Legalizarea avortului in Romania

in Evenimente

Trăim într-o lume plină de surprize care ne afectează profund viaţa şi ne-o îmbogăţesc. O astfel de surpriză este pentru multe femei apariţia unei sarcini – neplanificată, nedorită, fără sorţi de izbândă de a fi dusă la termen.

Acum 25 de ani, pe 26 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale, organismul care preluase puterea în stat de la Nicolae Ceaușescu, a anunțat primele măsuri ale României libere.

Astfel, era abolită folosirea obligatorie a cuvântului „tovarășe”, se dădea liber la mărfuri de import: carne, banane, portocale, cafea sau coca-cola.

Totodată, în această zi mare pentru creștinătate, CFSN liberaliza complet avortul. În 1990, primul an de libertate, conform statisticilor oficiale, peste 1 milion de copii n-au mai apucat să vadă lumina zilei ca urmare a acestei decizii.

Tot în 26 decembrie, Petre Roman este numit prim-ministru.

 În România s-au efectuat, din 1958, până în 2011, un număr de  21.651.277 de avorturi, se arată într-o statistică realizată de Asociaţia Pro-Vita Bucureşti la finalul anului trecut.

1958 este anul în care,regimul comunist a legalizat avortul, iar 1967  este anul în care regimul Ceauşescu l-a trecut din nou în ilegalitate. Evenimentele din 1989 au dus din nou, la dezincriminarea avortului, astfel că în 1990 s-au înregistrat aproape un milion de asemenea proceduri.

Drept comparaţie, în 1989 ultimul an de „ilegalitate” s-au raportat 193.000 de avorturi.

Maximul istoric s-a înregistrat în 1965, atunci când s-au raportat 1.015.000 de avorturi. Practic, în acel an, din 100 de sarcini, româncele au întrerupt 80. În 2011 s-au raportat 103.386 avorturi. În România nu au fost luate în calcul şi clinicile private, care nu raportează cifrele copiilor avortaţi.

În 2013, România a înregistrat cele mai puţine naşteri de când există ca stat modern, iar specialiştii previzionează că în 15 ani vom ajunge la populaţia din 1946, adică aproximativ 16 milioane de oameni.

România prezintă o rată deosebit de mare a avorturilor, ocupând un loc fruntaş în Europa din acest punct de vedere. în general se afirmă că principala cauză pentru această gravă situaţie sunt dificultăţile economice. Totuşi, în contextul actual în care orice femeie are acces la informaţie şi ţinând cont de numeroasele efecte secundare ale întreruperii voluntare a cursului sarcinii, avortul nu poate fi o soluţie. El lasă o rană adâncă în sufletul femeii, afectând însăşi esenţa identităţii ei, aceea de a fi mamă, de a aduce pe lume viaţă.

Deşi se vorbeşte foarte puţin pe acest subiect, avortul are consecinţe atât de ordin fizic, cât şi de ordin psihic asupra femeii. Fiind o manevră chirurgicală, dintre consecinţele fizice imediate amintim: leziuni inflamatorii ale aparatului genital, hemoragie abundentă, perforaţie uterină, infecţia uterului, trompelor sau ovarelor. Consecinţele tardive sunt: hemoragie prelungită, boală inflamatorie pelvină, tulburări menstruale, sinechie uterină, probleme la sarcinile ulterioare, precum sterilitate, sarcini extrauterine, avorturi spontane, naşteri premature, predispoziţie crescută la cancer de col uterin sau cancer de sân.

Consecinţele de natură psihică, grupate sub genericul „sindromul post-avort”, sunt legate de sentimente de vinovăţie şi pierdere irecuperabilă, frustrare, depresie, pesimism, teamă nejustificată, tulburări de somn, labilitate emoţională, pierderea respectului fată de sine, ducând chiar la nevroză anxioasă sau depresivă, destrămarea relaţiei cu partenerul si familia, tulburări sexuale. Aceste simptome apar din cauză că femeile realizează natura pierderii suferite. Este foarte diferit să pierzi ceva material, un obiect, un loc de muncă, un examen, acte, etc., ce pot fi recuperate sau înlocuite, şi cu totul altceva este să pierzi un copil. Din păcate, multe femei conştientizează această pierdere numai după procedură.

Pe plan social, rata mare a avorturilor duce la scăderea drastica a natalităţii şi, implicit, la îmbătrânirea populaţiei României, motiv serios de îngrijorare chiar si pentru autorităţile de stat.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.