Lacasele de cult

in Istorie

Legendarul Pangaion sau Pangeul, era muntele sacru al tracilor sud-dunăreni unde se aflau o mulţime de sanctuare, mai ales că acesta conţinea filoane de aur şi de argint; se presupune că era situat pe masivul Dragoion din Rodopii Orientali (unde s-a născut şi Spartacus, pelasgul-gladiator ce a zguduit imperiul roman); alte sanctuare s-au descoperit la Kilicite. Trebuie să fi existat şi sanctuare trace în cinstea Marii Zeiţe Bendis; dacă la Atena tracii aveau pentru Zeiţa lor un Bendideion, legendarul Pangaion, lăcaşul principal de cult era închinat, se pare, lui Gebeleizis, ai căror preoţi solari, uranieni, aşa-zişii „umblători prin nori”, susţineau că trupul nu era nimic altceva decât „o închisoare pentru suflet”, eliberarea de trup fiind singura salvare a sufletului. Legendarul Kogaion, după Adrian Bucurescu în „Dacia Secretă”, era reprezentat de muntele ce adăpostea peştera unde se retrăgea marele preot al pelasgilor.

Lacase-de-cult-6

În „Geografia” , Strabon scrie: „Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru şi astfel îl numesc geţii: numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului ce curgea alături; KOG-A-ION însemna „Capul Magnificului”, fiind şi denumirea Bucegilor, unde se afla marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacră, cunoscut sub numele de „Sfinxul Românesc”. Râul care curge prin apropiere, despre care scria Strabon, nu poate fi decât Ialomiţa, căreia geţii îi spuneau şi Naparis sau „cerescul, divinul”. Singura inscripţie getică unde apare numele Kogaion este un text orfic în versuri pe o cărămidă descoperită la Romula (Resca, Dobrosloveni, jud.Olt): „Mare e Zeul, întotdeauna şi pretutindeni! Aşa să spună vitejii când privesc spre Kogaion! Ucenicii (recruţii) să cânte: sfânt este Domnul Nopţii!”.

Când Strabon amintea că preoţii daci locuiau în sălaşuri subterane, el vorbea despre preoţii lui Zalmoxis, Zeul sub-pământean care de acolo, din Kogaion, le oferea credincioşilor săi o nemurire completă, cuprinzând atât corpul, cât şi sufletul. Şi dacă Sfinxul din Bucegi reprezenta pentru geţi capul lui Orfeus sculptat de om ori modelat de natură, el a fost şi va rămâne mereu acolo, în ţara legendarului Kogaion, creând mistere şi răspândind tăcere. În final, sper că am reuşit să creionez un panteon mitologic al strămoşilor noştri pelasgi, traci sau geto-daci, cum vreţi să-i numiţi. „Traianismele”, „latinismele”, „slavonismele”, nu ne aparţin, ci ne-au fost adăugate ulterior de către:

cei care au dorit să creeze o impresie falsă şi să minimalizeze rolul populaţiei din zona Carpato-Dunăreană în dezvoltarea civilizaţiei europene, sugerând că zona care corespunde actualmente geografic României nu a fost nicidecum punctul de pornire, leagănul acestei civilizaţii, ci o provincie obscură a imperiului roman;
cei care din totdeauna au avut pretenţii teritoriale asupra diverselor provincii ale României, pretenţii care trebuiau cumva justificate, singurele argumente capabile să câştige încrederea neştiutorilor şi naivilor fiind cele legate de „origine”, „limbă”, „religie” şi „istorie”, ultima, cel mai uşor de mistificat;
cei afiliaţi anumitor cercuri implicate în împărţirea geo-politică a lumii şi în consecinţă interesaţi în a submina influenţa şi importanţa pe care civilizaţia şi cultura milenară a poporului român le au în marea familie a popoarelor de pe întregul mapamond.

Există însă un DESTIN AL ADEVĂRULUI, iar acestuia îi trebuie numai două grupuri de oameni ca să iasă la iveală:
unii care să-l ROSTEASCĂ şi…
alţii care să-l AUDĂ

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.