Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Formele educatiei

in Pedagogie

educatie

Alti autori determina caracteristicile educatiei pornind de la definitiile ale caror note definitorii le-am studiat in cursul anterior.

Altii evidentiaza caracteristicile educatiei si anlizeaza separat structura acesteia, functiile si formele.

Complexitatea fenomenului si profunda sa ancorare in subiectivitatea umana ne permit mai multe abordari. Studiile relava un numar variat de caracteristici, după concepţia abordată şi după modurile de interpretare.

Important este sa identificam acele particularitati care sa defineasca fenomenul pentru cele doua determinante identificate in analiza initiale SOCIETATE si INDIVID.

Asa cum am prezentat anterior, educatia este un fenomen individual si social in acelasi timp.

Vom specifia că educaţia, ca fenomen socio-uman complez si multifactorial determinat ea este caracterizata de

  1. Intentionalitate

  2. Caracter prospectiv

  3. Caracter permanent

  4. Caracter national si international

  5. Caracter varibil (subiectiv) si invariabil(obiectiv)

  6. Autoeducatia

  1. Intentionalitatea identifica existanta unui scop, a unor directii preexistente, a unei proiectii clare pentru a schimba si a forma persoanalitatea celor educati.

  2. Caracterul prospectiv se refera la imaginea mentala, pe care o reprezinta in faza de proiectare educatia. Are in vedere ideaa conform careia educatia pregateste acum dar rezultatele sale se vor vedeamult mia tarziu si prin aceasta ea porneste de la aprospecta realitatea sociala si umana in constructia actiunilor sale. Practic se anticipeaza un model catre care se tinde si la acest nivel educatia are o componenta teleological de scopuri, obiective care tind sa defineasca sis a atinga un ideal educational legat de idealul social.

  3. Caracter permanent al educatiei a fost discutat in pedagogie de mult dar studiile anilşor 70 au demonstrate viabilitatea acestei carcteristici. Exista choir una din diemnsiunile educatiei internationala de ayi marcata pe aceasta coordoanata, educatia permanenta. Practic, educatia se realizeaza in timp si spatiu care incadreaza viata omului si istoria sa. Fiecare om este actorul unui proces educativ, sau poate fi, pe parcursul intregii sale existente. Istoric vorbind, educatia s-a realizat din primele momente ale aparitiei societatii umane si a marcat dezvoltarea acesteia. Priemele forme de educatie, in triburile primitive si a apoi educatia in antichitate, evul mediu si epoca renasterii, educatia burgheza si eduactia actuala pentru valorile democratiei.

  4. Caracter national si international se refara la ancorarea educatiei in realitatea nationala careia ii apartine si de la faptul ca exista in acelasit imp diemnsiuni internationale determinate de vloarea stiintifica a pedagogiei dar si de cererea universal valabila de educatie. La acest nivel trebuie subliniata valorea medelelor educatioanle si strategiile de preluare a lor. Faptul ca nici un model educativ cat ar fi el de performant nu se poate reproduce perfect intr-o alta realitate nationala. Se face legatura cu faptul ca educatia este transmitere culturala si ca aceasta poarta amprenta locala si nationala. Pe de alta parte recunaostem existenta unor probleme de ordin general in educatie, cu care se confrunta toate sistemele educationale si de care se izbesc toate practicile educative. O astfel de problema este discriminarea sau competitia exagerata la nivelul scolii.

  5. Caracter varibil (subiectiv) si invariabil(obiectiv). Caracterul variabil se refera la influentarea educatiei de catre trasaturile marcate de o epoca istorica su alta (idealuri, modele, viziuni explicative, tendinte sociale, schimbari economice, etc.) Acestea influenteaza si determina finalitatile educatiei, conditiile ei de derulare ca fenomen social dar si continuturile si strategiile folosite.

Invariabil in educatie este fenomenul in esenta sa, adica pastrarea acelor trasaturi care definesc acest fenomen indiferent de determinantele sociale, istorice sau culturale. Exista mereu actorii educatiei care sunt educatul si educatorul, scenariul prospectiv dupa care se lucreaza, finalitatile, structura interna a acestui proces., obligativitatea organizarii si structurarii influentelor educative pentru a deveni eficiente.

  1. Autoeducatia este in esenta educatia de sine sau educatia pe care o eralizeaza subiectul asupra sa insassi. Pentru desavarsirea propriei personae, potrivit aspiratiilor, idealurilor si conceptiei proprii. Autoeducatia este rezultaul cel mai spectacular al educatiei si devien posibila pe masura ce subiectul educatiei se maturizeaza si dezvolta, in principal de la varsta adolescentei. In adolescenta, se contureaza cele trei functii ale constiintei de sine

  • functia anticipativa, de proiectare in viitor a propriei persoane si de formare a idealului de viata

  • functia normative, concretizata in modul propriu de apreciare a valorilor

  • functia de reflectare a propriei dezvoltari.

Sa identificam punctele de vedere ale unor pedagogi.

Elaena Joiţa, (in lucrarea Pedagogie, p.31) evidenţiază determinările şi trăsăturile esenţiale ale fenomenului educaţional, printr-o grupare a caracteristicilor sau elementelor de bază care intervin în conceperea şi realizarea ei

  1. În raport cu societatea determinantă

  2. În raport cu educatul

  3. În raport cu modalităţile şi formele de realizare

  1. În raport cu societatea determinantă în care se integrează, educaţia este concepută ca

  • realitate socială specială continuu cerută şi afirmată, activitate conştientă, un proces, un rezultat dar şi un fenomen social.

  • Are un character istoric şi naţional, care derivă din evoluţia socială a cerinţelor, reflectă relaţiile speciale între factorii educative şi programele lor de formare, condiţiile concrete dintr+un animit spaţiu naţional şi timp istoric.

  • Are un character prospectiv, prin raportare la formarea, dezvoltarea pentru un viitor eproximat pentru societate şi individ

  • Este orientată spre realizarea unor anumite finalităţi derivate din cerinţe sociale

  • Are un caracter axiologic, prin raportare la criteriile valorice prezente în definirea finalşităţilor, conţinuturilor, metodologiilor, criteriilor de evaluare, profilurilor de formare.

    1. În raport cu educatul

    – este o acţiune de umanizare şi de aceea corespunde specificului uman, ceea ce imprimă şi un caracter subiectiv acţiunilor educative.

    1. În raport cu realizarea ei, educaţia se prezintă ca

      • un ansamblu de acţiuni planificate, organizate, coordonate, reglate, orientate spre scopuri şi obictive concrete derivate din idealul propus şi din obiective.

      • O activitate care coreleaza tipurile de influenţe formale, informale şi nonformale prin recunoaşterea volorii educative a diferitelor aspecte ale realităţii.

      • Un proces, o activitate de durată, pe etape progresive, organizate raţional, conform obiectivelor urmarite.

      • Un sistem de relaţii între educator şi educat, între ceilalţi factori şi educat, între elementele componente, acţiuni, conţinututri, forme, strategii, etape.

      • Un fenomen care dovedeşte mobilitate, flexibilitate ca şi realitatea pe care o reflectă.

      • O acţiune cu caracter permanent.

    In sinteza, caracteristicile educatiei sunt definite de Ioan Bontas (in Tratatul de pedagogie, 2001 p.17)

    1. Caracterul specific uman, intentionat si constient.

    2. Caracterul social istoric

    3. Caracterul international.

    4. Caraterul national si universal in acelasi timp.

    5. Caracterul permanent, necesar si obiectiv al educatiei.

    1. Functiile educatiei

    Elena JOITA identifică faptul ca (Pedagogie, p.36) literatura de specialitate este extrem de diversă la enumerarea funcţiilor educaţiei. Varietatea punctelor de vedere este dată de criteriile luate in analiză. În fapt, complexitatea educaţiei generează funcţii diverse. Autoarea menţionată organizează funcţiile in cele trei direcţii date de analiza educaţiei

    A. In raport cu societatea

    B. In raport cu educatul

    C. In raport cu sistemul propriu de realizare

    A. In raport cu societatea

    – conform Legii învăţământului, (1995) asigurarea realizarii idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii româneşti

    – conservarea dar şi dezvoltarea socităţii

    – funcţia culturala

    – funcţia axiologică

    – funcţia economică

    – funcţia politică (particiaprea la viaţa socială)

    B. In raport cu educatul

    – dezvoltarea potenţialului bio-psihic

    – dezvoltarea cognitivă

    – dezvoltarea competenţelor de învăţare continua şi afirmare socială şi profesională

    – autoinstruire, autoeducaţie, formare continuuă

    – formarea pragmatică, instruemntală a omului

    – dezvoltarea liberă autonomă şi creativă

    C. In raport cu sistemul propriu de realizare

    – corelarea, arminizarea, compensarea influenţelor formale, nonformale

    prin parteneriatul educaţional

    – utilizarea unor criterii înnoite

    – aplicarea de criterii de eficienţă

    – utilizarea principiilor educaţiei permanente.

    O. Safran considera că educaţia este caracterizată de functiile urmatoare

    1. Cognitiva, de cunoastere

    2. Economica de pregatire pentru viata activa

    3. Axiologica de evidentiere a valorilor

    Emil Paun gaseste educatiei scolare doua functii

    1. Umanista

    2. Economica

    Ioan Nicola, identifică următoarele funcţii

    1. Selectare si transmitere a valorilor, functia socio-culturala

    2. Dezvoltare constienta a potentialului biopsihic uman, functia de umanizare

    3. Pregatire a omului pentru integrarea sa a activa in societate, functia socio-economica.

    M Calin, enumera ca principalele funcţii ale educaţiei

    1. Antropologica, culturala

    2. axiologica

    3. socializare

    4. profesionalizare

    Sorin Cristea vorbeşte de funcţiile

    1. Politica

    2. Economica

    3. Culturala

    Iona Bontas, identifică ca funcţiile cele mai însemnate ale educaţiei

    1. Cresterea si dezvoltarea fizica armonioasa a tinerei generatii, a omului in formare

    1. Însusirea limbajului si a specificului relatiilor socio-umane necesare conviatuierii interumane si comunicarii

    1. Transmiterea tezaurului cultural stiintific, functie cognitiva (HOMO COGITANS)

    1. Transmiterea experientei de productie si a deprinderilor de mulca, functie praxiologica, (HOMO FABER)

    1. Transmiterea normelor etice, functie axiological, (HOMO ESTIMANS)

    1. Formele educatiei

    Criteriul de analiză a educaţiei după formele pe care le îmbracă influenţele ei, constittuie un punct de vedere mai nou în pedagogie.

    1. Educatia formala. Latina formalis – organizat, legal

    2. Educatia nonformala. Lat.nonformalis – in afara formelor oficiale de organizare.

    3. Educatia incidentala sau informala. Lat. Informalis – fsară formă, involuntary, inconştient, neaşteptat.

    Ed. Formala se refera la totalitatea influentelor intentionate si sistematice, elaborate in cadul institutiei scolare in vederea formari personalitatii umane. Structurarea invatamantului pe trepte scolare si ani de studiu.

    Se caracterizeaza prin

    • organizare

    • planificare

    • sistematizare

    • existenta planurilor deinvatamant si a programelor analitice

    • cadre didactice calificate

    • mijloace de invatamant si materiale auxiliare

    • statul formal al elevilor

    • relatia centrala inte professor si elev

    După Cucoş, C.(2000,p.37) ea oferă

    • Introducerea individului in tainele muncii intelectuale organizate

    • Posibilitatea de a formaliza cunoştinţele plecând de la achiziţii istorice şi practice reieşite din acţiune

    • Recunoaşteea achiziţiilor individuale

    • Formalizarea şi concretizarea achiziţiilor în alte modalităţi educative pe plan social

    Educatia nonformala, extrascolara,educatia paralela este impartita de unii autori in periscoalra si parascoalra. Se refera la activitate educationala organizata si realizzata in afara institutiei scoalre dar, in sprijinul activitatilor acesteia. Educatia periscolara se petrece in mediul sociocultural, teatre, muzee, biblioteci, cluburi si mass media si este o educatie de loisir si de promovarea artei si sensibilitatii umane. Educatia parascoalra se petrece in mediul socioprofesionalprin activitati de perfectionare, reconversie, recalificare profesionala.

    loading...
    DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
    Aplicatie CYD Google Play

    Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

    Latest from Pedagogie

    LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
    Mergi la Sus

    Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
    Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web