Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Gramatica

in Limba romana

carti

1)Sinonimele sunt cuvintele care au forma diferita si aceelasi inteles.

2)Omonimele sunt cuvintele cu aceasi forma si mai multe intelesuri.

3)Antonimele sunt cuvintele care au forma diferita si inteles opus.

4)Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care inseamna mai multe lucruri dar total diferite.

5)Paronimele sunt cuvinte cu forma asemanatoare si inteles diferit.

6)Derivarea cuvintelor se face cu sufixe si prefixe.

-prefixul este grupul de litere din fata radicalului.

-sufixul este grupul de litere de dupa radical.

7)Figurile de stil sunt :hiperbola,epitetul,comparatia,repetitia,metafora,personificarea

8)Arhaismele sunt cuvintele sau grupul de cuvinte si formele vechi care apartin limbii Romane din trecut si care nu se mai intrebuinteaza astazi.

9)Neologismele sunt cuvintele noi intrate de curand in limba.

10)Regionalismele sunt cuvinte care se folosesc in anumite parti ale tarii.

11)Doina este poezia lirica populara in care sunt exprimate cele mai puternice si mai variate sentimente ale poporului nostru.

Doinele sunt de mai multe feluri :

-de jale,

-de dor,

-de haiducie,

-de catanie,

-de instrainare,

-de pastarie,

-de dragoste

12)Pastelul este poezia lirica in care autorul descrie un tablou din natura prin intermediul caruia isi exprima discret sentimentele.

13)Balada populara este poezia epica in care se povestesc intamplari neobisnuite cu personaje neobisnuite din trcutul poporului nostru.

14)Schita este opera literara epica in proza de scurta durata care infatiseaza un moment semnicativ din viata unuia sau a catorva personaje.

15)Fabula este o povestire scurta,in versuri sau in proza in care scriitorul critica anumite trasaturi morale sau comportamentul unor oameni,cu ajutorul animalelor,al plantelor sau al obiectelor si care are valoare educativa.

16)Rima este de 4 feluri :

-imperecheata

-monorima

-incrucisata

-imbratisata

17)Ritmul :

-picior metric bisilabic :trohaic *-/-* , iambic -*/-*

-picior metric trisilabic:dectil – – -/*- – ,amfibrahic – – -/- -*-,omatest – -*/- – *

Sunt parti de vorbire si parti de propozitie

a)Partile de vorbire sunt :

– flexibile :substantivul,articolul,adjectivul,numeralul,pronumele,verbul

-neflexibile :adverbul,interjectia,prepozitia,conjunctia

b)Partile de propozitie sunt :

-principale :predicatul,subiectul

-secundare :atributul,complementul

1)Substantivul este partea de vorbire care denumeste fiinte,lucruri,fenomene ale naturii,actiuni,stari etc. cunoscute in gramatica sub numele de obiecte.

Felul lor :-dupa inteles :-comune(casa,fotoliu)

-proprii(Dan,Andrei)

-dupa alcatuire :-simple(om,mancare)

-compuse(cumsecade,bineinteles)

2)Articolul este partea de vorbire care insoteste un substantiv, aratand in ce masura obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor.

Articolul hotarat propriu-zis (l, le, i ; a, le ; lui, i, lor) se ataseaza, in general, la sfarsitul substantivului, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor.

Articolele nehotarate(un, unui ; o, unei ; niste, unor) se aseaza totdeauna inaintea substantivului si prezinta obiectul denumit de el ca individualizat, fara a-l defini precis pentru vorbitori.

Articolele posesive(genitivale) al, ai ; a, ale ; alor se aseaza inaintea substantivelor si a pronumelor in genitiv pentru a lega numele obiectului posedat de numele posesorului. Ele se acorda in gen si numar cu substantivele care denumesc obiectele posedate, nu cu cele care denumesc posesorii.

Articolele demonstrative (adjectivale) cel, cea ; cei, cele ; celui, celei, celor leaga unele substantive de adjectivele care le determina si se acorda in gen, numar si caz cu substantivele determinate.

3)Adjectivul este partea de vorbire care arata o insusire a unui obiect.

Ca si substantivele,cele mai multe adjective se declina, schimbandu-si forma dupa gen,numar si caz.

4)Pronumele este partea de vorbire care tine locul unui substantiv.

Pronumele personal desemneaza diferitele persoane.El are forme diferite pentru cele trei persoane la singular(eu,tu,el,ea) si la plural (noi,voi,ei,ele).

Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoana aII-a (dumneata, dimitale, dumneavoastra), si aIII-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).

Pronumele nehotarat inlocuieste numele unui obiect fara a indica precis obiectul inlocuit.

Pronumele nehotarate sunt : unul(una), altul(alta), fiecare, oricare, oricine,oarecare, cineva, ceva, careva, atat(atata), atatia,(atatea), vreunul (vreuna),

Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect, aratand :

-apropierea(acesta, asta, cestalalt)

-departarea(acela, ala, celalalt)

-identitatea(acelasi, aceeasi)

Pronumele poate indeplini diferite functii sintactice :

-subiect

-atribut

-complement indirect

-complement direct

-complemente circumstantiale

Pronumele posesiv si adjectivul pronominal posesiv

Spre deosebire de adjectivele propriu-zise, care arata o insusire a obiectului denumit de substantivul determinat, adjectivul noastra tine locul posesorului obiectului denumit de substantivul tara, deci este un adjectiv posesiv.

Spre deosebire de acestea, cuvintele ai nostri si ai vostri tin nu numai locul substantivului care denumeste posesorul, ci si pe al celui care denumeste obiectul posedat, de aceea ele se numesc pronume posesive.

Pronumele posesive au totdeauna inaintea lor unul din articolele posesive : al , a, ai, ale. Ele au forme diferite pentru cele trei persoane, afara de plural, dupa genul obiectelor posedate si dupa numarul posesorilor :

Un singur posesor : -persoana I: un obiect posedat-al meu, a mea

Mai multe obiecte posedate-ai mei, ale mele

-persoana II:un obiect posedat-al tau, a ta

mai multe obiecte posedate-ai tai, ale tale

-persoana III:un obiect posedat-al nostru, a noastra

mai multe obiecte posedate-ai sai, ale sale

Mai multi posesori :-persoana I :un obiect posedat-al nostru, a noastra

Mai multe obiecte posedate-ai nostri, ale noastre

-persoana II :un obiect posedat-al vostru, a voastra

mai multe obiecte posedate-ai vostri, ale voastre

Pronumele reflexiv

Cuvintele isi si se sunt pronume reflexive, deoarece tin locul obiectelor asupra carora se exercita direct sau indirect actiunea verbului. Aceste obiecte sunt identice cu subiectele propozitiilor respective.

Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a III-a si numai la cazurile dativ si acuzativ,

Ca si la pronumele personal, unele forme ale pronumelui reflexiv sunt accentuate, altele sunt neaccentuate si nu se deosebesc dupa gen si numar :

Formele accentuate :- acuzativ(sine) Persoana I :-acuzativ(singular-ma ; plural-ne)

– dativ(sie, siesi) -dativ(singular-imi,mi ; plural-ne)

Formele neaccentuate :-acuzativ(se) Persoana II :-acuzativ(singular-te ; plural-va)

-dativ(isi, si) -dativ(singular-iti,ti ;plural-va)

Pronumele de intarire si adjectivul pronominal de intarire

Fiindca ele precizeaza obiectul sau persoana la care se refera, insistand asupra lor, se numesc adjective de intarire.

Aceste forme se intrebuinteaza rar singure, inlocuind un substantiv sau un pronume personal, si se numesc pronume personale de intarire.

Adjectivul pronominal de intarire se acorda in persoana ,gen ,numar si caz cu pronumele personal determinat de el sau in gen, numar si caz cu substantivul pe care il insoteste, determinandu-l :

Persoana I:-singular:-masculin,N.A.G.D.(insumi)

-feminin,(insami,insemi)

-plural:-masculin,N.A.G.D.(insine)

-feminin,N.A.G.D.(insene)

Persoana a II-a:-singular:-masculin,N.A.G.D.(insuti)

-feminin,(insati,inseti)

-plural:-masculin,N.A.G.D.(insiva)

-feminin,N.A.G.D.(inseva)

Persoana a III-a:-singular:-masculin,N.A.G.D.(insusi)

-feminin,(insasi,insesi)

-plural:-masculin,N.A.G.D.(insisi)

-feminin,N.A.G.D.(insesi(insele))

Pronumele interogativ si adjectivul pronominal interogativ

Cuvintele cine? Si ce? ,prin care se introduc diferite propozitii interogative ,se numesc pronume interogative.

Cu pronumele interogativ cine? Se intreaba, de obicei, despre fiinte, iar cu ce? Despre lucruri.

Pronumele interogative sunt de asemenea, care? ,cat?, (cata?,cati?, cate?

Pronumele interogativ care? Se refera atat la fiinte, cat si la lucruri,iar cat? (cata?, cati?, cate?) la o cantitate.

Cand insotesc substantive,determinandu-le, care? ce? si cat? (cata?, cati?, cate?) sunt adjective interogative.

Pronumele relativ si adjectivul pronominal relativ

Aceste pronume se numesc relative, deoarece fac legatura intre o propozitie subordonata si regenta ei,adica servesc la stabilirea unei relatii (legaturi) de subordonare intre doua propozitii.

Pronumele relative se apropie de conjunctii, dar se deosebesc de ele,fiindca nu stabilesc numai anumite legaturi, ci indeplinesc si diferite functii sintactice in propoziitile din care fac parte.

Pronumele negativ si adjectivul pronominal negativ

Deoarece inlocuieste substantive, nici unul, nimeni si nimic sunt pronume.

Negand aceste substantive, adica lasand pe vorbitor sa deduca absenta lor, pronumele la care ne-am referit aici se numesc negative.

Cand insotesc substantive, determinandu-le, acestea isi schimba valoarea gramaticala devenind adjective negative.

Numeralul este partea de vorbire care arata numarul, determinarea numerica a obiectelor sau ordinea lor prin urmare.

Numeralele cardinale arata un numar sau determina numeric anumite obiecte.

Numeralele ordinale exprima, prin numarare, ordinea sau locul pe care il ocupa anume obiecte(actiuni) intr-o insiruire :al doilea , al treilea, al patrulea.

Numeralele multiplicative, distributive si adverbiale

Aceste numerale se numesc multiplicative, deoarece arata in ce masura se implica, adica se inmulteste, creste, sporeste, o cantitate.

Cate doua, cate trei arata cum se repartizeaza si se grupeaza strofele si sunt numerale distributive

O data, de doua ori arata de cate ori se indeplineste (repeta) actiunea exprimata de verbul citeste.

Verbul este partea de vorbire care exprima actiuni sau stari.El isi schimba forma in vorbire dupa mod,timp,numar si persoana.

Verbele a avea, a fi si a vrea pot fi auxiliare(ajutatoare), fiindca ajuta la formarea altor moduri si timpuri.

Unele verbe ca a fi, a deveni, a ramane, a ajunge etc. sunt adesea copulative, adica leaga numele predicativ de subiectul propozitiei (a deveni este intotdeauna copulativ).

Asemenea grupuri de cuvinte alcatuite dintr-un verb si un substantiv sau un adverb, care impreuna au un sens unitar, echivalent cu al unui verb, se numesc locutiuni verbale.

Adverbul este partea de vorbire care insoteste un verb sau alt adverb si arata felul actiunii, starii sau insusirii, ori imprejurarea.

Adverbele sunt :

-de mod(abia,alene,adica,anevoie,stfel,asa,ba,bine,cam,chiar,da,doar,desigur,fireste,

foarte,mai,nu,numai,niciodata,nicidecum,parca,pesemne,poate,prea,tocmai etc)cum ?

-de loc(aici,acolo,afara,acasa,aiurea,aproape,alaturi,departe,deasupra,dedesupt,inainte,

inapoi,inauntru,imprejur,jos,nicaieri,oriunde,pretutindeni,sus,undeva etc.) unde ?

-de timp(acum,apoi,aseara,astazi,curand,candva,deocamdata,deunazi,ieri,maine,

nicicand,niciodata,totdeauna) cand ?

Adverbele cum,unde,cand,cat,care leaga de obicei, propozitii subordonate de regentele lor avand rol de conjunctie, se numesc adverbe relative.

Cand introduc propozitii interogative, cum, cand,cat, unde sunt adverbe interogative.

Gradele de comparatie ale adverbului

Pozitiv (bine,aproape)

Comparativ : -de superioritate(mai bine,mai aproape)

-de egalitate(tot atat de bine,tot atat de aproape)

-de inferioritate(mai putin bine,mai putin aproape)

Superlativ : -relativ(cel mai bine,cel mai aproape)

-absolut(foarte bine,foarte aproape)

Asemenea grupuri de cuvinte (constructii) cu sens unitar, care pot inlocui un adverb sau pot determina un verb intocmai ca un adverb, se numesc locutiuni adverbiale.

Prepozitiile sunt parti de vorbire neflexibile.Ele nu pot indeplini functii sintactice in propozitie, ci servesc numai pentru a lega atributele sau complementele de partile de vorbire pe care le determina.

Prepozitiile sunt : -simple(catre,contra,cu,de,fara,in,intru,la,langa,pe,pentru,pana,spre,

sub etc.)

-compuse(de la,de catre,de pe,fara de,pe la,de pe la,de pe langaetc)

Grupurile de doua sau mai multe cuvinte, cu sens unitar, care sunt echivalente cu o prepozitie, se numesc locutiuni prepozitionale.

Conjunctia este partea de vorbire care leaga doua propozitii,doua parti de propozitie sau o parte de propozitie si o propozitie.

Conjunctiile sunt :-simple(ci,caci,ca,daca,dar,de,desi,fie,iar,insa,nici,ori,sau,si etc.)

-compuse 🙁ca sa,cum ca etc.)

Grupurile de cuvinte cu sens unitar, care au un rol de conjunctie, se numesc locutiuni conjunctionale.

Interjectia este partea de vorbire care exprima o stare sufleteasca sau imita sunete si zgomote.

Propozitia este o comunicare facuta cu ajutorul unui singur predicat.

Propozitiile sunt enuntiative si interogative.

Ele mai sunt si :afirmative,negative,simple,dezvoltate.

Intr-o fraza propozitiile sunt principale si secundare,care nu sunt intr-o fraza sunt independente.

Subiectul este partea principala a propozitiei care arata cine face sau cine sufera actiunea exprimata de predicatul verbal sau cui i se atribuie o insusire ori o caracteristica exprimata prin numele predicativ.Raspunde la intrebarile : cine ?,ce ?

(puse predicatului)

Subiectul inclus

Cand subiectul e un pronume personal la persoana I sau a II-a ,el sta adesea neexprimat prin pronume, persoana reiesind din desinenta verbului,iar la diateza reflexiva si din forma pronumelui reflexiv .

Subiectul subinteles

Cand subiectul a fost exprimat intr-o propozitie anterioara,mentionarea lui in propozitiile care urmeaza nu mai este necesara.

Subiectul exprimat prin doua sau mai multe cuvinte se numeste subiect multiplu.

In propozitii cu predicatul exprimat printr-un verb la diateza pasiva sau reflexiva cu valoare pasiva,substantivul(pronumele,numeralul etc.)in cazul nominativ,care arata cine sufera actiunea,se numeste subiect gramatical,Substantivul, pronumele, numeralul care arata cine face actiunea si se afla in alt caz decat nominativul se numeste subiect logic.Acesta este, din punct de vedere gramatical, complement.

Predicatul este partea principala de propozitie care arata ce face, ce este, cum este, cine este subiectul sau ce se spune despre subiect.

Predicatul nominal este alcatuit din unul sau mai multe nume predicative si un verb copulativ la un mod personal.

Atributul este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia(pronume,numeral etc.)Raspunde la intrebarile :care ? ce fel de ?(al,a,ai,ale)cui ?,cati ?,cate ?

Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb,adjectiv,adverb sau o interjectie cu functiune de predicat.

Complementul direct indica obiectul asupra cui se rasfrange actiunea unui verb tranzitiv sau care este rezultatul unei actiuni.Raspunde la intrebarile :pe cine ?, ce ? adresate verbului pe care il determina.

Complementul indirect arata cui i se atribuie o actiune, o insusire sau o caracteristica.Raspunde la intrebarile : cui ?, la cine ?, la ce ?, despre cine ?, despre ce ?

Complementul de agent arata de cine este savarsita actiunea verbului la diateza pasiva.

Complementul circumstantial este partea secundara de propozitie care arata locul,timpul,modul,cauza,scopul actiunii exprimate de un verb.

Complementul circumstantial de loc arata locul unde se petrece o actiune punctul de plecare a actiunii, directia sau limita actiunii.(unde ?,de unde ?, pe unde ?)

Complementul circumstantial de timp arata timpul cand se petrece actiunea exprimata de verb sau durata ei.(cand ? ,de cand ?, pana cand ?, cat timp ?)

Complementul circumstantial de cauza determina un verb sau un adjectiv si arata cauza unei actiuni sau a unei stari.(din ce cauza ?)

Complementul circumstantial de scop arata scopul actiunii exprimate de un verb.(cu ce scop ?)

Complementul circumstantial de mod arata cum sau in ce masura se desfasoara o actiune.(cum ?, in ce fel ?, cat ?)

Complementul circumstantial conditional arata conditia de care depinde realizarea unei actiuni.(cu ce conditie ?)

Complementul circumstantial concesiv arata un obiect sau o imprejurare care ar fi putut impiedica actiunea exprimata de un verb sau existenta unei calitati exprimate de un adjectiv, dar nu le impiedica.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web