Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Insecte cu metamorfoza completă

in Biologie/Enciclopedie

Ordinul coleoptere

Insectele din acest ordin au prima pereche de aripi scorţoasă, iar a doua pereche de aripi este membranoasă şi serveşte la zbor. În repaus aripile membranoase stau împăturite sub cele scorţoase, care au rolul să le protejeze, iar în timpul zborului să menţină echilibrul corpului.

Aparatul bucal este specializat pentru apucat, rupt şi sfărâmat, deci este un aparat bucal de tip masticator.

Înmulţirea se face cu metamorfoză completă (ou – larvă –pupă –adult).

După natura hranei, coleopterele se pot grupa în coleoptere vegetariene şi coleoptere carnivore.

Coleopterele vegetariene: se hrănesc cu rădăcinile, frunzele sau tulpinile plantelor de cultură, din eceastă cauză ele fiind dăunătoare omului.

Cărăbuşul de mai (Melolontha melolontha) este cel mai frecvent şi mai cunoscut dintre coleoptere. Elitrele sunt de culoare castanie, iar dimensiunile corpului de 2 –2,50 cm lungime. Adultul se hrăneşte cu frunzele arborilor, iar larva, cunoscută sub numele de viermele alb, trăieşte în sol 3 –4 ani, timp în care se hrăneşte cu rădăcinile plantelor. Este unul dintre cei mai importanţi dăunători ai agriculturii.

Cărăbuşul cerealelor trăieşe prin lanurile de grâu şi secară. Adultul atacă boabele din spic, când acestea sunt crude, iar larva se hrănelte, ca şi cea a cărăbuşului de mai, timp de 3 ani cu rădăcinile plantelor.

Gărgăriţa sfeclei are culoarea brună cenuşie şi o talie destul de mare (12 –16 mm). În lungul fiecărei elitre are câte o dungă neagră. Capul are o prelungire, ca un fel de cioc. Adultul se hrăneşte cu frunzele de spanac, lobodă, etc., iar larvele cu rădăcina sfeclei, producând mari pagube.

Gărgăriţa mazării este un coleopter de talie mică (4-5 mm) de culoare neagră, cu un puf cenuşiu roşcat. Femela depune ouăle în floarea de mazăre. Larvele rod tânăra păstaie şi pătrund în boabe. Aici cresc odată cu ele şi se hrănesc din conţinutul lor.

Puricele de varză este de asmenea de talie mică, având dungi galbene pe elitrele de culoare neagră. Distruge frunzele de varză.

Gândacul de Colorado este unul dintre cei mai importanţi dăunători ai agriculturii. Are talia de aproximativ 10 mm şi se recunoaşte uşor: după cele 10 dungi negre, în lungul elitrelor care sunt de culoare galbenă. Atât adultul cât şi larva, care are culoare roşie distrug frunzele culturilor de cartofi, aducând mari pagube. De asemenea atacă şi frunzele de pătlăgele, roşii, vinete, etc., plante care fac parte din aceeaşi familie cu cartoful (solanacee). Gândacul de Colorado este cu atât mai dăunător cu cât dă maştere la mai multe generaţii pe an.

Craiul tipograf este întâlnit în pădurile de conifere. Este un coleopter mic (4-6 mm). Femela îşi depune ouăle sub scoarţa de pe trunchiurile molizilor şi brazilor. Larvele se hrănesc cu ţesutul liberian, săpând galerii de o parte şi de alta a unui şanţ central, dând aspectul unei gravuri.Prin distrugerea acestor ţesutri, arborele se usucă.

Rădaşca (Lucanus cervus) are culoare castanie-închis şi este cel mai mare colopter de la noi. Masculul se deosebeşte de femelă prin mandibulele sale foarte mari şi ramificateca şi coarnele de cerb. Trăieşte mai ales prin pădurile de stejar, iar larva sa îşi sapă galerii în lemnul de stejar.

Nasicornul este un gândac de talie mare. Culoarea corpului este cafenie-închis. Masculul se deosebeşte de femelă, având pe corp un corn, de unde şi numele de nasicorn. Trăieşte prin pădur; larvele sale atacă lemnul tulpinelor arborilor.

Croitorul se caracterizează prin antene noduroase şi foarte lungi, ajungând uneori la 6-7 cm. Trăieşte prin păduri; larvele sale săpându-şi galerii în trunchiurile şi ramurile arborilor.

Coleoptere carnivore: se hrănesc cu alte insecte, cu adulţii şi larvele acestora, cu cadavre de diferite animale etc. Datorită acestui mod de hrănire, coleopterele carnivore sunt folositoare omului.

Dintre acestea cităm:

Calosoma trăieşte prin păduri şi grădini. Este un coleopter verde-auriu, cu şanţuri longitudonale pe elitre. Aripile membrenoase sunt scurte, nedezvoltate. Aceasta ne arată că el nu poate zbura, este în schimb un bun alergător, având picioarele lungi. Se hrăneşte în special cu omizi, fiind un ajutor al omului în lupta sa împotriva insectelor dăunătoare.

Carabul trăieşte prin aceleaşi locuri ca şi calosoma. Are culoarea aurie sau roşie-bronzantă. Îl recunoaştem uşor după o gâtuitură la nivelul toracelului. Elitrele acoperă aripile membranoase, care sunt reduse la nişte solzi. Este, ca şi calosoma, un bun alergător. Se hrăneştecu viermi, larve de insecte şi cu limacşi.

Buburuza (Coccinela septempunctata) este un coleopter mic, cu elitrele bombate, de culoare roşie şi cu puncte negre. Atât adultul cât şi larva se hrănesc cu purici-de-plante (aphide).

Buhaiul-de-baltă trăieşte în apă alături de cărăbuşul-de-apă (Ditiscus marginalis). Sunt nişte coleoptere mari, de culoare neagră-măslinie. Ditiscul se deosebeşte de buhai prin aceea că are o dungă gălbuie pe marginea elitrelor. Ultima pereche de picioare este lăţită, adaptată pentru înot. Se hrănesc cu melci, cu mormoloci de broaşte, dar şi cu puiet de peşte.

Ordinul iepidoptere

În acest ordin sunt cuprinse insectele cunoscute sub denumirea de fluturi. Spre deosebire de celelalte insecte, aripile fluturilor sunt mari şi acoperite cu nişte solzi foarte fini, de unde şi numele ordinului (lepis-solz). Aparatul bucal este adaptat pentru supt, formând o trompă care poate să pătrundă prin desfăşurare în cupa florilor, de unde suge nectarul. Larvele, cunoscute sub numele de omizi, sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc cu frunzele diferitelor plante.

Înmulţirea se face cu metamorfoză completă: ou-larvă (omidă)-pupă, (crisalidă)-adult.

După timpul când îşi duc viaţa activă, fluturii se împart în:

Fluturi diurni, care se caracterizează prin forma măciucată a antenelor şi poziţia verticală a aripilor, atunci când fluturele se află în repaus. Dintre aceştia cităm:

Albiniţa sau fluturele-de-varză (Pieris brassicae), adesea întâlnit prin grădinile de zarzavat. Aripile sunt de culoare albă, cu câteva puncte negre, prima pereche având şi la vârfuri câte o pată neagră. Adultul se hrăneşte cu nectarul florilor, pe care îl ia cu ajutorul trompei, iar omizile (larvele), care au culoarea verde, asemănătoare frunzelor de varză, din care cauză se observă greu, se hrănesc cu frunzele de varză, aducând mari pagube.

Nălbarul (Aporia crataegi) este cel mai obişnuit fluture din livezile şi pădurile noastrede foioase. Are aripi mari, de culoare albă, cu nervuri negre. Omizile (larvele) sale fac ravagii în pădurile de foioase şi în livezile de pomi roditori neîngrijite.

Coada-rândunicii (Papilio machaon) este un fluture frumos, cu aripile mari de culoare galbenă şi brăzdate de nervuri negre. Adoua pereche de aripi are caracteristic două prelungiri ca o coadă de rândunică, de unde şi numele acestui fluture.

Dintre fluturii de zi mai putem aminti: fluturele-roşu (Venessa yo), cu pete albe şi negre, lămâiţa (galben).

Fluturi crepusculari ies după hrană în zorii zilei şi în amurg. Se caracterizează prin aspectul fusiform sau în trei muchii ai antenelor şi poziţia orizontală în repaus a aripilor.

Fluturele-cap-de-mort (Acherontia atropos) măsoară cu aripile întinse aproximativ 15 cm. Corpul este păros, iar pe partea dorsală a toracelui are un desen asemănător unui craniu, de unde numele fluturelui. Trompa este scurtă, pentru că nu se hrăneşte cu nectarul florilor, ci cu sucuri de plante şi miere, fiind considerat ca un duşman al stupurilor de albine. Omida sa trăieşte în pământ şi atacă tuberculele de cartofi.

Răchitarul (Cossus cossus) este întâlnit prin zăvoaie, unde sunt adevărate păduri de sălcii. Prima pereche de aripi, care o acoperă pe cea de-a doua, prezintă pe faţa superioară nişte desene asemănătoare cu coaja sălciilor, ceea ce îl face să nu fie văzut de duşmani. Omizile sale se hrănesc cu frunzele de răchită, de unde şi numele pe care l-a obţinut fluturele.

Fluturii nocturni, care se recunosc după forma penată a antenelor, iar poziţia aripilor- în repaus- este în formă de cort. Unii dintre aceştia sunt:

Buha-semănăturilor (Agrotis segetum) este un fluture de talie mijlocie. Aripile sunt de culoare brună-cenuşie. Omizile (larvele) sale atacă tulpinile şi frunzele tinere de grâu.

Molia –mărului (Carpocapsa pomonella) este un fluturaş cu aripile cenuşii-cafenii, cu pete şi cu marginile franjurate, de culoare mai deschisă. Omida sa se dezvoltă în interiorul merelor şi al perelor, consumându-le seminţele.

Molia-de-haine (Tyneola) are o talie de 12 mm. Prima pereche de aripi este cafenie, fără pete, iar a doua pereche este cenuşie-gălbuie. Zboară numai masculii; femelele stau ascunse prin dulapurile cu haine, unde îşi depun ouăle. Larvele trăiesc 10 lunişi ân tot acest timp rod stofele de lână, blănurile, mătasea, etc.

Molia-de-făină (Ephestia) este un fluture de talie mijlocie (20-25 mm), de culoare cenuşiu-plumburie, cu aripile franjurate şi cu pete albe, puncte negre şi linii frânte.Omida lui este gălbuie-albicioasă şi cu capul cafeniu.Se întâlneşte prin magaziile unde se depozirează făină sau cereale.

Omizile acestui fluture, în afară de făină, seminţe de cereale, mai consumă cereale şi seminţe de leguminoase, fructe uscate, faguri de ceară, etc.

Ochi-de-păun-de-noapte (Saturnia) este cel mai mare fluture de la noi. Are corpul păros, iar pe aripile colorate în brun-gălbui sunt patru pete rotunde, cu diferite culori, aşezate concentric, asemănătoare cu desenele de pe penele păunului, de unde şi numele ce se dă acestui fluture.Omida este păroasă şi de dimensiuni mari. Culoarea sa este verde, iar pe inele se află nişte ridicături de culoare albastră, asemănătoare unor mărgeluşe.

Fluturele -de -mătase (Bombix mori) este singurul fluture folositor. A fost adus din Asia pentru gogoşile sale care acoperă pupu şi din care se scoate mătasea. Este un fluture greoi, de culoare albă-gălbuie, cu aripile mai scurte decât corpul. Nu zboară şi nici nu se deplesează decât pe distanţe foarte mici. Trăieşte numai câteva zile, în care timp are loc împerecherea. În această perioadă nu se hrăneşte.

Caracteristica insectelor himenoptere constă în faptul că ambele perechi de aripi sunt membranoase, transparente şi foarte fine, de aici şi denumirea ordinului: himenos –membrană subţire.

Aparatul bucal este adaptat pentru rupt şi lins.

Himenopterele sunt, în general, legate de o climă caldă şi uscată. În regiunile temperate, unele forme îşi fac rezerve de hrană, şi astfel rezistă in timpul anotimpului rece.
Ele fac parte din categoria insectelor care au organizaţia cea mai evoluată şi sunt totodată cele mai bune zburătoare.

Din ordinul himenopterelor face parte şi albina, care are o importanţă deosebită în viaţa omului, atât ca insecte polenizatoare, cât şi ca producătoare de miere şi ceară. Mierea este produsă într-o porţiune a tubului digestiv (guşă), din amestecul nectarului cu salivă. Parcurgerea distanţelor mari în vederea colectării hranei se reflectă într-o mare dezvoltare a aparatului respirator care formează adevăraţi saci cu aer. Pe lângă cei doi ochi mari compuşi de pe părţile laterale ale capului, mai au pe frunte trei ochi simpli (oceli). Antenele şi palpii bucali au rol tactil, olfactiv şi gustativ.

Ordinul diptere

Insectele cuprinse ăn acest ordin au numai două aripi (dis –două), celelalte două fiind atrofiate.

La unele diptere aparatul bucal este specializatpentru dizolvat şi supt (musca de casă), iar altele pentru înţepat şi supt (tăunul, ţânţarul). La muşte dezvoltarea larvelor se face în gunoaie, pe cadavre, iar la ţânţari în apele stătătoare. Toate dipterele sunt dăunătoare omului şi animalelor, ele fiind transmiţătorii multor boli.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web