Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Jacques Gernet Lumea Chineza

in Limba romana

jacques-gernet-lumea-chineza-2-volume-8421008

In sfirşit, profesînd o viziune universală, autorul evită să cadă în păcatul europocentrismului şi, totodată, refuză ierarhizarea civilizaţiilor lumii în funcţie de acesta. Intîietatea sau specificitatea crea­ţiilor civilizaţiei chineze sînt frecvent invocate în consens cu o pledoarie constantă în favoarea recu­noaşterii locului ce i se cuvine acesteia în ansam­blul civilizaţiilor lumii. In această ordine de idei, este semnificativă constatarea autorului că impac­tul dintre modelul occidental şi modelul chinez de dezvoltare nu s-a produs atunci cînd societatea chi­neză s-a găsit înir-ima din perioadele sale de în­florire şi prosperitate, şi cînd, fără îndoială, nici nu s-ar fi ridicat problema deprecierii globale a tradiţiilor chineze, ci s-ar fi declanşat, poale, un interesant şi fructuos proces de întrepătrundere a celor două tipuri de civiliza/ic.

Republica Populară Chineză a reuşit nu numai să-şi restabilească unitatea şi independenta, să-şi consolideze statutul de mare putere în comunitatea internaţională, ci şi să se angajeze pe o cale de dez­voltare certă, care, îndeosebi in ultimii ani, este marcată de realizări’ de seamă în toate sectoarele vieţii sociale. In aceste împrejurări se şi observă desfăşurarea din ce în ce mai amplă a procesului de întrepătrundere a celor două tipuri de civili­zaţie amintit. Ilustrative în acest sens sînt cel puţin trei preocupări majore: mai îulîi este vorba (te preocuparea autorităţilor chineze de a identifica şi a pune în circulaţie naţională şi internaţio­nală —– valorile incontestabile ale civilizaţiei chi­neze, făcîud uz de mijloacele şi modalităţile con­temporane de comunicare; apoi de preocuparea unor cercuri din ce în ce mai numeroase din afara lumii chineze de a asimila şi practica valori ale civilizaţiei chineze, ceea ce — după cum o dovedesc faptele — nu rămâne fără ecou în publicul larg; şi în cele dur urmă de preocuparea ridicată la rangul de politică de stat a guvernului chinez

 

de a introduce şi asimila în societatea chineză anu­mite valori ale civilizaţiei occidentale, preocupare ce se vădeşte a fi eficace.

Cu alte cuvinte, cartea lui J. Gemet îi oferă cititorului premise indispensabile înţelegerii unuia din procesele semnificative din lumea contemporană, acela al întrepătrunderii sistematice a două tipuri de civilizaţie: cea chineză şi cea europeană, justi-ficînd, o dată în plus, lectura ei,

ROMULUS IOAN BUDUKA

 

INTRODUCERE

Obiectul acestei cărţi — sau mai degrabă am­biţia ei — este de a servi drept introducere în istoria lumii chineze, relevîndu-i etapele de for­mare, experienţele succesive, contribuţiile care, venite de pretutindeni, au îmbogăţit-o pe par­cursul secolelor, influenţele pe care le-a exerci­tat, contribuţiile ei la istoria universală1. într-adevăr, lumea chineză, aşa cum apare ea astăzi, este produsul şi rezultatul unei lungi istorii. Tot aşa cum n-am putea avea pretenţia să cunoaştem ţările Europei noastre ignoiînd ceea ce a con­tribuit la formarea lor din vremurile Renaşterii, evului mediu şi antichităţii, tot astfel, am greşi radical, în ceea ce priveşte China, dacă am ne­glija formidabila ei dimensiune istorică.

Importanţa Chinei nu  se  reduce la numărul locuitorilor ei şi la forţa, în bună parte încă vir-

1 A trebuit să ţinem seama de lipsa oricărui manual şi de nivelul foarte elementar al cunoştinţelor despre China, ca nu mai vorbim de ideile false şi de prejudecăţi. De unde necesitatea de a înainta pas cu pas, situînd faptele în con­textul Ier istoric şi străduindu-ne să facem evidente legă­turile între diferitele secteare ale evoluţiei: societate, sis­teme politice, economie, relaţiile lumii chineze cu alte culturi ale Asiei Orientale şi alte civilizaţii ale Eurasiei, tehnică,  viaţă intelectuală ş.a.  (N.a.).

 

700

  1. uium mai general
  2. y. ^,,L din ue trecut, cît şi de prezent: civilizaţia chineză a fost sursă de inspiraţie pentru o bună parte din omenire, căreia i-a împărtăşit scrierea ei, tehnicile ei, concepţiile ei despre om şi lume, religiile şi instituţiile ei politice. Influenţa Chi­nei a iradiat mult dincolo de ţările care, precum Coreea, Japonia şi   Vietnamul,   fac   parte   din aceeaşi comunitate de civilizaţii, şi anume, spre populaţiile turce, mongole şi tunguse din1 Mon­golia si din Altai, în Asia Centrală şi în toată Asia de Sud-Est.  Această  influenţă  a  atins  şi ţări mai îndepărtate. Occidentul, care, fără să-şi dea seama, a beneficiat de ea pînă în zilele noas­tre, nu cunoaşte bine ceea ce datorează Chinei — aport   în   absenţa   căruia   n-ar  fi   ceea  ce este. Sinteza este dificilă şi nu poate fi vorba aici decît   de   o  încercare,  căci dacă suma studiilor pe care savanţii chinezi, japonezi şi occidentali au  consacrat-o  istoriei  lumii  chineze  şi  civili­zaţiei chineze nu poate fi comparată cu    imensa muncă   depusă   pentru   cunoaşterea   antichităţii clasice a  ţârilor europene,  lucrările sînt de pe acum mult prea numeroase pentru  a putea fi, toate, cunoscute şi exploatate. Lacunele, imper­fecţiunile   şi   erorile   sînt   inevitabile   cînd   este vorba de a cuprinde un ansamblu de fapte atît de  bogat  şi de divers,   întins pe durata a  trei milenii şi jumătate.

Acestui handicap i se adaugă dificultăţi de un alt ordin. Un întreg fond de cunoştinţe elemen­tare,   provenite   atît   din   experienţa   curentă   a vieţii cotidiene, cît şi din învăţarea propriu-zisă, lipseşte celui ce doreşte să se iniţieze în realităţile ţărilor Asiei Orientale. Cu toate că o treime din omenire locuieşte în această parte a lumii şi că, în universul micşorat de astăzi, se vorbeşte despre

1 La data apariţiei celei de a doua ediţii franceze a
prezentei lucrări (1972). în prezent, populaţia R.P. Chineze
se ridică la peste un miliard de locuitori (M.  tr.j.                            ]0

 

vecinii noştri, cultura europeană rămîne hotărît „occidentală”. A opta pentru un punct de ve­dere potrivit căruia Europa apare doar ca un apendice al continentului eurasian, iar istoria ei drept un caz particular al istoriei Eurasiei, cerc,  de  altfel,  un  dificil efort de imaginaţie.

 

11

SPAŢII ŞI POPULAŢII

Istoria lumii chineze are în vedere un vast an­samblu geografic care este departe de a fi omo­gen şi care se întinde din Siberia pînă la Ecuator şi de la ţărmurile Pacificului pînă în inima con­tinentului eurasian. Aceste spaţii imense prezintă o mare diversitate de condiţii geografice şi o structură generală a cărei cunoaştere este indis­pensabilă pentru înţelegerea istoriei lor. Ne vcm limita totuşi aici la ceea ce este esenţial: carac­terul masiv al ansamblului continental, subliniat la sud-est de formidabilul cemplex de mari înăl­ţimi muntoase şi platouri înalte pe carc-1 for­mează, într-un arc de cerc întins de la Hinducuş la Peninsula Indochineză, încreţirile himalaicne ale scoarţei terestre; marca zonă de stepe (sau, mai exact, de preerii) întrerupte de deserturi, care acoperă spaţiile cuprinse între pădurile si­beriene şi regiunile cultivate ale Chinei de Nord; existenţa cîmpiilor fertile formate de aluviunile marilor fluvii (bazinul fluviilor Sungari si Liao în Manciuria, marea Cîmpie Centrală a Chinei de Nord, întinzîndu-se pe mai bine de 300 000 km2. Yangziul mijlociu şi inferior, cîmpia regiunii Guangdong, bazinul Fluviului Roşu, în Vietnam, şi alte bazine fluviale ale Peninsulei Indochineze ş.a.); marea întindere a ţărmurilor maritime, de la gura Heilongjiangului (Amurului) pînă la Pe­ninsula Malaeză, precum şi existenţa unui neîn­trerupt şirag de insule, mari şi mici, de la arhi­pelagul nipon pînă la ansamblul, şi mai întins, al marilor insule indoneziene (Filipine, Kaliman-tan, Sulawesi, Insulinda şi Sirmatra). Dalele climatice sporesc această diversitate; regiunilor

 

Limbile  Asiei  Orientale

 

LIMBI „ALTAICE

LIMBI  DIN NORD-ESTUL ASIATIC

 

uigura

kazahă

uzbecă

tătară

sa!a

kirghiză

yugu

LIMBI SINO-TIBETANE

 

Grupul tibctn-birman

dialecte tibetane

birmană

limbi ale mino­rităţilor tibet o-bir-inane din China de S.V. şi din Indochina

Grupul thai

siameză laoţiană limbi ale minori­tăţilor thai din China de S.V.  şi Indochi­na

Grupul miao-yao

limbi ale minori­tăţilor din Chi­na de S.V. şi din In-dochina

Grupul chinez

dialectele din Nord dialectele wu dialectele din

Guangdong dialectele, din

Fujianul   de Sud dialectele din

Eujianul de Nord Jialectele hakka dialectele din

H u nan

 

 

 

LIMBI Al ‘STRO-ASIATICE

M6N-KHMERE

khmeră (kampuchiană) cham (minorităţi de pe  coas­tele orientale ale Vietnamu­lui şi Kampuchiei) mân (birmaneza de sud) limbi alo minorităţilor  mon-khmere din Vunnaii,   din Indochina şi din Insulele Nicobar

LIMBI „MALAEZO-POLINEZIENE”

malaeză javaneză alte limbi   „malaezo-poline-

ziene” din Indonezia alte limbi ale   minorităţilor

e1 nice din Taiwan

 

orientale şi meridionale, supuse influenţelor alternative ale musonilor, li se opun tipurile de climat uscat şi continental din interiorul Asiei. Efectele latitudinilor nu sînt nici ele mai puţin importante. China este atît ţara gerurilor sibe­riene şi a iernilor aspre, cit şi aceea a căldurilor umede şi apăsătoare de la tropice.

Populaţiile ce locuiesc aceste ţinuturi sînt foarte diferite şi se deosebesc prin modul lor de viaţă, prin culturile şi limbile lor. Criteriul ling­vistic este, fără îndoială, primul dintre cele ce pot fi invocate.

Limbile vorbite în Asia Orientală şi în Repu­blica Populată Chineză fac parte din cinci grupuri lingvistice diferite, a căror repartizare geografică este relativ limpede, cu excepţia Chinei de Sud şi a Peninsulei Indochineze, uncie amestecul ling­vistic este extrem de mare.

  • între Siberia şi regiunile Chinei de Nord,
    unde populaţia de limbă şi cultură chineză este
    majoritară, se găsesc popoare care s-au revărsat
    asupra Asiei Centrale şi dincolo de aceasta,   şi
    ale căror limbi fac parte din grupurile limbilor
    turce, mongole şi tunguse (limbi altădată numite
    „uralo-altaice”).
  • Radical diferite din punct de vedere ling­
    vistic faţă de chineză şi de limbile înrudite cu
    ea, coreeana şi japoneza constituie un grup aparte,
    cu toate că par să prezinte, amîndouă, unele afi­
    nităţi cu limbile turce, mongole şi tunguse.
  • Populaţiile sino-tibetane acoperă,   în   ace­
    laşi timp, ansamblul himalaian al  marilor   înăl­
    ţimi muntoase şi al platourilor înalte.   Peninsula
    Indochineză şi China propriu-zisă. cele 2!   pro­
    vincii ce se întind între Valea   Heilongjiangului
    şi Mongolia, pe de o parte, şi frontierele Birmaniei
    Laosului şi Vietnamului, pe de alta.   După  nu­
    mărul
    de vorbitori, grupul lingvistic al dialecte­
    lor chineze domină în mod evident acest  ansam­
    blu vast şi divers,

 

 

 

1.Grupul ooreeano-nipon

ETTfnjîl  coreeană pV?TŢ|  japoneza

2 Grupul smo – t;hefan

hui (chinezi musulmani

vietnameză

birmană

ul ausfro-asiatic

■ mon şi khmeră

4Grupui mongol -rungus

r   *„7~j   mongolo

I   manciuriana

^Grupul fure

ffi**^Xf-j   cEtc limbi   furcice

malaezp –TGrupui indo-european

rusă

limbi din India de Nord

 

  1. Harta grupurilor lingvistice   din   Asia   Orientală
  • Grupul limbilor mon-khmere,   slab  repre­
    zentat în China de Sud-Vest, este mult mai răs-
    pîndit în Peninsula Indochineză.
  • In sfîrşit, mai spre sud, Malaezia şi marile
    insule din Asia de Sud-Est sint domeniul Hm- 14

bilor „malaezo-polineziene”, care se întind, de fapt, către est pînă în Mclanezia, către nord pînă în Taiwan, iar către vestjpînă în Madagascar.

Această repartizare a diferitelor grupuri ling-15   vistice   în  Asia   Orientală   păstrează   amintirea

 

unei foarte îndelungate istorii, al cărei rezultat îl şi reprezintă, de fapt.  Dacă este  cu   neputinţă să ştim care era situaţia în epoci foarte îndepăr­tate, în schimb liniile de ansamblu ale evoluţiei ne sînt totuşi cunoscute; de la începutul mile­niului I s-a produs o extindere a limbilor din grupul chinez,  în formele lor arhaice,  vechi şi moderne,  dinspre valea Fluviului  Galben către bazinul Fluviu’ui Yangzi,  apoi către China de Sud şi către Asia de Sud-Est; s-a produs, de ase­menea, o dep’asare şi o extindere a limbilor thai, tibeto-birmaneze   şi  mon-khmere  dinspre   valea Fluviului Yangzi şi hotarele sino-tibetane către China de Sud şi Peninsula Indochineză, precum şi   o   difuziune   a   limbilor malaezo-polineziene dinspre ţărmurile Chinei Meridionale  către Asia de Sud-Est şi chiar dincolo de aceasta. In sfîrşit, limbile indo-europene (kuceană, agneeană, kho-taneză, dialectele iraniene orientale), care au fost reprezentate în oazele Asiei Centrale pe parcursul celei mai mari părţi din istorie, au dispărut în zilele noastre cu desăvîrşire din aceste regiuni.

POPULAŢIILE HAN

In vastul ansamblu geografic şi uman pe care îl constituie Asia Orientală, populaţiile de limbă şi cultură chineză, ce poartă numele de han, for­mează astăzi grupul cel mai important. Aria lor de răspîndire se întinde pe aproape 15 milioane de km2, de la hotarele Siberiei (54°N) la Timor (!0°S) şi de la Mindanao (126°E) pînă   în   inima continentului  eurasian  (73°E,  meridianul  Bom­bay, pe ţărmurile occidentale ale Indiei). De la Singaporc, oraş pe trei sferturi chinez, la valea Heilongjiangului,   distanţa este egală cu aceea între Dublin şi frontierele de vest aie Republicii Populare Chineze.

 

Cifra  totală  a  acestor populaţii  se ridică la aproape 700 milioane de oameni1.

Populaţii han  în  Asia   Orientală

(în milioane :)

Populaţii han în China ccntinenta’ă       ……………………… 600

(estimare 1970)

Populaţii han în Tahvan…………………………………………. 13

Populaţii hui (musulmani   chinezi)      ……………………………. 4

Populaţii han în Asia de Sud-Est     …………………… 11

* Amintim pro memoria existenţa unor comunităţi chi­neze în India, Madagascar, în sudul Africii şi în cele două Americi.

Repartiţii lor este inegală. într-adevăr, ele sînt majoritare în cele 21 provincii ce constituie China propriu-zisă — inclusiv Insula Taiwan — ~ şi care formează un ansamblu geografic de circa 4 600 000 km2, avînd aproximativ aceeaşi întindere cu Europa de pînă la frontierele U.K.S.S. Fiecare dintre aceste provincii, la care ne vom referi în mod constant în această lucrare, au suprafeţe cuprinse, în general, întrecea a Ro­mâniei şi cea a Greciei. Densitatea populaţiei lor este comparabilă cu cea a ţărilor europene. Foarte

1 Potrivit recensămintului din 1 iulie. 19S2. populaţia Chinei se ridica Ia 1031882 511 locuitori (chinezii de peste hotare nu sînt incluşi în această cifra) — 1 008 175 2SS lo­cuind în China continentală, ÎS 270 7*)9 — în Taiwan (cifră publicata în iunie 1983!, iar în Hongkong .şi Macao — 5 378 627 (cifră însumînd datele din iunie 1982 şi respectiv, anul 1981).

Din locuitorii părţii continentale 51,5%, respectiv
519 433 369, sînt bărbaţi şi 48,5°;,, respectiv 488 741911,
sînt femei.                  *

Din populaţia aflată în China continentală, 93,3″,,, res­pectiv 936 703 824 locuitori, sint de naţionalitate han, restul de 6,7%, respectiv 67 233 254, însumînd minorită­ţile naţionale (din cele 55 de minorităţi naţionale, 15 au depăşit fiecare cîte   1  milion de locuitori).

în cadrul populat iei de 1 008 175 288 locuitori. 4 -U-! 495 au diplome de studii superioare. 1 602 474 au terminat studiile superioare fără a fi  obţinut  diploma sau  sînt  in

 

urbanizata provincie Jiangsu depăşea, ea singură, în 1957 Olanda, ca densitate a populaţiei (Shang-haiul are astăzi zece milioane şi jumătate de locuitori, Nanjingul 1 600 000 iar numeroase oraşe din Jiangsu mai mult de o jumătate de milion). Există însă şi o Chină exterioară, formată din comunităţile chineze ce s-au stabilit în majori­tatea ţărilor din Asia de Sud-Est (Peninsula Indochineză, Indonezia şi Filipine). Foarte nu­meroase în Malaezia, unde constituie mai mult de o treime din populaţie, în Sarav/ak (pe coastele nord-vestice ale Insulei Kalimantan) şi în Thai­landa,   aceste  comunităţi  sînt  departe de  a  fi

cursul studiilor superioare, 66 478 028 au atins nivelul cursului superior al învăţămîivtului secundar, 178 277 HO au atins nivelul inferior al învăţămîntului secundar şi 355 160 310 au \m nivel de instrucţie corespunzător învăţă­mîntului primar.

iu tîrgurilc şi oraşele de pe teritoriul Chinei continen­tale işi au domiciliul 206 588 582 locuitori.

Repartiţia teritorială a populaţiei era la 1 iulie 1982 următoarea:

 

Municipiul  Beijing

Municipiul Tianjin

Provincia Hebei Provincia Shanxi R egi u nea aut onomâ Mongolia  Interioară Provincia Liaoning Provincia Jilin Provincia Heilongjiang Municipiul Shanghai

Provincia  Jiangsu Provincia Zhejiang

9 230 678 locuitori din care

3 632 715 sp găsesc în cele 9judeţe

subordonate direct 76-1  141 locuitori din care 2 621 576 se găsesc încele5 judeţe

subordonate direct 53 005 S75 locuitori 25 291 3S9 locuitori

19 274 279 Locuitori . 35 721 693 lecuituri II 560 053 locuitori 32 665 546 locuitori

11 859 748 locuitori,  din care 5 538 876 se găsesc   în cele 10 ju­deţe subordonate direct

60 521 114 locuitori

38 SS4 603 locuitori                              ÎS

 

  tm  
neglijabile  în Vietnarr i,  Kampuchia,   Indonezia  
şi Filipine.   Singapore ,  Penang  şi  Malacca  în
Malaezia, Cholon în v ietnam sint oraşe cu îm-
portante populaţii de naţionalitate chineză.
Departe de a forma i un ansamblu omogen, di-
feritele populaţii de limbă şi cultură chineze se
Provincia Anhui 49 665 724 lecuiteri
Provincia Fujian 2.1 931 106 locuitori,  din care
    57 847 se    găsesc   în   insulele
        Jinmen şi Mazu
Provincii  Jiangxi 33 184 S27 locuitori
Provincia Shandong 74 419 054 locuitori
Provincia Henan 74 422 739 locuitori
Provincia Hubei 47 NO 4 150 locuitori
Provincia Hunan. 54 008 851 locuitori
Provincia Guangdong 59 299 220 locuitori (locuitorii din
        insulele     Dongsha    şi
        Nansha    nu    sint    cu-
        prinşi in această cifră)  
Regiunea autonoma       1  
zhuang Giiangxi 56 420 960 locuitori  
Provincia Sichuan 99 713 510 locuitori  
Provincia Guizhou 28 552 997 locuitori  
Provincia Yunnan   553 817 locuitori  
Regiunea autoncmă Tibet 1 892 393 locuitori  
Provincia Shaanxi 28 ‘104 423 locuitori
Provincia Gansu 10 569 26 1 locuitori
Provincia Qinghai 3 895 706 locuitori
Regiunea autonomă        
hui Ningxia 3 985 578 locuitori
Regiunea autonomă       f  
uigură Xinjiang 13 OM 681 locuitori  
Provincia Tanvan IN 270 749 locuitori  
Teritoriile Hongkong şi          
Macao 5 378 627 locuitori  
Militari  în serviciu  iu          
1981  în Armata Populară          
de Eliberare 4 2 58 210 persoane                                     1  
9    (N. tr.).       _l  
  1 1 1     i

 

deosebesc prin tradiţiile, obiceiurile, compoziţia lor etnică şi dialectele lor. Absenţa   criteriului naţional, care în Europa ne permite, de pildă, să facem distincţii atît de nete între francezi, spanioli,   italieni  şi români,   ascunde  în  lumea chineză o diversitate care este produsul istoriei şi care în trecut era cu siguranţă mai accentuată decît astăzi, cînd învăţămîntul şi facilităţile de comunicare tind să şteargă caracterele de origi­nalitate ale diferitelor regiuni.  Cercetarea isto­riei seminţiei han şi a etnografiei diferitelor popu­laţii de limbă şi cultură  chineze  ar  presupune însă o muncă imensă, care ri-a fost nicicînd făcută în chip sistematic şi pentru care documentaţia este adesea lacunară.

Cu toa’e că poartă denumirea  de  dialecte,   ce evocă pentru noi.  europenii,   forma   luată de o limbă-matrice într-o regiune limitată, dialectele chineze sînt vorbite di’ milioane de oameni. Ele prezintă între ele diferenţe tot atît de marcate ca acelea ce deosebesc în Europa   limbile   unui acelaşi grup lingvistic şi constituie. în realitate, ansambluri în interiorul cărora se întîlnesc varia­ţii însemnate.

Trebuie   totuşi   notată   existenţa    unei   mase relativ omogene: aceea a dialectelor din   nord, vorbite de 387 milioane de oameni (în  195.)) si formind trei grupuri distincte. Kelativa unifor­mitate a acestor dialecte se explică prin marile amestecuri  umane produse  în  decursul  istoriei în toate regiunile cuprinse între Mongolia şi ba­zinul Fluviului Yangzi, precum şi popularea, în mare parte recentă,  a provinciilor din nord-est (Manciuria) şi din sud-vest (Yunnan şi Guizhou). Diversitatea dialectelor din sud şi sud-est, precum şi caracterul arhaic al mai  multora dintre   ele atestă,  dimpotrivă,  relativa  stabilitate   a gru­părilor umane în aceste regiuni şi se explică, de asemenea, prin valurile succesive de colonizări, care au dus la extinderea în regiunile respective a seminţiei han încă de la sfîrşitul antichităţii.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web