Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Fagurele de miere

in Agronomie

Fagurele de miere este masa de celule de ceară hexagonală construită de albine pentru a-şi ţine mierea şi larvele. Există două explicaţii posibile din care rezultă faptul că fagurele este alcătuit dintr-un număr mare de hexagoane şi nu dintr-o oricare altă formă geometrică. Una dintre acestea este dată de Jan Brożek, acesta afirmând că, o combinaţie a formelor hexagonale ocupă o suprafaţă minimă. Aşadar o structură hexagonală necesită un număr redus de materiale pentru realizarea unei matrice de celule într-un volum dat. O altă posibilitate este cea a lui D’Arcy Wentworth Thompson, care spune că această formă este pur şi simplu rezultatul procesului în care albineme unesc celulele, într-un fel asemanator congruenţei care are loc între bulele de săpun.

Albina, ca făptură reală, face parte din economia domestică şi de stat, din civilizaţia şi cultura dacilor, a daco-romanilor şi a românilor. Nu se poate concepe o prezentare oricât de sintetică a zoomitologiei române fără referinţe la rolul albinei în istoria autohtonilor. Istoriografii antici, greci şi romani, menţionează că Dacia era, de drept, ţara albinelor, ţara minunată a melifagilor: Tracii spun că ţinutul de dincolo de Istru e ocupat de albine şi că din cauza lor nu se poate pătrunde mai departe. Theosebii, capnobanţii şi ktisti se hrăneau cu miere, lapte şi brânză şi duceau o viaţă de schimnici, pentru  care condiţii erau consideraţi că au puteri divine şi erau numiţi sfinţi populari. În schimniciile lor creşteau albine, erau mâncători de miere şi recomandau mierea ca aliment  divin, miraculos; îndeletnicire ce s-a  menţinut în schimniciile şi mănăstirile româneşti până în vremea noastră.

Vechimea albinăritului, valoarea nutritivă şi medicală a mierii, utilitarea cerii la iluminat aveau să sensibilizeze şi să lase urme în întreaga spiritualitate românească. Numeroase creaţii folclorice şi etnografice (basme, legende ghicitori, proverbe, credinţe, obiceiuri din ciclul vieţii şi ciclul calendaristic) cuprind referinţe despre cea mai folositoare insectă pentru om.

Puţine fiinţe vii joacă în simbolistică un rol la fel de mare precum cel al acestei insecte care trăieşte în colonii. Albina (în ebraică – deborah), aducătoare de miere este considerată de multe popoare sfântă şi un fel de totem sau divinizare zoomorfă, solară şi pirică, ea simbolizează hărnicia, truda şi viaţa comunitară (roiul de albine) regalitatea, înţelepciunea, nemurirea sau renaşterea, inteligenţa, elocinţa, poezia, justiţia (acul). În foarte multe tradiţii culturale, inclusiv la români, e încarnarea sufletului celor drepţi: albine cand visezisunt suflete care cer de pomană.

 

 

În Apus, de asemenea, albina era supranumită, de obicei pasărea Fecioarei Maria sau pasărea Domnului şi era considerată simbolul sufletului, dar aici cine vede în vis o albină are în faţa ochilor apropierea morţii – sufletul care se înalţă. În schimb atunci când unui mort îi cade o albină în gură acesta va fi reînsufleţit. Cu toate acestea, mierea albinelor, în vise era considerată un semn norocos, la fel ca şi în psihanaliza lui C. G. Jung, care o considera un simbol al atingerii maturităţii spirituale (a individului).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Latest from Agronomie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web