Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Inteligenţa Emoţională (IE) şi teoria inteligenţelor multiple

in Pedagogie/Psihologie

branding

La începutul anilor 90 psihologul american H. Gardner a introdus conceptul de inteligenţă multiplă, dezvoltând şi teoria aferentă acestui concept. În elaborarea teoriei sale, autorul a pornit de la următoarele premise:

  • Observaţiile realizate asupra unor persoane cu diverse leziuni cerebrale, constatând că formele de inteligenţă nu sunt afectate în mod egal, ci diferenţiat;
  • Activitatea copiilor supradotaţi a evidenţiat faptul că aceştia se manifestă de timpuriu (precoce) predominant într-un domeniu (au un anumit tip de inteligenţă), obţinând rezultate slabe sau chiar nesatisfăcătoare în alte domenii;
  • Cercetările neurofiziologice privind specializarea funcţională a celor două emisfere cerebrale, precum şi privind localizarea cerebrală a unor funcţii şi activităţi psihice a căror afectare se reflectă într-un anumit tip de conduită inteligentă.

Cercetările l-au condus pe Gardner la următoarele concluzii:

  1. Inteligenţa are mai multe modalităţi şi forme de manifestare care variază atât de la un individ la altul, cât şi de la o cultură la alta;
  2. Diversele tipuri de inteligenţă sunt localizate în diferite zone şi arii corticale, a căror dezvoltare (bazată pe anumite premise ereditare) conduce la constituirea unor tipuri diferite de inteligenţă.

Ideea centrală a acestei teorii este aceea conform căreia putem vorbi de mai multe tipuri de inteligenţă, fiecare existând şi manifestându-se independent de celelalte.

H. Gardner a identificat iniţial 7 tipuri de inteligenţă, ulterior descoperind alte două tipuri:

  1. Inteligenţa logico-matematică (raţională)

Se bazează pe raţionamentul logico-matematic (ce reprezintă conţinutul esenţial al testelor prin care se determină nivelul de inteligenţă generală al unei persoane – QI)

Este inteligenţa ordinii şi a secvenţialităţii, a logicii şi a reprezentărilor simbolice ale universului.

Persoanele ce o posedă manifestă uşurinţă în lucrul cu cifrele, abilitatea de ordonare a realităţii, exprimând caracteristicile acesteia în manieră logică.

Acest tip de inteligenţă este caracteristic cercetătorilor, savanţilor din domeniul ştiinţelor exacte.

  1. Inteligenţa vizual-spaţială

Se manifestă prin abilitatea de a reprezenta şi manipula mental universul spaţial, obiectele în tridimensionalitatea lor.

Persoanele cu o asemenea inteligenţă bine dezvoltată simt nevoia să vadă lucrurile, evenimentele etc. sau să şi le reprezinte mental pentru a le putea înţelege mai bine.

Vizualizarea şi imagistica mentală au un rol deosebit în cunoaşterea şi înţelegerea universului fizic, a spaţiului real.

Inteligenţa vizual-spaţială bine dezvoltată se regăseşte mai ales în activitatea pictorilor, sculptorilor, arhitecţilor, artiştilor. Acest tip de inteligenţă era extrem de dezvoltat în cazul navigatorilor arborigeni, care se orientau după relieful ţărmurilor.

Este şi inteligenţa persoanelor nevăzătoare, care reuşesc pe baza simţului tactil să-şi reprezinte mental spaţiul în care se mişcă.

  1. Inteligenţa lingvistică (verbală şi auditivă)

Reprezintă abilitatea de a comunica cu uşurinţă.

Posesorii unui asemenea tip de inteligenţă au o disponibilitate deosebită pentru a înţelege subtilităţile limbii, pentru fonetică, gramatică, sintaxă şi semantică.

Este tipul de inteligenţă predominant în cazul marilor oratori, scriitori, umorişti etc.

Împreună cu inteligenţa logica-matematică, inteligenţa lingvistică contribuie la crearea şi manifestarea capacităţilor retorice individuale.

Aceste 2 tipuri de inteligenţă – cea logico-matematică şi cea lingvistică – sunt cele mai solicitate în cadrul actualului sistem de învăţământ.

  1. Inteligenţa muzicală şi ritmică

Reprezentată de capacitatea persoanelor de a-şi reprezenta muzical numeroase sunete, melodii şi ritmuri, capacitatea individuală de a concepe armonia acestora.

Constă în capacitatea de a transpune în sunete şi ritmuri diverse aspecte existenţiale. Posesorii unui asemenea tip de inteligenţă “se joacă în minte” cu ritmul cuvintelor, asociind un anumit conţinut informaţional cu o anumită melodicitate sau ritmicitate.

Această inteligenţă este caracteristică mai ales compozitorilor şi interpreţilor, dar şi poeţilor sau actorilor ce-şi învaţă rolurile pe anumite ritmuri.

  1. Inteligenţa kinestezică (fizică)

Este inteligenţa mişcării şi coordonării, evidenţiată mai ales prin utilizarea adecvată şi facilă a propriului corp pentru exprimarea anumitor realităţi obiective sau subiective.

Presupune percepţia Sinelui în spaţiu, utilizarea corpului ca instrument pentru a exprima sau demonstra ceva.

Inteligenţa kinestezică se regăseşte mai ales în activităţile celor ce practică gimnastica, patinajul, baletul, mima etc.

  1. Inteligenţa intrapersonală

Reprezintă abilitatea posesorilor ei de a se cunoaşte pe sine, de a se analiza introspectiv, de a-şi analiza propriile gânduri şi sentimente.

O regăsim pregnant în cazul persoanelor solitare, a celor concentraţi pe meditaţie şi introspecţie. Asemenea persoane au o mare capacitate reflexivă.

  1. Inteligenţa interpersonală

Caracterizează mai ales persoanele comunicative, sociabile, capabile să stabilească cu uşurinţă contacte sociale şi să manifeste comportamente prosociale (disponibilitate de a-şi ajuta semenii).

Persoanele cu un asemenea tip de inteligenţă sunt intuitive, foarte sensibile la problemele celorlalţi, dovedind capacitate empatică.

Oamenii cu o inteligenţă interpersonală foarte bine dezvoltată sunt capabili să mobilizeze mase mari de oameni, să-I influenţeze pe alţii, să medieze şi să armonizeze interese diferite ale membrilor grupului.

Inteligenţa interpersonală este în special apanajul oamenilor politici renumiţi, a psihologilor, a profesorilor, asistenţilor sociali, medicilor ş.a. cu rezultate deosebite în munca lor.

  1. Inteligenţa naturalistă

Cel de-al 8-lea tip de inteligenţă a fost identificat mai târziu de către Gardner (ulterior primelor 7).

Constă în capacitatea de a recunoaşte şi distinge cu mare uşurinţă diversele soiuri şi specii de plante, rase de animale, precum şi de a preciza apartenenţa unui exemplar la o categorie determinată.

Persoanele ce au această inteligenţă dezvoltată manifestă un spirit de observaţie deosebit, fiind interesaţi mai ales de studiile din sfera biologicului.

Se întâlneşte mai ales la persoane ce activează în sfera botanicii şi zoologiei, dar şi la ecologişti.

  1. Inteligenţa existenţială

A fost postulată de Gardner, dar conţinutul şi modul său de manifestare încă mai necesită cercetări.

Reprezintă capacitatea deosebită a unor persoane de a-şi pune întrebări şi de a găsi soluţii cu privire la existenţa umană, la viaţa şi destinul omului în lume.

Se reflectă în capacitatea deosebită de a reflecta sistematic, de a înţelege la nivel superior, metafizic diverse aspecte ale lumii sau existenţei noastre.

Conduce la abordarea unor probleme fundamentale ale existenţei şi umanităţii, fiind corelată cu preocupă declanşate de întrebări de genul: ce este viaţa? Ce este universul? De unde venim şi încotro mergem? Care este sensul vieţii? Există destin? etc.

Acest tip de inteligenţă este propriu mai ales filosofilor, anumitor scriitori, teologi, liberi cugetători sau oameni de ştiinţă.

Prezentarea teoriei lui Gardner privind inteligenţele multiple impune câteva precizări:

  1. Nimeni nu aparţine în mod exclusiv unui tip de inteligenţă, fiecare persoană utilizând mai multe modalităţi de manifestare şi exprimare a potenţialului său intelectual.

Inteligenţa dominantă îşi pune amprenta asupra stilului de gândire şi învăţare, subordonîndu-le pe toate celelalte tipuri de inteligenţă într-o formă de manifestare specifică.

  1. Numeroase persoane care întâmpină dificultăţi în activitatea de învăţare nu-şi cunosc îndeajuns stilul propriu de învăţare, tipul de inteligenţă căruia aparţin şi de aceea nu abordează conţinutul de învăţat prin modalităţile care le pot facilita acest demers.
  1. Specificul actualului sistem de învăţământ favorizează mai ales persoanele cu inteligenţă lingvistică şi pe cele cu inteligenţă logico-matematică.
  1. Existenţa şi manifestarea relativ independentă a mai multor tipuri de inteligenţă nu constituie un dezavantaj, ci un avantaj individual.
  1. Cercetările au evidenţiat ca principale modalităţi de realizare a învăţării şi cunoaşterii :vizualul, auditivul, tactilul şi kinestezicul.

Specificul funcţionării neuronale şi a activităţii nervoase superioare se regăseşte la fiecare dintre noi într-un anumit profil de personalitate, cu anumite trăsături sau caracteristici ce ne definesc stilul de acţiune şi interacţiune. Chiar dacă activitatea cerebrală se manifestă ca un întreg, ca un tot unitar în cadrul căruia diversele aspecte se intercorelează şi se condiţionează reciproc, cercetările efectuate în cazul persoanelor ce aveau corpul calos secţionat (legătura dintre cele două emisfere cerebrale fiind întreruptă) au evidenţiat complementaritatea celor două emisfere cerebrale, care diferă ca specializare..

Diversele cercetări din acest domeniu au evidenţiat diferenţele, dar în acelaşi timp şi complementaritatea activităţii celor două emisfere cerebrale. În cele ce urmează voi prezenta o sinteză a acestora preluată după Mihaela Roco (2001, p.52-55):

Emisfera stângă – facilitează concentrarea “pe arbori în dauna pădurii”, manifestarea unei preferinţe pentru detalii şi nu pentru ansamblu, prezentarea logică a informaţiilor, surprinderea relaţiilor cauză – efect;

  • predispoziţie pentru lucru cu dicţionarele, vocabularul, cuvintele;
  • abordarea raţională, preponderent deductivă şi algoritmică;
  • modul de acţiune este unul metodic, asemenea persoane nu trec la următoarea etapă până ce nu au epuizat-o pe cea anterioară;
  • necesitatea existenţei unui demers logic.

Emisfera dreaptă – universul gândirii şi înţelegerii non-verbale, al recunoaşterii formelor, imaginilor, al percepţiei spaţiale;

  • se consideră a fi locul muzicii, al ritmurilor, al imaginaţiei;
  • gândire holistă (concentrată pe întreg, pe ansamblu), sintetică şi intuitivă a experienţei;
  • se regăseşte în tonalitatea şi inflexiunile vocii, capacităţile metaforice;
  • informaţiile abordate de emisfera dreaptă se referă la culori, analogii, scheme şi figuri;
  • rolul acestei emisfere sete acela de a sintetiza şi exprima experienţa noastră sub formă de imagini;
  • modul de exprimare – nonverbal – , iar modul de funcţionare se bazează pe asociaţii;
  • sediul competenţelor artistice, imaginaţia şi intuiţia fiind funcţiile ei dominante;
  • în opinia unor cercetători această emisferă este şi centru emoţiilor.

Cercetările din domeniul socio-uman au evidenţiat faptul că reuşita în viaţă, succesul pe care îl are o persoană nu depind doar de coeficientul lui de inteligenţă (IQ) , ci şi de ceea ce Daniel Goleman numea coeficientul de inteligenţă emoţională (EQ). Prin această diferenţiere s-a realizat practic o delimitare între aspectele cognitive (ce se regăsesc mai ales în IQ) şi cele non-cognitive, afective (EQ) ale reuşitei în viaţă.

Conceptul de inteligenţă emoţională a fost studiat începând cu anii `90, conturându-se 3 mari direcţii în acest domeniu de cercetare:

  1. direcţia impusă de John D. Mayer şi Peter Salovey;
  2. direcţia impusă deRueven Bar-On;
  3. direcţia impusă de Daniel Goleman.

I.Mayer şi Salovey (1990, 1993) consideră că inteligenţa emoţională implică:

  • abilitatea de a percepe cât mai corect emoţiile şi de a le exprima;
  • abilitatea de a accede sentimente sau de a le genera atunci când ele facilitează gândirea;
  • abilitatea de a cunoaşte şi înţelege emoţiile şi de a le regla pentru a promova dezvoltarea emoţională şi intelectuală.

Prin această definire a inteligenţei emoţionale, cei doi autori au vrut să sublinieze intercondiţionările pozitive între gândire şi emoţii.

II. Rueven Bar-On (1992) a identificat următoarele componente ale inteligenţei emoţionale:

  1. aspectul intrapersonal
  • conştientizarea propriilor emoţii;
  • optimism (asertivitate);
  • respect – consideraţie pentru propria persoană;
  • autorealizarea;
  • independenţa;
  1. aspectul interpersonal
  • empatie;
  • relaţiile interpersonale;
  • responsabilitate socială.
  1. adaptabilitate
  • rezolvarea problemelor;
  • testarea realităţii;
  • flexibilitatea;
  1. controlul stresului
  • toleranţă la stres;
  • controlul impulsurilor;
  1. dispoziţia generală
  • fericire – abilitatea de a te simţi satisfăcut de propria viaţă, de a te simţi bine, de a te distra în activităţi individuale sau de grup;
  • optimism.

III. D. Goleman (1995) a trasat cea de-a treia direcţie în studiile privind inteligenţa emoţională. În viziunea lui constructele care compun acest tip de inteligenţă sunt următoarele:

  • conştiinţa de sine –încredere în sine,
  • auto-controlul – dorinţa de adevăr, conştiinciozitate, adaptabilitate, inovare;
  • motivaţia – dorinţa de a cuceri, dăruirea, iniţiativa, optimismul;
  • empatia – a-i înţelege pe alţii, diversitatea;
  • aptitudinile sociale – influenţa, comunicarea, managementul conflictelor, conducerea, stabilirea relaţiilor, colaborare, cooperare, capacitate de lucru în echipă.

Steve Hein (1996) încearcă să “deconfuzioneze” perspectiva asupra inteligenţei emoţionale , considerând că aceasta înseamnă în special:

  • să fii conştient de ceea ce simţi tu şi de ceea ce simt alţii, ştiind ce să faci în legătură cu asta;
  • să ştii să deosebeşti ce-ţi face bine de ce-ţi face rău şi cum să treci de la rău la bine;
  • să ai conştiinţă emoţională, sensibilitate şi capacitate de conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lung fericirea şi supravieţuirea

Există diverse maniere prin care un cadru didactic poate contribui la dezvoltarea inteligenţei emoţionale a elevilor săi. Literatura de specialitate include aici o serie de recomandări pentru educatori:

  • Utilizează mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor păreri, emoţii, dorinţe (de exemplu, în loc de „m-ai supărat” poţi spune „mă supără faptul că nu îmi răspunzi atunci când te strig”);
  • Oferă elevului posibilitatea de a alege între doua sau mai multe alternative. Aceasta este o foarte buna metodă de a-l învăţa pe educabil să ia singur decizii. Creează contexte în care să poată lua propriile decizii;
  • Aplică consecvent regulile de reglementare a comportamentului educabililor;
  • Încurajează elevul /studentul să analizeze critic o situaţie şi să anticipeze consecinţele propriilor sale acţiuni;
  • Ignoră aspectele minore pentru diminuarea conflictelor;
  • Încurajează şi laudă comportamentele dezirabile /progresele ale educabilului; el are nevoie să-şi dezvolte încrederea în sine prin cunoaşterea şi conştientizarea propriilor capacităţi şi abilităţi.

 

Cum arată un elev inteligent emoţional?

Educabilul inteligent din punct de vedere emoţional prezintă caracteristici din categoria următoare:

  • este conştient de emoţiile sale şi poate vorbi despre ele;
  • recunoaşte emoţiile celor din jurul său;
  • comunică uşor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
  • ştie să spună NU fără să îi rănească pe ceilalţi;
  • are un bun management al emoţiilor negative (de pildă, nu face crize de furie atunci când nu poate primii rolul principal într-o scenetă);
  • are comportamente rezonabile chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum şi-ar dori şi nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă;
  • are bine dezvoltat sistemul motivaţional –înţelege utilitatea sarcinilor sau activităţilor pe care îi sunt solicitate pentru propria dezvoltare şi îi oferă beneficii;
  • este sigur pe el in majoritatea situaţiilor, iar atunci când simte că nu se descurcă, cere ajutorul;
  • se adaptează bine /uşor la situaţii / persoane noi;
  • nu îi este teama să pună întrebări sau să îşi afirme preferinţele;
  • are prieteni cu care se relaxează, dar de la care deopotrivă învaţă modele noi de comportament.
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web