Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

LECTURA DE WEEKEND. Jurnalismul de azi și mâine. Picior peste picior sau crăcănat cu biluțele la vedere? Dacă nu avem idei le fabricăm, ce mama lor!

in Articole/Diverse

Articolul este un pamflet.Tratează-l ca atare!

        Grigorescu, Ghiță, Constantinescu, Iliescu, Eminescu, alt Ghiță și alt Ghiță și-au dus „postura de șezut” mai departe și a învățat lumea sa găsească, repede, echilibrul precar tipic unui om care spune fără cuvinte „eu sunt the best și altul ca mine nu-i, că dacă e, îl rad”.

În fund pe „divanul țării” sau pe un fotoliu negru dintr-o redacție, tot „șezut ca lumea” se numește. Și dacă „șezutul la Stat” se poartă cu costum și cravată, asortat pe ici, colo cu câte un căscat, pe fotoliu se așează un redactor-șef cu stil, în jeans, cu o cafea aburindă de la tonomat și se lasă pe spate obosit și încrezător că acel scaun îi va suporta greutatea știrilor „bombă” găsite și adunate de „fetițele” trimise pe teren. Așa e moda în jurnalism, sau cel puțin ăsta e modelul de succes al ziarului cu pricina. Doar „fetițele blonde”, cu fuste scurte și decolteuri adânci, sunt în stare să scoată câte o informație wow de la demnitarii noștri, campioni la „stat în fund pe Stat”.

 

De altfel, așa a ordonat dom´ redactor-șef, să se angajeze „bunăciuni” că le face el loc, în fiecare marți la ședința de redacție, când toată spuma ziarului se adună la bârfit și cafeleală. Subiectul principal: publicația prea ștearsă de culoare, ori materialul prost, dar publicat, al vreunui ziarist. E momentul perfect când șeful nostru, după ce se agită prin toată încăperea, mai soarbe o gură de cafea și dă exemple de „Așa Da”, „Așa Nu”. Pe ici, colo câte o fată e lăudată pentru treaba bine făcută în ultima săptămână, dar și editorul senior, care a reușit cu chiu, cu vai să termine de vizionat cel de-al treilea sezon din Prison Break, în timp ce dădea verdictul: ” Materialul tău e foarte bun, nu îl publicăm”.

Să nu uităm, de ridicarea la rang de „Senior” a unui jurnalist cu experiență de 3 luni, prezent la servici pe bicicletă și în pantaloni de plajă, verzi. Băiatul, poreclit sugestiv, de parcă ar fi frate cu Cupidon, e frustrat și ținut sub papuc de nevastă și cum altfel să reziste dacă nu își varsă toată energia la birou, dând copy-paste de pe Mediafax. Dar de´ e „senior”, deci are material numa´ bun.

Nu putea lipsi nici colega super draguță, nevoie mare, care te sfătuiește, precum la grădiniță, grupa mică, să ceri voie șefului să mergi la toaletă.

Imaginea de ansamblu ne duce cu gândul tot la săracul cioban, cel onest, care se sprijină în toiagul bătrâneții, obosit de atâta umblat cu oile. De data asta, în fruntea turmei stă șeful stilat, deloc onest, dar cu idei bune și nebune, neatins de întuneric că doar el „face lumină”. Și dacă Dumnezeu a făcut Lumină în ziua întâi și nu a mai fost nevoie de update, omul nostru face zilnic lumină în negura jurnalismului. E ca el și dacă îndrăznești să fie ca tine, atunci ești un nimeni fără habar de cum se mănâncă și mai ales, cum se înghite jurnalismul.

Dacă nu avem idei, le fabricăm! Un reporter cu bandaje cu ketchup puse la cap poate intra ușor în spitalul unde tocmai fostul premier al țării a ajuns după o tentativă de sinucidere. Și uite așa avem știre „bombă” cu detalii în exclusivitate, titlu de prima pagină, tiraj mare, iar dom´ șef ajunge Dumnezeul nostru al tuturor.

Revenind la „ședința de stat”, obosit și el de atâta urlatură, dom´ redactor-șef, își lasă fesele, din jeans-ul prea strâmt, să îi fie mângâiate de pielea moale a scaunului. Își duce o mână la tâmplă, iar picioarele și le crăcănează, lăsând să i se vadă bijuteriile inteligenței. „Am obosit!”, zice el printre dinți. Îl înțelegem, căci în 30 de minute de ședință a dat cât toată redacția într-o săptămână, în goana după material de ridicat tirajul. Să nu înțelegem greșit, dom´ șef nu creează dezgust nimănui, ba dimpotrivă, el este chiar iubit și apreciat, mai ales pentru glumele bune și poveștile adevărate trăite pe la safari, ori la anteriorul job, în birou cu fata de la politic. E clar, degeaba în fruntea turmei n-o șade el. Important este modelul de urmat și anume: Cum șade!
„Până la urmă omul se face frate cu dracu’ pentru credința lui”.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Articole

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web