JOCUL SI SOCIALIZAREA

in Pedagogie

Copilul devine tot mai constient ca activitatea cu obiectele este dependenta de dorintele si vointa sa. El ralizeaza ca este subiect al activitatii si poate efectua o multitudine de actiuni. Jocul este terenul de mainfestare al potentialului psihic.

In perioada primei copilarii se dezvolta jocul de manipulare sub influenta trebuintei interne de a actiona. Activitatea ludica este incarcata de disponibilitati psihoafective imaginative si ocupa o parte a zilei. Jocul se realizeaza spontan si cu placere ceea ce si produce satisfactii copilului. In joc patrund treptat evenimentele vietii si decupaje situationale.
Daca in primul an de viata, copilul simtea placerea in a se juca cu propriile maini, cu aruncarea obiectelor, intre 1-3 ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce-i creeaza o forma de participare deosebita.

Simbolistica jocului se complica treptat incepand de la manuirea de obiecte subordonate imagisticii ludice la manuirea in care copilul devine un personaj imaginar. Copilul poate deveni in joc avion, masina, tren dar si pisica, iupuras, mama, etc. Totusi este dominant inca jocul cu obiecte, iar actiunea eare un caracter difuz.

Concomitent jocul cu adultul se dezvolta in trei directii:  1. jocul de hartuiala si tranta, ridicare si aruncare in sus joc zgomotos de miscare si de energizare;  2. jocul verbal in care domina interogatii coninui complexe;  3. jocul didactic in care adultul indruma copilul treptat si pe intelesul sau.

La 2 ani copilul se joaca cam 90% din timp. La 2 ani jumatate copilul prefera jucariile cu roti cu care poate transporta, jucariile mecanice, combinele, jucariile muzicale, papusi, mingi, animale, marionete,etc. Jocul copiilor mici este intai singular, simplu si spontan. Treptat se decentreaza de pe obiect mutandu-se pe subiectele actiunilor umane. Conditia mintala a jocului se amplifica. Prin aceste tipuri de joc (de-a familia, de-a doctorul, etc.) se instituie nemijlocit relatii intre copii.

Putem aprecia ca se poate vorbi de un debut al jocurilor colective cu roluri spre 3 ani. In acest context simbolistica ludica este relativ coerenta si actiunea tinde sa curpinda sporadic mai multe personaje. In jocul cu subiect apar elemente de imitatie prin acordarea anumitor roluri altor copii sau adulti. Tot mai frecvent se poate pune in evidenta interesul pentru joc care este, din ce in ce mai mare ceea ce denota organizarea primara a sensurilor experientei acumulate. Cu cat jocul e mai complex cu atat apar mai pregnant conduite de noi si atitudini (atractie, simpatie, atentie afectiva). Datorita limbajului, obiectele incep sa aiba functionalitati diverse si se manifesta socializarea activitatilor ludice.

Starea de sanatate a copiilor si buna dispozitie imprima continuitate si diversitate jocurilor.
Se poate constata ca acei copii care sunt vigurosi se joaca o buna parte din timp si au interese conturate pentru directia jocului in timp ce copii cu o sanatate mai subreda se joaca mai mult singuri si in liniste.

Copiii cu handicap de intelect sau senzorial nu stiu sa se joace si nu pot sa se coreleze cu partenerii. Jocul este mai sarac in actiuni si nu se poate desprinde directia spre care evolueaza. In genere nu se verbalizeaza si jocul se desfasoara dupa o schema simplista, ramanand adeseori in stadiul de manuire a obiectelor.

In schimb copilul normal de 2-3 ani se joaca, se antreneaza putand coopera pentru unele actiuni, dar din cand in cand se opreste spre a se odihni si observa jocul partenerilor. Sunt importante momentele de observatie care constituie un fel de participare la jocul altora. Cooperarea poate fi uneori dificila si dramatica, iar aleori de complezanta prin afisarea surasului si a declaratiei de asistenta (vino sa vezi ce fumos ma joc eu!). Totusi atitudinea copilului fata de cei din jur este diferita. Fata de copiii mai mici este mai intelegator si cooperant, iar fata de copiii mai mari devine mai activ si integrat. Dar cel mai integrat este jocul cu adultii.

Spre sfarsitul perioadei, relatiile in joc ale copilului se pot imparti in active, pasive (pozitive si negative) si defensive. Prin relatiile pozitive active se pot enumera situatiile in care copilul da o jucarie, mangaie un copil sau ii propune sa faca schimb de jucarii. Relatiile active negative sunt legate de insusirea unei jucarii ce nu-i apartine. Printre relatiile pasive pozitive se pot aminte cele in care copilul accepta luarea jucariei de alt copil, pasive negative, cand plange sau fuge de copilul care se apropie sa-i ia jucaria. Cele defensive se manifesta tot prin fuga sau prin solicitarea adultului in aparare.

In buna masura comportamenul copiilor in joc este influentat de familie. Structura si stilul de viata al familiei, obiceiurile si nivelul de cultura sunt elemente ce se regasesc in formele activitatii ludice.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.