Înlocuirea albinelor care au iernat

in Agronomie

Înlocuirea albinelor care au iernat. Această fază începe prin ridicarea temperaturii în cuibul familiilor de albine de la 14 – 25 grade C la 34 – 35 grade C şi declanşarea ouatului la mătci. Aceste fenomene se petrec în a doua parte a lunii ianuarie şi durează până la 20 – 25 aprilie, când sunt înlocuite în totalitate albinele de iernare.

În această perioadă activitatea albinelor se intensifică, mai ales după zborul de curăţire, când începe să crească consumul de hrană, se ridică temperetura în interiorul ghemului pe o suprafaţă din ce în ce mai mare, hrănirea mătcilor este mai intense, creşte ritmul de depunere a ouălor şi a suprafeţei de puieţ.

Începând cu această perioadă se intensifică şi activitatea apicultorului în stupină, care trebuie să înlesnească şi a supravegheze zborul de curăţire la albine, să îndepărteze zăpada şi gheaţa de pe copacul stupilor şi scândurica de zbor, să verifice sumar modul de iernare a familiilor de albine prin ridicarea podişorului în una din zilele însorite şi constatarea stării ghemului şi localizarea acestuia.

La familiile nepregătite corespunzător de iarnă, care nu au reserve suficiente de hrană sau aceasta nu este situate pe ramele de localizare a cuibului, se administrează pe spetezele ramelor, sub podişor, câte-o tuetita de 250-300 g formată din miere cristalizată şi zahăr pudră. Prin această măsură se previne mortalitatea unor familii din cauza lipsei de hrană, realizând şi intensificarea creşterii puietului.

Una dintre lucrările deosebit de importante din această etapă o reprezintă revizia de primăvară a familiilor de albine. Această acţiune cuprinde două etape, fiecare cu efectuarea de lucrări specifie şi de date de execuţie diferite, determinate în special, de temperatură din mediul înconjurător.

În prima etapă se efectuează o revizie sumară a familiilor de albine, după un zbor de cuartire, când temperature în stupină este de 13-15 grade C. Condiţiile respective sunt întrunite, de regulă, în a treia decadă a lunii februarie. În această perioadă toate familiile de albine care au parcurs sezonul de iernare în condiţii bune au un cuib o anumită cantitate de puieţ, de toate vârstele. Începând cu această perioadă consumul de hrană creşte de la o zi la alta, fiind determinat de intensificarea activităţii albinelor în interiorul stupului, care luptă să asigure în permanenţă temperature de incubaţie necesară (34-35 grade C.) şi hrănirea normală a puietului. În această perioadă, pentru apicultori grijile sunt mai mari, urmărind zilnic buletinul meteorologic, aşteptând cu emoţie zilele însorite cu temperature de 13-15 grade C, în care să deschidă fiecare stup şi să observe bună iernare a albinelor, care se caracterizează prin menţinerea curate a ramelor, lipsa umezelii şi a mucegaiului, gruparea şi liniştea albinelor în cuib.

Revizia sumară a fiecărei familii de albine trebuie să se facă într-un timp scurt, în special pentru a nu pierde temperature din cuib pe care albinele o refac cu effort mare. La această lucrare, aşa cum am mai amintit, se deschide pe rând fiecare stup, se ridică podişorul, se observă starea cuibului şi a albinelor. Aproape de noi trebuie să avem turtiţele din şerbet sau zahăr candi, afumătorul cu fumul pregătit dianinte, la care apelăm numai la mare nevoie (familii foarte agitate şi agresive), materiale de izolare uscate bune de folosit pentru a înlocui impachetajul găsit umed sau pentru împachetare suplimentară acolo unde este cazul.

La acesta control ne interesează în mod deosebit prezenţa mătcii, rezerva de hrană şi localizarea cuibului. Pentru efectuarea controlului, cu ajutorul dălţii apicole distanţăm puţin diafragma şi scoatem din cuib una dintre ramele mărginaşe pe care o rezemăm de stup în apropierea urdinişului. Prin această operaţiune observăm ce cantitate de miere mai au familiile în momentul respectiv. Existenţa mătcii este asigurată prin prezenţa puietului în cuib. Pentru aceasta, tot cu dalta, distanţăm ramele din centrul cuibului spre exterior, atât cât este necesar pentru observarea puitului căpăcit. În mod normal, la această dată există puieţ pe 1-2 faguri. După observarea puietului strângem imediat ramele cuibului. La unele familii este posibil ca în timpul iernii cuibul să se fi deplasat spre una din părţile laterale, localizându-se pe 2-3 rame mărginaşe şi peretele stupului. La acestea, centrăm cuibul prin mutării de rame cu miere din partea opusă.

Apicultorii experimentaţi, care au stupii cu reserve mari de miere în cuib şi familii puternice, nu este necesar să intervină cu hrană din afară, efectuează o sumară rotire a ramelor de cuib îmbrăcând puietul pe amble părţi cu faguri plini de miere.

Apicultorii începători care efectuează lucrările respective mai greu, neputând aprecia cu precizie consumul şi rezerva de hrană existentă în stup la acest control, este bine să aplice o turtită de hrană pe spetezele superioare ale ramelor sub podişor, la fiecare familie, dup ace au constatat prezenţa puietului. Pentru a prevenii strivirea şi agitarea albinelor înainte de amplasarea turtiţei de zahăr este bine să pună peşte albine, pe spetezele superioare ale ramelor, o coală de hârtie de scris pe care palpează uşor de 2-3 ori cu întreaga palmă. La această acţiune albinele intră în cuib, ramele rămân libere în partea superioară, putând aplica hrană fără pericol. Cu ocazia reviziei sumare refacem impachetajul umed unde este cazul, eliminăm din cuib ramele neacoperite cu albine, remediem toate stările anormale găsite, notăm în carnetul stupinei constatările şi lucrările efectuate.

Revizia generală de primăvară la familiile de albine reprezintă una dintre lucrările de bază ale stupinei, cu importanţă deosebită pentru dezvoltarea timpurie şi echilibrarea întregului efectiv, în aşa fel încât să putem valorifica culesul de producţie de la salcâm cu maximă eficienţă. Deoarece necesită o intervenţie mai îndelungată în cuibul fiecărei familii de albine, această lucrare este bine să o facem în zile însorite cu temperatură de peşte 18 grade C, când albinele lucrează atât în stup, cât şi în afara acestuia la culesul de polen şi nectar. De regulă, în ţara noastră, primăvara îşi intră în drepturişi de manifest ape deplin începând cu decadă a treia a lunii martie-inceputul lunii aprilie. În această perioadă albinele găsesc numeroase flori spontane, în special în pădurile de stepă, florile respective fiind bogate în polen şi nectar. De asemenea, în perioada respective apar şi primele flori la unele specii de pomi fructiferi, care stimulează familiile de albine să-şi intensifice activitatea, atât la cule cât şi în dezvoltare.

Revizia generală de primăvară include cercetarea cuibului ramă cu ramă, reorganizarea acestuia în aşa fel încât să aibă la dispoziţie ramerele cele mai bune pentru crescut puieţ, cunoscând faptul că sunt preferaţi de matcă fagurii mai închişi la culoare, cu cellule uniforme numai pentru albină lucrătoare. Rezerva de hrană (ramele cu miere şi păstură) o apropiem de puieţ. Spaţiul cuibului îl dimensionăm în raport de puterea fiecărei familii. La începutul primăverii pentru ridicarea şi menţinerea tempereaturii la parametrii optimi (34-35 grade C), aproape la toate familiile este necesar să eliminăm prin cuib unul sau doi faguri. Pe cât posibil, dac nu au fost ocupaţi cu puieţ, eliminăm fagurii deformaţi, vechi şi goliţi de miere. Prin această operaţiune efectuăm şi o igenizare a cuibului, ştiind că fagurii foarte vechi au celulele micşorate, cu pereţii îngroşaţi şi rigizi, în care nu se pot dezvolta în condiţii normale noile generaţii de albine. Facem curat în stup eliminând albinele moarte şi toată rosătura rezultată în timpul iernii, înlocuim impachetajul gadit ud după diafragmă şip e podişul stupilor cu altul uscat. De asemenea, eliminăm şi cauzele care au generat umezeală, transvazăm familiile din stupii umezi, cu defecte, în stupi uscaţi pregătiţi dinainte în acest scop.

La terminarea verificării fiecărui stup notăm amănunţit în caietul stupinei observaţiile privind puterea familiei, calitatea şi prolificitatea mătcii, starea sanitară şi igienă, rezistenţă la iernare, consumul de hrană şi rezerva existentă în stup la această dată.

Cu ocazia reviziei de primăvară găsim uneori în stupină şi câteva familii foarte salbe, orfane sau cu matciile epuizate, care la începutul lunii aprilie au numai 300-400 grame albină şi aceasta foarte uzată, cu foarte puţin puieţ sau lipsa totală a acestuia. Pe acestea le desfintam, ştiind că reprezintă o sursă de furtişag şi transmitere de boli cu influenţă negativă asupra întregului efectiv.

Aşa după cum am amintit, evidenţa însuşirilor de bază (observaţiile) ale fiecărei familii de albine are mare importanţă, fapt pentru care folosim carnetul stupinei sau fişa de evidenţa individuală a fiecărui stup. Documentele respective trebuie să însoţească apicultorul de câte ori intervine la fiecare stup, dar mai ales la lucrările de bază, cum sunt: revizia genarala de primăvară, pregătirea familiilor pentru culesurile de producţie, recoltarea mierii şi a altor produse ale stupurilor, creşterea şi înlocuirea matciilor, pregătirea familiilor de albine pentru iernare şi punerea acestora la iernat. Parametrii urmăriţi şi notaţi cu ocazia reviziei de primăvară, pe care i-am amintit, I vom corela cu observatile din vara şi toamn anului trecut, care cuprind: producţia de miere-marfa realizată la fiecare cules; rezistenţa la boli; prolificitatea matciilor şi viabilitatea puietului; comportare albinelor pe faguri; blândeţea şi hărnicia; modul de depoziotare a mierii în faguri; predispoziţia la roire; cât şi pentru schimbarea liniştită a matciilor.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play