Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Fonetica si ortografie

in Limba romana

cascada-carti2

Fonetica studiază producerea, transmiterea şi receptarea sune telor, din care se articulează, din aproape In aproape, toate celelalte unităţi ale limbii. Sunetele sunt privite ca fenomene fizice şi fiziologice, accentul căzând pe conţinutul lingvistic şi pe variaţia Inregistrată de unităţile fonice. Perspectiva studiului poate fi a emiterii sau a receptării sunetului şi, In funcţie de aceasta, fonetica este articulatorie sau acusti.

Fonologia studiază sunetele limbii din punct de vedere funcţional (privind capacitatea lor de a distinge semnificaţii). Fonetica a făcut, de altfel, şi ea dintotdeauna analiza distinctivă a sunetelor (literele nu sunt altceva decât unităţi invariante funcţional, fiind stabilite cu mult Inainte de apariţia fonologiei ca discipli de sine stătătoare), dar fără a utiliza criterii teoretice şi procedee metodologice explicite, cum se Intâmplă In cazul fonologiei. Termenul fonetică are un rol Inglobator, acoperind

frecvent ambele tipuri de abordare.

Ortoepia şi ortografia stabilesc corectitudinea pronunţării, respectiv a scrierii unităţilor limbii, prin norme literare bazate pe principii ce asigură funcţionarea unitară şi performantă a comunicării verbale orale şi scrise. Varianta orală a limbii este prima şi fundamentală, cea scrisă este secundară şi derivată din cea orală, dar o dată cu creşterea importanţei culturii livreşti a dobândit o importanţă deosebită. Aceste discipline sunt In mare parte aplicaţii ale foneticii şi fonologiei In domeniul normativ.

Sunetul este un fenomen fizic: vibraţia regula a aerului antrenat de vibraţia coardelor vocale. Pentru producerea lui, acţionează un Intreg aparat sonor, compus, In principal, din organe respiratorii care au primit şi funcţii fonatorii-articulatorii.

Fonemul este unitatea funcţională minimă a limbii, care serveşte la formarea şi deosebirea Intre ele a cuvintelor, prin calitatea de a fi comutabilă (de a determina, prin substituire, schimbări In planul

semnificaţiei) şi contrastivă (de a se opune una alteia, sub for

sistematică).

Producerea şi receptarea sunetelor limbii se realizează de către aparatul fonoarticulator, respectiv de către aparatul auditiv.

Aparatul fonoarticulator are ca părţi componente importante: plămânii, laringele, glota, epiglota, faringele, cavităţile suprala- ringiene; organele articulatorii propriu-zise: limba, vălul palatin, palatul dur, zona alveolară, dinţii, maxilarul inferior, buzele.

Aparatul auditiv este format In principal din: canalul auditiv extern, membrana timpanică, grupul de oscioare, cohleea sau urechea internă.

Acustic, sunetul este prezentat simplu, ca o undă sonoră cu aspect regulat. El se deosebeşte de zgomot tocmai prin caracterul său predominant muzical.

Proprietăţile sunetului sunt calităţile dobândite de sunet In urma prelucrării (producere, amplificare, modulare) In aparatul fonator. Ele sunt: Inălţimea, intensitatea, durata şi timbrul (sau culoarea).

Articularea sunetelor limbii rone se realizează In cavitatea bucală, prin interveia organelor articulatorii. In funcţie de caracterul undei sonore, obţinute ca urmare a Impiedicării sau neImpiedicării ei In

tronsonul parcurs prin cavitatea bucală, se obţin vocale sau consoane.

Vocalele sunt unde sonore regulate, muzicale, rezultate din trecerea nestânjenită, continuă, a curentului de aer fonator prin cavitatea bucală.

In funcţie de apertură (gradul de deschidere a maxilarului) şi de apropierea limbii faţă de bază, se obţin vocale: deschise (a), semideschise (e, ă, o) sau Inchise (i, 1, u).

In funcţie de localizare (locul unde se creează spaţiul optim de rezonanţă, prin modul de aşezare a limbii), rezultă vocale: anterioare (e, i), mediale sau centrale (a, ă, 1) şi posterioare (o, u).

In funcţie de labializare (participarea sau neparticiparea buzelor), avem vocale: labiale sau rotunjite (o, u) şi nelabiale sau nerotunjite (a, e, i, ă, 1).

Consoanele sunt unde sonore care Işi pierd caracterul regulat, muzical, din cauza interpunerii In calea lor a unor obstacole care Inchid (momentan) sau Ingustează mult canalul fonator bucal şi creează, astfel, unde suplimentare nearmonice. Acestea transformă sunetele respective

In zgomote.

In funcţie de localizare (locul unde se realizează obstacolul momentan sau Ingustarea canalului), se obţin consoane: bilabiale (b, p, m), articulate cu buzele; labiodentale (f, v), articulate cu buza inferioară

şi dinţii superiori; dentale (d, t, z, s, ţ, n, 1, r), prepalatale (ë, g, š, ž), articulate prin lipirea sau apropierea vârfului limbii de palatul anterior; palatale (g’, k’), articulate prin lipirea spatelui limbii de palatul mediu; velare (g, k), articulate prin lipirea spatelui limbii de vălul palatului; laringale (h), articulate prin Ingustarea canalului fonator constituit de glotă (care este situată In laringe).

In funcţie de modul de articulare rezultă consoane: oclusive

sau explozive (b, p, m, d, t, n, g’, k’, g, k), articulate prin Inchiderea completă a canalului şi deschiderea sa bruscă, sub formă explozivă; fricative sau constrictive (f, v, s, z, ž, š, h), articulate prin Ingustarea

accentuată a canalului fonator, astfel că aerul In trecere se freacă zgomotos de pereţii acestuia; semioclusive sau africate (ţ, ë, g), rostite combinat se interpune obstacolul, dar nu se aşteaptă formarea unei

presiuni care să genereze explozia, ci se eliberează imediat aerul, ca In cazul fricativelor.

In funcţie de sonoritate (participarea sau neparticiparea coardelor

vocale), rezultă consoane: sonante (1, m, n, r), la a căror producere participă coardele vocale, iar gradul de alterare a undei sonore muzicale

este minim; nesonante sonore (b, v, d, z, ž, g, g), rostite cu participarea

coardelor vocale şi In condiţii de alterare maximă a undei sonore iniţial muzicale; nesonante surde (p, f, t, s, ţ, ş, ë, k’, k, h), rostite fără participarea coardelor vocale şi cu alterarea undei sonore.

Acustica sunetelor limbii române se referă la perceperea auditivă de către receptor a sunetelor articulate de emiţător.

Vocalele se disting acustic prin caracterul lor muzical, fără impu-

rităţi de natura zgomotelor. Diferenţele dintre unităţile vocalice privesc

Inălţimea şi gradul de concentrare/dispersie a formanţilor sunetului.

Consoanele se disting acustic prin prezenţa, mai mult sau mai

puţin pronuată, a zgomotelor In perceperea lor auditivă. Diferenţele dintre unităţile consonantice se referă la Inălţime, la gradul de concentrare/dispersie a formanţilor acustici şi la gradul de conti-

nuitate a fluxului auditiv.

Semivocalele, articulate şi percepute acustic foarte aproape de

vocalele omoloage, se diferenţiază funcţional de acestea prin faptul

nu pot primi accent şi, In consecinţă, nu pot Indeplini rolul de centru

(nucleu) silabic.

Sistemul semivocalelor cuprinde 4 unităţi: e, o, i (notat şi j) şi

u (notat şi w).

Alternanţele fonetice sunt modificări regulate pe care le suferă

temele cuvintelor pe parcursul flexiunii, respectiv al derivării.

Sistemul alternanţelor fonetice din limba română este deosebit de bogat şi divers, constituind una dintre particularităţile care o indivi- dualizează Intre celelalte limbi romanice. Alternanţele au rol de marcă distinctivă morfologică. Acestea sunt: vocalice şi consonantice, In funcţie de categoria de sunete implicate. Ele pot să aibă doi termeni, ca In poartăporţi, sau trei termeni, ca In fată-fete-fătuţă.

Unităţile suprasegmentale sunt unităţile care pot contracta relaţii de dependenţă heterosintagmatică (Intre segmente, deci Intre silabe). Ele sunt de două categorii: intensive (accentul) şi extensive (intonaţia).

Toate aceste noţiuni se definesc In funcţie de silabă, care este cea mai mică unitate structurală a limbii (structurală, In sensul că poate fi divizată In unităţi mai mici succesive), fiind unitate constitutivă a

cuvântului. Fonetic, silaba este caracterizată ca fiind segmentul sonor rostit cu un singur efort respirator. Fonologic, e defini ca cea mai mică

tranşă sonoră ce poate purta accent. Silaba grupează, de fapt, câteva

foneme, dintre care unul obligatoriu vocală, care are rol de nucleu silabic. Celelalte, a căror prezenţă este facultativă, sunt consoane şi semivocale.

Unităţile suprasegmentale intensive (accentele) sunt unităţi ce pot caracteriza intensiv o silabă, In sensul poate fi pronunţată cu intensitate mai mare decât celelalte silabe din cuvânt, fiind pusă astfel

In evidenţă.

In limba ronă accentul este liber (nu e legat de o anumită

poziţie In cuvânt a silabei) şi poate fi mobil (Işi schimbă locul pe

parcursul flexiunii). Astfel, accentul poate fi pus pe ultima silabă a cuvântului (fiind numit oxiton): covór, cafeá; pe penultima (paroxiton), cazul cel mai frecvent: cárte, merge; pe antepenultima (proparoxiton):

mármură, constItuie; pe a patra de la final: veveriţă; pe a cincea:

nóuăsprezece.

Este mobil Intr-o mare parte din flexiunea verbală (merg-

mergem-mergeám-merseseră) şi din tabloul derivativ substantival şi

adjectival (să-căsOţă, copil-copilándru, frumós-frumucel), precum

şi, mai rar, In flexiunea nominală (sóră-suróri, rádioradióuri).

Fiecare cuvânt, respectiv formă gramaticală, dispune de o schemă proprie de accentuare. Dacă avem In vedere şi faptul că accentul e liber şi mobil In limba ronă, rezultă că locul lui In cuvânt are funcţie

distinctivă. Dovadă sunt cuvintele şi formele gramaticale identice din punctul de vedere al structurii fonematice şi diferenţiate numai prin accent: cópii-copIi,bilă-mobIlă, veselăveselă, cOmpărăcumpără.

Unele categorii de cuvinte (articolul, pronumele personal şi reflexiv In dativ şi acuzativ forme neaccentuate, verbele auxiliare, unele prepoziţii şi conjuncţii) nu poartă accent In enunţ, fiind asociate accentului unui cuvânt Invecinat (precedent sau următor). Exemple: un studént, al dóilea, cei btni, mi-a zIs, dtsu-m-am, de scrIs, la vói. Multe din aceste situaţii sunt marcate ca unităţi lexicale (cuvinte) conjuncte: de-o viáţă, te-apreciéz, sptne-le, l-am ctitt, lásă-mi-l. Cuvintele cu un număr mai mare de silabe pot primi şi unul sau mai multe accente secundare, situate, de regulă, din două In două silabe la distanţă de accentul principal: alimentară (pe silaba li-), electricitate (pe silaba e- şi tri-), rriţă (pe silaba ri-).

In multe enunţuri, există o ierarhie In ceea ce priveşte inten- sitatea Intre accentele cuvintelor, unul sau mai multe dintre acestea fiind mai reliefate. Sunt aşa-numitele accente sintactice, cu rol logic şi/sau expresiv. Exemple: Atunci să vorbecti sau Atunci vorbeşti.

Prezentăm In continuare o listă de cuvinte care pun probleme de accentuare (variantele prezentate sunt cele corecte): ádică şi adIcă,

adultér, ago, aIdoma, áisberg, alibI, amnistIe, anátemă şi anatémă, angóra, ánost şi anóst, antIc, apéndice (,anexă) şi apéndice/apendIce (anat.), áripă şi arIpă, avarIe, azbést, bárem (adv.) şi barém, barIton şi baritón, bittm, butélie, calcár şi cálcar, caractér, coláps, comándo, compánie (mil.), companIe (,tovărăşie”), conductór, cráter şi cratér, déspot şi despót, diáspora, diréctor (subst.), directór (adj.), editór, facsImil şi facsimIl, fáctor, ftrie, haltéră (,greutate), hátman şi hatmán, ibIdem, Index (listă), indéx (,deget”), Infim şi infIm, Intim şi intIm, Intrevedére, jtnior (,fiul), juniór (sportiv), karaté, legItim,

máfie, managér, ur, mIjloc (,procedeu”, ,unealtă, ,avere), mijlóc

(,talie), motrIce, mozáic (cult), mozaIc, muscél, néutru şi nettru, ópus

(subst.), opts (adj.), ostróv, penurIe, pIcnic şi picnIc, podgórie, pónei,

precáut, preceptór, profésor şi profesór, radár, rambtrs, rtcsac, sáti

şi satIră, scrutIn, séif, sénior (tatăl), seniór (stăpân feudal, sportiv),

simból, simpózion şi simpozión, sIpet, subtrbie şi suburbIe, supérfluu şi

superfltu, tanágra, taxI, tergál, tIpic (adj.), tipIc (subst.), torpédo, trafIc,

ţarévici, tliţă, tric (adj.), urIc (subst.), vatmán, vérmut, vestIbul (anat.),

vestibtl (spaţiu care prece...), pis. Si câteva nume de persoa:

Armánd, AspasIa, MIron şi Mirón, Nicódim, Rozália şi RozalIa, SofIa,

ùtefán şi ùtéfan, TeodosIa, respectiv de locuri: AndalucIa/AndaluzIa,

Ankara, BeijIng, Beirtt, Bogotá, Bosfór, Carácas, Cópenhaga şi

Copenhága, Dobrógea, Govóra, Ltgoj şi Lugój, Médiac şi Medc, Monáco şi Monacó, NicosIa, Ulán Bátor.

Unităţile suprasegmentale extensive (intonia) sunt unităţile care pot caracteriza extensiv (mai multe silabe) sintagmele fonologice, In sensul pronunţării lor pe un ton deosebit de cel cu care sunt pronunţate celelalte silabe. Intonia marchează rţi din cuvinte, cuvinte sau chiar grupuri de cuvinte, realizând contururi intonaţionale mai mult sau mai puţin extinse ale enunţului. Foarte importantă este partea finală a acestora, numită contur terminal.

In limba română literară standard sunt percepute trei tonuri (registre melodice): iniţial (sau neutru), de tensiune (mai Inalt) şi de destindere (cel mai jos). Succesiunea acestor tonuri In secvenţele non-finale ale unui enunţ poate determina patru tipuri fundamentale de contururi intonaţionale: 1) uniform (sau neutral); 2) ascendent;

3) descendent; 4) combinat (ascendent-descendent).

Intonaţia uniformă (sau neutrală) este Intâlnită cel mai frecvent la propoziţiile enunţiative, prin care se comunică o informaţie, fără

participare afectivă sesizabilă. Exemplu: Andrei este student.

Intonaţia cu contur ascendent este caracteristică propoziţiilor interogative totale (fără pronume sau adverbe interogative, propoziţii la care se răspunde prin da sau nu), Intrucât cuvântul care arată conţinutul propriu-zis al Intrebării se află spre partea finală a enunţului (care, de aceea, se rosteşte pe un ton mai ridicat). Exemplu: Andrei este student?

Intonaţia cu contur descendent este specifică mai ales propo- ziţiilor imperative, In care ordinul este semnalat de tonul ridicat iniţial şi este Intărit de tonul grav din final. Exemplu: Andrei, mergi acasă!

Succesiunea intonaţie ascendentă intonaţie descendentă, Intro ordine sau alta, se Intâlneşte In variante specifice ale propoziţiilor menţionate, Indeosebi când este vorba de enumeri de argumente, fapte, obiecte etc. Exemple: Cărţi, caiete, stilouri, toate zac aruncate.

Au disrut toate: cărţi, caiete, stilouri.

Structura silabei cuprinde: segmentul vocalic şi segmentul consonantic.

Segmentul vocalic poate fi: simplu şi complex.

Segmentul vocalic simplu caracterizează silabele care au ca nucleu o singură vocală. Segmentul vocalic simplu poate constitui singur silaba şi atunci spunem că avem o silabă deschisă la ambele capete (a-er, eră, i-dee, oră, a-ră), segmentul consonantic precedă şi urmează după segmentul vocalic, constituind Impreună o silabă Inchisă (fac, yin, păr, cánd, sol, cum); segmentul consonantic precedă sau

urmează segmentul vocalic, constituind silabe Inchise (deschise) la un capăt (ca, de, ci, că, tá-rI, ar-tă, es-te, in-tră, In-că, or-gă, us-cat).

Când sunt alături două silabe deschise sau două capete deschise de silabă cu segment vocalic simplu, se formează fenomenul denumit In fonetică hiat.

Hiatul este greu tolerat In rostirea românească, de aceea a fost Inlocuit In multe situaţii fie cu diftong, fie cu voca simp (prin dispariţia uneia dintre vocale). Combinările de vocale In hiat pot fi foarte diverse.

Vocalele de acelaşi fel In hiat:

a-a: supraaglomerat, ultraatent;

e-e: neelucidat, reevaluat, idee;

i-i: ctiinţă, antiinflaţie;

o-o: alcool, cooperare, zoologie;

u-u: reziduuri, igluuri;

Vocale diferite In hiat:

Centrală-anterioară: Anterioară-posterioară:

a-i: Inainte; i-o: biologie;

a-e: aer; e-o: arheolog;

ă-i: trăind; i-u: triunghi;

á-i: jbâi; e-u: neutru;

Centrală-posterioară: Anterioară-anterioară:

a-o: supraorganizare; i-e: sanie;

a-u: aur; e-i: neisprăvit;

ă-u: răul;

á-u: párâul;

Anterioară-centrală: Posterioară-anterioară:

i-a: (a) speria; o-i: voinţă;

e-a: real; o-e: poet;

e-I: neInceput; u-i: (a) Ingădui; Posterioară-centrală: Posterioară-posterioară: o-a: coarticula; o-u: biroul;

u-a: actual; u-o: respectuos.

Există şi situaţii de hiat In lanţ, apărute mai ales la Intâlnirea unor cuvinte care au deja vocale In hiat:

i-a-e: antiaerobic; o-a-u: coautor;

i-e-u: arhieuforic; e-o-a-u: neoautocrat;

o-e-u: indoeuropean; e-o-e-u: neoeugenie.

Segmentul vocalic complex caracterizează silabele care au ca nucleu silabic o vocală precedată, urmată, sau şi precedată şi urmată, de semivoca (In secvenţa care precedă vocala pot să apară şi două semivocale). Segmentele vocalice complexe sunt ceea ce In fonetică poartă numele de diftongi, respectiv triftongi. In limba ro aceştia sunt numeroşi şi apar frecvent In lanţul sonor al cuvintelor. Creează deseori alternae, care constituie elemente de dificultate pentru străinii care Invaţă limba română. Au rol distinctiv morfologic şi se regăsesc In multe dintre normele ortografice şi ortoepice.

Diftongii sunt segmente vocalice complexe formate dintr-o vocală şi o semivocală, fiind de două feluri, In funcţie de poziţia semivocalei faţă de vocală: ascendenţi (când semivocala precedă vocala: ia din iar) şi descendenţi (când semivocala urmează după vocală: ai din tai). Limba română nu are diftongi egali (ca In cuvântul german für sau In cuvântul francez pur).

Dăm mai jos cei 24 de diftongi (10 ascendenţi şi 14 descendenţi) care există In limba română. Pentru comparaţie, alăturăm şi hiatul cu structură similară.

Diftongi ascendenţi

Combinaţia vocalică Hiat

ia: iar, tăia, iat; pian, cutie;

ie: iepure, miere, cuie; ie, bielă, veselie

io: iod, voios; frăţior, radio, biosferă; iu: iunie, duium; raţiune, scatiul, Vasiliu; ea: deal, acadea; crea, real;

eo: deodată, aoleo; deodorant, neon, deseori;

oa: oală, poartă, toată; coaliţie, boa, coabita;

ua: cuantum, ploua, roua; lua, dual, ecuator;

: două, vouă, rouă; l, dezav; uá: plouánd dezavuánd Diftongi descendenţi Hiat

ai: ai, dai, tai; hain, aici; au: au, sau, dau; aud, balaur; ăi: clăi, hăinuţă; căi, trăim;

ău: rău, duu; răul, căpcăun;

ái: máine, rămái; bájbái, zgáit;

áu: páráu, gráu; párául, gráucor;

eu: meu, antreu; euforie, feudal;

ei: trei, vrei, tei; (a) polei, Intreit;

ii: copii, ttii; fiindcă, a prii, viitor;

iu: fiu, măsliniu; naţiune, diurnă; oi: noi, doină; doime, eroilor; ou: ou, tablou; eroul, bour;

ui: lui, puică; ului, huilă, epuiza;

uu: – continuu, paspartuul.

Triftongii sunt segmente vocalice complexe formate dintr-o vocală şi două semivocale. In funcţie de poziţia semivocalelor faţă de vocală, sunt de două feluri: ascendenţi (sau progresivi), când ambele semivocale precedă vocala (exemplu: ioa din aripioară) şi centraţi, când o semivocală precedă vocala şi alta urmează după vocală (exemplu: oai din lupoaică). Având o restricţie In plus, sunt mai puţin numeroşi decât diftongii.

Triftongi ascendenţi:

i-o-a: aripioară, fuioare; e-o-a: leoarcă, pleoa. Triftongi centraţi:

e-a-i: cădeai, puteai;

i-e-i: iei, miei, piei;

i-a-i: tăiai, iai, Indoiai;

i-a-u: iau, i-au, Incovoiau;

i-o-i: i-oi;

o-a-i: lupoaică.

Segmentul consonantic poate fi simplu (constituit dintr-o sin- gu consoană) sau complex (constituit din minimum două consoane). In funcţie de poziţia faţă de vocală, poate fi prevocalic şi postvocalic. Este important pentru despărţirea cuvintelor In silabe.

Tendinţe fonetice In limba romană actuală

Limba se află Intr-un continuu proces de prefacere, de restructu- rare. Specialiştii Inregistrează şi analizează In permanenţă aceste schimbări de amănunt, Incercând să discearnă ceea ce este accidental, efemer, de ceea ce are şanse se impună, se amplifice şi chiar să antreneze modificări mai mari, de sistem. Rezultatul unor asemenea analize se concretizează In configurarea unor tendinţe actuale de evoluţie a limbii române, care să fie, după caz, acceptate normativ sau combătute. Decisiv In impunerea sau diminuarea şi dispariţia unor

asemenea tendinţe este pană la urmă uzul lingvistic, care nu poate fi Intotdeauna nici prevăzut, nici condus, cu atat mai mult cu cat specialiştii adoptă frecvent poziţii diferite.

Prezentăm In continuare cateva tendinţe actuale:

Inchiderea vocalelor a, e, o la ă, i, u, mai ales In poziţie neaccentuată: ataca> aca, magheran>măghiran, robinet>rubinet, seringă>siringă, demisie>dimisie;

Inchiderea lui e In i şi, uneori, sincoparea lui i, In silaba penultimă a cuvintelor articulate la plural cu le: fetele>fetile, drumurile>drumurle;

evitarea hiatului prin: epenteza semivocalelor i şi u (viie, luua); sinereză sau diftongare (neapărat, recreaţie); eliziune (alcool>alcol, cuviincios>cuvincios, respectuos>respectos);

renunţarea, In cazul neologismelor, la corelaţia de timbru

(pitorescă, omolo, analogă In loc de pitorească, omoloagă, analoagă)

şi reducerea, In felul acesta a amplorii şi rolului alternanţelor vocalice;

dispariţia lui u final, precedat de i: serviciu>servici, contrariu>contrar, domiciliu>domicil;

eliminarea lui i din grupul ie (diftong sau hiat): plutonier>plotoner, butonieră >butoneră;

atrofierea pană la dispariţie a lui i asilabic din finalul unor cuvinte (rolul distinctiv fiind preluat de alternanţă): studenţi>studenţ, frumoti>frumot;

fluctuaţii In accentuarea cuvintelor: meditatór, navigatór, dar coréctor, redactor; antic şi antIc, regizór şi regIzor, sImbol şi simból, trafic şi trafIc;

extinderea In anumite contexte a consoanelor palatalizate: ute, grije, Ingroate, deranjem, eream, sufere, teapte, birjear;

sonorizarea lui s intervocalic şi In situaţiile In care nu este etimologic: chintezenţă, seziune;

sonorizarea prin asimilare: admosferă, fregvent, imecher, plezni, căznicie;

simplificarea grupurilor de consoane: antreprenor>antre- penor, proprietar> propietar, frustrare>frustare, explica>esplica, oprobriu>oprobiu.

Ortografia şi ortoepia se ocupă de studierea scrierii, respectiv a pronuării limbii, şi de stabilirea, pe această ba, a conduitei considerate corecte In grafia, respectiv rostirea diferitelor ei unităţi şi Imbinări.

Corespondenţa sunet/fonem-literă este esenţială pentru Inţe- legerea sistemului de reguli care constituie ortografia şi ortoepia limbii române.

Scrierea noastră este o scriere alfabetică, ce foloseşte semne pentru redarea fiecărui sunet-tip (pe care Il vom numi In continuare sunet) In parte. Aceste semne sunt In primul rând literele, din care fac parte, acolo unde este cazul, pentru a arăta aceeaşi literă are mai multe valori fonetice, şi semnele diacritice: accentul circumflex (la a şi i), sedila (la t şi ţ) şi semnul scurtimii (la ă). Inventarul literelor Intr-o anumită ordine, stabilită prin tradiţie, se numeşte alfabet (de unde numele de scriere alfabetică). Scrierea utilizează, cu rol orto- grafic, şi semnele ortografice (apostroful, cratima, punctul, bara, linia de pauză) şi mărcile ortografice (blancul, literele folosite numai In cuvinte ale vorbirii cultivate, logograma).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web