Falsificarea mierii

in Agronomie

Mierea  face parte din categoria produselor susceptibile la o gamă largă de falsificări prin substituiri sau adaosuri nepermise.

Din numeroasele substanţe ce pot fi folosite ca agenţi de falsificare un loc particular îl ocupă substanţele dulci din categoria zaharurilor şi a substanţelor îndulcitoare sintetice. Acestea duc la modificarea compoziţiei şi însuşirilor fizico-chimice naturale şi uneori la modificarea caracteristicilor organoleptice. Falsificatorii rutinaţi recurg şi la adăugarea de alte substanţe pentru mascarea efectelor falsificării propriu-zise, adică substanţe adăugate în scopul corectării aspectului şi consistenţei, aromei şi gustului, spectrului polinic şi chiar pentru corectarea unor parametri chimici (aciditatea). În această categorie se încadrează şi adăugarea de substanţe conservante pentru prevenirea fermentării care se poate instala ca urmare a practicilor nepermise.

De multe ori falsificarea este atât de bine realizată încât nu poate fi depistată prin examinare organoleptică, recurgându-se la analize de laborator care vor preciza şi tipul de falsificare.

Tehnicile şi metodele de laborator permit decelarea sigură a tuturor tipurilor de falsificare semnalate până în prezent. Pentru fiecare caz în parte trebuie executată o gamă largă de analize, rezultatul fiind condiţionat de coroborarea rezultatelor cu interpretarea corectă.

Falsificările în cazul mierei de albine se pot realiza: cu sirop de zahăr; cu sirop de zahăr invertit pe cale chimică;  prin hrănirea intensivă a albinelor cu sirop de zahăr;  cu melasă; cu sirop de porumb sau alt hidrolizat enzimatic.

Primele patru tipuri de falsificări au intrat în practică atunci când preţul zahărului alimentar a coborât cu mult sub preţul mierii.

Criteriile organoleptice, fizico-chimice şi microscopice asigură evidenţierea uşoară a acestor tipuri de fasificare.

Cuceririle ştiinţifice din ultimile decenii ale tehnologiei enzimatice au permis industriei să obţină glucoză în stare pură din amidon, cu ajutorul unui complex de enzime (printre acestea numărându-se amilaza şi maltaza) şi în continuare să convertească o parte din glucoză în fructoză cu ajutorul altor enzime din categoria izomerazelor, obţinându-se siropuri concentrate edulcolante, în care proporţia celor două zaharuri (glucoza şi fructoza) este asemănătoare cu cea din mierea de albine. Ca sursă de amidon se foloseşte aproape în exclusivitate porumbul, din care cauză produsul este cunoscut sub denumirea de sirop de porumb cu conţinut ridicat de fructoză (High Fructose Corn Syrup – HCFS).

Preţul scăzut, natura şi gradul de puritate asemănătoare cu mierea atât din punct de vedere organoleptic cât şi fizico-chimic, fac din siropul de porumb un potenţial agent de falsificare foarte greu de dedectat prin tehnicile obişnuite, mai ales în cazul falsificărilor parţiale.

Cu toate acestea, cel mai purificat sirop de porumb conţine cantităţi foarte mici de hidraţi de carbon cu masă moleculară mare şi malto-dextrine cu masă moleculară variabilă, substanţe ce nu sunt prezente în mierea de albine. Decelarea acestora este posibilă prin metoda cromatografică pe strat subţire, care permite depistarea fraudelor, chiar când substituirea s-a făcut în proporţii foarte mici, de 5% [4].

În afara falsificărilor menţionate, se mai folosesc şi alte substanţe care se pot adăuga în diferite scopuri:

– amidon, gelatină, clei – pentru corectarea consistenţei;

– substanţe îndulcitoare sintetice (zaharină sau ciclamat) – pentru corectarea gustului;

– caramel, culori de anilină – pentru corectarea culorii;

– acid salicilic, boric, benzoic sau săruri ale acestora – pentru conservare.

Pentru fiecare din substanţele menţionate există reacţii specifice de identificare şi deci decelarea falsificării este sigură.

Indiferent de natura falsificării, produsele obţinute astfel nu pot fi valorificate sub denumirea ” miere de albine”.

În multe ţări, printre care şi România, se valorifică siropuri concentrate cu caractere organoleptice asemănătoare cu cele ale mierii, sub denumirea „miere artificială”. Acestea se obţin dintr-o soluţie de zaharoză invertită cu acizi organici (citric, tartric, lactic), cu adaos de substanţe aromatice şi de alte substanţe care intră în compoziţia mierii naturale. Mierea artificială se deosebeşte de cea naturală prin aroma mai slabă, prin lipsa enzimelor, vitaminelor şi a polenului. Valorificarea mierii artificiale sub denumirea de miere de albine constituie fraudă şi trebuie tratată ca atare.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play