extracurriculare, care contribuie substanţial la optimizarea activităţii didactice sunt: consultaţiile, cluburile pe interes, vizitele şi excursiile.Activitatea desfăşurată în cadrul cluburilor pe interes sau cercurilor ştiinţifice studenţeşti, se desfăşoară sub conducerea unui cadru didactic specializat, iar tematica cercului se stabileşte prin consultarea studenţilor, în funcţie de interesele şi înclinaţiile lor.

Şedinţele cercurilor de studenţi pot deveni arena unor discuţii libere,uneori controversate, pe marginea materiei predate. Studenţii pot pune întrebări, emite păreri proprii, pot face completări. Ei au privilegiul să demonstreze ce au studiat suplimentar, ce au auzit sau văzut la radio, televizor sau conferinţe publice, se pot obişnui cu argumentarea logică şi interpretarea corectă a faptelor. Astfel, în cadrul cercurilor ştiinţifice, studenţii au posibilitatea să adâncească şi să amplifice cunoştinţele primite la orele de curs şi să le descopere înţelesuri noi, să le încadreze în cadrul cunoştinţelor pe care le au, să-şi însuşească tehnicile de cercetare proprii, să-şi formeze deprinderi de investigare şi să elaboreze referate pe teme de literatură, lexicologie, istorie, cultură şi civilizaţie, să colecţioneze materiale scrise sau ilustrate, să culeagă informaţii cu privire la evenimentele trecute şi prezente. Asemenea preocupări dezvoltă spiritul analitic şi critic, cultivă interesul pentru documentare. În cadrul acestor activităţi studenţii îşi exersează deprinderile de citit, scris, ascultat şi vorbit.

Toate aste reprezintă direcţiile, orientările strategice ale funcţionării invăţămîntului, intr-o anumită perioadă istorică, a dezvoltării social-economice şi culturale a unei societăţi. Modelul activităţilor extracurriculare nu este un model standard, impus pentru totdeauna, ci un model dinamic ce permite redimensionări în funcţie de cîmpul de posibilităţi în care are loc educaţia.
Astfel,
activitatea extracurriculară s-ar caracteriza prin trei dimensiuni:

  • Dimensiunea socială

  • Dimensiunea psihologică (sa raspunda nevoilor si posibilităţilor indivizilor)

  • Dimensiunea pedagogică(sa permită o transpunere practică în plan instructiv-educativ)

3.Activitatea extracurrculară – obiectiv important în procesul instructiv-educativ.

3.1Procesul de studii şi Activitatea extracurriculară.

În sensul acceptat de constructivism, instruirea este mai mult decît transmitere de cunoştinţe şi moderare a discuţiilor. Instruirea este alcătuirea unui mediu propice învăţării, schimbare de perspectivă, pregătirea materialelor pentru canale diferite de învăţare,crearea de situaţii sociale în care se învaţă de la alţii şi împreună cu ei, dar este în acelaşi timp şi observare de gradul al doilea, adică observarea modului în care elevii îşi construiesc propria realitate,cum îşi definesc conţinutul înăţării. Activitatea extracurriculară este o, activitate conştientă, constantă, sistematică, direcţionată spre perfecţionarea propriei personalităţi, scop ales pe baza unei decizii personale de autoorganizare şi depunere a unui efort propriu4. Ea este o consecinţă a noii viziuni asupra dezvoltării personalităţii-şi se formează treptat, prin iniţierea studenţilor asupra metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală care le permite şi dobîndirea unor noi cunoştinţe, noi competenţe şi noi comportamente.

Literatura de specialitate ne indică ,,definiţii” ale acestei activităţi:

,,În înţelesul său cel mai larg activitatea extracurriculară descrie un proces în care iniţiativa o deţin indivizii, cu sau fără ajutorul altora, referitor la diagnosticarea propriilor nevoi de învăţare, formularea scopurilor învăţării, alegerea şi implementarea unor strategii de învăţare adecvate,evaluarea rezultatelor învăţării”5

Valoarea oricărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care studentul reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. Idealul nu este o construcţie arbitrară, originile sale se află în realitatea socială, psihologică şi pedagogică, iar pe măsura cunoasterii şi perfecţionării acestora, idealul se imbogateste cu noi elemente.

Activitatea extracurriculară nu este şi nu poate fi propunerea excluzivă a sistemului educativ, este rezultatul unor negocieri care se instituie între sistemul pedagogic şi sistemului socio-cultural. Ea există intr-o zonă de contact a educaţiei ca atare, sistemului culturii şi comunităţii care-şi emite propriile sale exigenţe educative.Activitatea extracurriculară înseamna o dezvoltare fară precedent într-o mulţime de domenii, înseamnă chiar progress în unele dintre acestea, însă acest lucru nu s-ar fi petrecut fară o altă mare descoperire a modernităţii –educaţia concepută ca o activitate instituţionalizată, organizată special.Valorificarea activităţii se poate face prin concursuri, competiţii, spectacole, expoziţii, publicaţii etc6.

Dinamismul fară precedent al timpului istoric actual impune învăţarea de tip inovator, care are drept caracteristici esentiale: caracterul anticipativ si participativ.Cei patru piloni ai educatiei secolului XXI sunt: a învăţa să cunoşti, a învăţa să faci, a învăţa să fii, a învăţa să convieţuieşti.

3.2Noi iniţiative în activitatea extracurriculară

Secolul XXI marchează un punct de turnură în evoluţia conceptelor de educaţie. În plan European se trasează direcţiile de activităţi extracurriculare în perspectiva contribuţiei la continuarea dezvoltării personalităţii studentului şi a integrării lui sociale. Astfel, s-a accentuat:

  • importanţa activităţii extracurriculare pentru dezvoltarea sistemelor relaţionate de cunoştinţe, a abilităţilor şi competenţelor;

  • oportunitatea oferită de activităţile extracurriculare pentru crearea condiţiilor egale/echitabile pentru dezvoltarea deplină a potenţialului personal şi reducerea inegalităţii şi excluziunii sociale;

  • stimularea implicării tinerilor în promovarea valorilor şi principiilor etice: dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului;

  • utilizarea potenţialului activităţilor extracurriculare ca mijloc complementar de integrare socială şi participare activă a tinerilor în comunitate;

În consecinţă, activitatea extracurriculară reprezintă spaţiul aplicativ ce permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în sistemul de învăţămînt7. Prin formele sale specifice, activitatea extracurriculară dezvoltă gîndirea critică şi stimulează implicarea tinerei generaţii în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizîndu-se, astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală.

4.Concluzie.

Între autoguvernare, activate extracurriculară şi scopurile educaţionale există o strînsă interdependenţă. Pe de o parte ele determină scopurile educative, iar pe de altă parte acestea concretizează pe diverse planuri, şi la diferite niveluri prescripţiile generale ale idealului. Dacă idealul educativ este general şi unitar, scopurile ce-l detaliează sunt variate şi multiple.
Autguvernarea şi activitatea extracurriculară sunt factori de dezvoltare socio-culturală a studenţilor în instituţiile de învăţământ superior,sunt două aspecte complementare; în timp ce autoguvernarea contureaza finalitatea formării pesonalităţii în termini generali, activitatea extracurriculară detaliează această finalitate.

1 Коротов В. М. Общая методика учебно-воспитательного процесса. – М., 1983

2 Kanter R. M. Dilemmas of managing participation. – N.Y., 1982.

3 Tomsa G., “Psihopedagogie prescolara si scolara”, Editura Coresi, 2005.

4 Toma Steliana -,,Autoeducaţia.Sens şi devenire”,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1983.

5 Siebert Horst -,,Pedagogie constructivistă”,Editura Institutul European,Iaşi2001;

6 Creţu D., Nicu A. -„Pedagogie şi elemente de psihologie”, Sibiu, Editura Universităţii „Lucian Blaga“, 2004.

7 Strategia Dezvoltării Activităţii Educative Şcolare Şi Extraşcolare, Bucureşti 2008.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web