Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Iudaismul in sec. I Hr

in Istorie

6050844_orig

Ucenicii lui Hillel si Shammai au exagerat in regulile si rationamentele lor caracteristicile reale ale lui Hillel si Shammai – intrand in conflict tot mai mult. In privinta rugaciunii „Shema” (Asculta!) – Shema Yisrael Adonai Eloheinu Adonai Echad (Deut. 6:4), ca un exemplu, scoala lui Shamai a interpretat cuvintele „cand te vei culca si cand te vei scula” (Deut. 6:7b) in spiritul unui literalism extrem, spunand ca „Shema” poate fi recitata in pozitie culcata, seara si in picioare, dimineata. Scoala lui Hillel considera ca pasajul se referea la vremea de rugaciune si nu la pozitia trupului persoanei care se roaga. Scoala lui Hillel a fost aceea care a supravietuit in iudaismul fariseic dupa prima rascoala antiromana a iudeilor (66-73 d.H.) si dupa a doua rascoala (132-135 d.H.).

Dupa ce Roma a organizat provincia Iudeea in anul 6 d.H., tensiunea dintre stapanirea romana si iudei a crescut treptat. Provincia a fost guvernata de 14 prefecti romani intre anii 6 – 66 d.H., multi dintre ei foarte nesabuiti. Un exemplu il ofera guvernarea lui Pontius Pilat (26-36 d.H.) care, intre alte actiuni absurde a furat tezaurul Templului ca sa construiasca un apeduct. Cand iudeii s-au plans, Pilat a pus unitatile sale militare sa-i biciuiasca fara mila, astfel incat unii dintre ei au murit din pricina ranilor. Carmuirea terorista a lui Pilat s-a sfarsit cand a atacat un grup fara aparare de samariteni. El a fost transferat in sudul Galiei, unde – se spune – s-ar fi sinucis. Tensiunea dintre populatie si prefecti a determinat inmultirea chemarilor la rascoala armata. Grupuri de felul zelotilor au castigat multi adepti, dezlantuind rascoalele din 66 d.H. si 132 d.H.

Prima rascoala (66-73 d.H.) a condus la distrugerea Templului (70 d.H.) de catre Titus – fiul imparatului Vespasian (69-79 d.H.). In ultima lupta, la Masada (73 d.H.), 960 de iudei s-au sinucis ca sa nu cada in mainile romanilor. Iudeii captivii au fost tarati cu Menorah (candelabrul cu 7 brate) pe sub arcul de triumf al lui Titus, la Roma. Pe langa cuvantul „diaspora” (risipire) a intrat in vocabularul curent al iudeilor si cuvantul „galut” (exil), desemnand alungarea iudeilor din Palestina.

Incetarea existentei Templui a condus, fireste, la incetarea jertfelor aduse acolo si la incetarea slujbei preotesti – adica la sfarsitul iudaismului organizat dupa Legea data prin Moise. Filiala din Alexandria a Templului din Ierusalim si-a incetat si ea activitatea. Comunitatea evreiasca din Alexandria a dat in prima jumatate a sec. I d.H. pe vestitul Filo din Alexandria (20 d.H. – 50 d.H.), filosof elenistic si exeget al Vechiului Testament. Credincios in intregime Torei, ideile lui Filo sunt biblice dar explicatiile lui filosofice in legatura cu aceste idei religioase sunt categoric grecesti, inspirate de filosofia lui Platon. El a intemeiat o scoala alegorica de exegeza biblica umata apoi de numerosi exegeti crestini.

Importanta contextului cultural-religios iudaic in care a aparut crestinismul este atestata de lumina in care este pus Noul Testament de scrierile religioase apocrife descoperite la Qumran. Analiza critica a sustinut ca Evanghelia dupa Ioan si Epistola lui Pavel catre coloseni au un stil literar inrudit cu stilul literaturii gnostice din sec. II d.H. Apocrifele necanonice de la Qumran dovedesc ca stilul acesta exista inca din sec. I i.H. (exista si apocrife deuterocanonice; nu este vorba de ele aici). Asadar, scrierile lui Pavel si Ioan se dateaza in mod logic in sec. I d.H. iar nu in sec. II d.H.. De asemenea, propovaduirea lui Ioan Botezatorul si a lui Isus Hristos are loc pe un fundal de epoca usor de recunoscut in documentele de la Qumran, in tonul si referintele acestor documente, a caror datare corespunde cu datarea misiunii lui Ioan si Isus. Foarte multe s-au spus despre relatia lui Ioan si Isus cu comunitatea de la Qumran. Cei care aderau la acest grup erau purificati printr-un botez (cufundare) in apa. Aici cred unii ca trebuie cautata originea botezului lui Ioan Botezatorul. O analiza atenta arata insa ca respectivele botezuri erau totusi deosebite unul de altul, astfel ca, daca Ioan a provenit din aceasta comunitate (fapt care nu este dovedit), atunci el a facut modificari importante in doctrina si in practica botezului.

In cadrul comunitatii de la Qumran a aparut, ca mesager al lui Dumnezeu, un personaj mesianic, Invatatorul dreptatii sau Invatatorul credintei (in ebraica: More Kassedek), avand anumite coincidente biografice cu Isus Hristos. Dupa apocrifa „Documentul de la Damasc”, Dumnezeu trimite un invatator pentru incheierea unui nou legamant; „la sfarsitul zilelor”, acesta va muri, revenind ca Mesia, ridicat din casa lui Aaron. Nu exista insa dovezi propriu-zise in documentele de la Qumran dupa care Isus sa fi fost un membru al acestei comunitati si nicaieri in Noul Testament nu gasim vreo dovada in acest sens. Mai degraba, putem spune ca Isus avea o conceptie despre lume si in special despre propriul sau popor care era diametral opusa conceptiei de la Qumran si se poate afirma cu tarie ca nu a facut parte niciodata din comunitatea de la Qumran. Este posibil ca El sa fi avut unii ucenici care au iesit din aceasta comunitate.

„Invatatorul dreptatii” de la Qumran a fost un tanar cu idealuri inalte care a murit inainte de vreme; nu exista nici o afirmatie ca ar fi fost osandit la moarte, rastignit si ar fi inviat; nu a fost numit niciodata Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu intrupat; moartea sa nu a fost o jertfa; ospatul sacramental (daca a fost vorba de asa ceva) nu a fost socotit o pomenire a mortii sale. In cazul lui Isus toate acestea sunt clar si repetat afirmate, formand baza credintei crestine. In pofida unor asemanari superficiale si al unor coincidente tulburatoare, cum ar fi postul de 40 de zile al lui Isus Hristos in pustia eseilor, unde, de altfel, salasluia si Ioan Botezatorul, legalismul strict al comunitatii de la Qumran nu are nimic de-a face cu esenta crestinismului care este harul. Raman atmosfera de epoca, vocabularul si stilul literar care apartin cadrului religios comun. Revelarea faptului ca Isus Hristos nu numai ca nu a colaborat cu eseii, ci i-a apreciat cu severitate, reprezinta cea mai mare contributie romaneasca la exegeza Noului Testament. Comparand textul nou-testamental aramaic cu cel grec, orientalistul roman Constantin Daniel a constatat ca eseii erau numiti in textul aramaic hozeh si hozoia, temeni tradusi in textul grec sub forma „vazatori”. In intentia eseilor, termenul hozeh sau vazator (folosit de ei cu sensul de profet) corespundea, printr-un joc de cuvinte sacru (amfibologie intentionata), termenului grec hosios sau „sfant” – de la care era deviat numele eseilor. Asemenea jocuri de cuvinte erau foarte folosite, ca procedeu stilistic de egipteni, asiro-babilonieni si iudei.

Doctrinele eseilor si legaturile lor cu Irod cel Batran care i-a protejat sunt, dupa C. Daniel, o dovada ca eseii sunt numiti in Noul Testament si irodieni (Marcu 12:13). Alt termen care, dupa C. Daniel, se aplica eseilor in N.T. este acela de fameni (castrati) – o aluzie la abstinenta lor sexuala. In Matei 19:12, asemenea fameni nu sunt criticati dar in 1 Timotei 4:3, cei ce opresc casatoria sunt „infierati cu fier rosu”. C. Daniel a publicat articole despre cei patru termeni care i-ar denumi pe esei in N.T. in reviste din Romania, SUA, Franta, Belgia, Olanda, fiind recenzat elogios de orientalisi ca J. Carmignac, director la „Revue de Qumran”. S-ar putea aminti si ca primul manuscris al eseilor „Documentul de la Damasc” a fost descoperit si publicat de un orientalist originar din Romania, Solomon Schoechter. Inteleptii iudei din primele doua secole dupa Hristos sunt numiti Tannaim. Johanan Ben Zakkai, un ucenic al lui Hillel a fost unul dintre cel mai importanti in deceniile dinaintea nimicirii Templului de catre romani. El pare a fi prevazut criza iminenta a iudaismului si a concentrat reteaua de Tannaim ca sa faca din studiul Torei scopul intregii lor vieti si sa raspandeasca in mase cunoasterea Torei. In avertizarea pe care o adresa studentilor, el exprima necesitatea smereniei: „Daca ai invatat mult Tora, nu-ti atribui nici un merit, intrucat pentru aceasta ai fost creat.”

In timpul asediului Ierusalimului din 70 d.H., Iohanan Ben Zakkai a fost scos intr-un sicriu de ucenicii lui si dus la Titus, caruia i-a cerut permisiunea sa intemeieze o academie „Yeshivah” pe coasta mediteraneana a Palestinei, la Yabneh, ca sa discute viitorul iudaismului. Titus i-a dat voie si Ben Zakkai i-a adunat la o consfatuire pe toti rabinii din Palestina. Printre problemele dezbatute a fost autoritatea si inspiratia cartilor Vechiului Testament. Cartile Torei au fost larg acceptate si la fel majoritatea cartilor Profetilor. Cele mai mari dezbateri le-au prilejuit cartile numite Scripturi (Psalmii, Iov, Esther, Rut s.a.) Astfel, a fost alcatuit canoul de la Yabneh al V.T. Dupa anii petrecuti la Yabneh, conducerea iudaismului s-a mutat in Galileea. Crestinismul s-a despartit complet de iudaism, dupa caderea Ierusalimului, in 70 d.H.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web