Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Logopedie

in Pedagogie

shutterstock_54130042 [Omgezet]

Logoped = specialist ; Logopat = copilul deficient

Dezvoltarea armonioasa a limbajului este asigurata de :

  1. functionarea normala a organelor care compun ‘aparatul vorbirii’
  2. eficienta educatiei deoarece limbajul nu apare spontan la copil ci se constituie ca mijloc de comunicare specific omului – limbajul articulat – in procesul invatarii , anevoios , lung care necesita competenta , rabdare si efort atat din partea copilului cat si a ‘factorului educativ’ .

Doar la varsta adulta limbajul devine un ‘automatism’ – la copil fiind supravegheata de constiinta cea care insoteste toate procesele cu valente cognitive (asimilarea limbajului de exemplu) .

Disfunctiile , indiferent de ce natura , fie la nivelul organelor care participa la vorbire , fie in procesul educativ , fie chiar in inferenta mediului social – genereaza deficiente (mai slabe) sau tulburari (mai grave) de limbaj .

Acestea se pot manifesta in procesul de intelegere sau exprimare orala sau scrisa , de articulare sau de mimica , deformand ‘emisia’ sau ‘perceptia’ elementelor (silabe , cuvinte , sunete) componente ale limbajului .

Aceste deformari de la regulile ‘standard’ de vorbire (astfel nu ne-am putea intelege daca limbajul n-ar avea un cod standard valabil pentru toti membrii unei comunitati) se incadreaza intr-o ‘acolada’ destul de lunga a deficientelor de vorbire .

Cauze :

  • prenatale (infectii , viroze , toxicitate , patologii diverse – TBC , sifilis , hepatita)
  • perinatale (travaliu prelungit , asfixie , hemoragii , infectii)
  • postnatale (traume mecanice , infectii , intoxicatii , accidente , imbolnaviri care duc la inflamatii ale meningelui , atingerea unor centrii corticali responsabili cu auzul , vorbirea sau cu alte functii psihice indeosebi procese cognitive care pot influenta negativ QI-ul . Pot fi afectate atat zona senzoriala – receptoare – cat si zona motorie – evidenta in pronuntie)

Cauze psiho-neurologice :

  • retard mintal
  • tulburari de auz , de vaz
  • tulburari excesive de afectivitate : timiditate exagerata care-i blocheaza increderea in sine sau la polul opus : supraestimarea care marcheaza negativ structurarea limbajului si implicit a personalitatii , prin ‘ignorarea’ atat a factorului educational cat si a celor cu influenta sociala
  • modificari ale aparatului fono-articular (exemplu : buza de iepure , gura de lup etc)
  • imaturitatea si subponderalitatea

Influente negative ale mediului social :

  • mediu familial nociv si cu numar mare de membrii (neglijarea copilului)
  • neimplicarea suficienta a familiei in dezvoltarea limbajului copilului (lipsa de solicitare si de solicitudine , plasarea copiilor unor persoane obosite , nervoase care nu stimuleaza copilul verbal)
  • regimul zilnic , nerespectarea unui program care dezorganizeaza intreaga dezvoltarea a SNC
  • deficitul de vorbire duce la forme de retard intelectual insotit de tulburari afective (neincredere , timiditate , jena vis-à-vis de ceilalti copii care vorbesc corect) si chiar tulburari de comportament marcate de nervozitate si uneori agresivitate
  • deficit instrumental vis-à-vis de ‘receptie’ sau de ‘exprimare’ care angreneaza deficit auditiv in multe situatii – originea aflandu-se in leziuni la nivel cerebral sau la nivelul nervilor implicati – ceea ce explica impiedicarea influxurilor (informatiilor) nervoase – senzoriale sa circule – fie pe directie aferenta , fie pe directie eferenta
  • metode gresite in educarea copiilor
  • slaba stimulare a dezvoltarii vorbirii
  • incurajarea in folosirea unui limbaj incorect (stalcit in primii ani) pentru amuzament
  • contagiozitatea in aria de formare si dezvoltare a limbajului (imitarea unor pronuntii gresite in mod inconstient sau din teribilism si din spirit de originalitate , o pronuntie intentionat gresita)
  • bilincvismul (un parinte este de o nationalitate iar celalalt de alta)

Exemplu : copiii ‘lup’ (salbatici) care au trait cu animalele salbatice in padure ; dupa cativa ani daca sunt gasiti , acestia nu pot gandi , nu pot vorbi pentru ca nu s-au dezvoltat circuitele neuronale care stau la baza comunicarii prin limbaj articulat !Rolul factorului social este evident !

Clasificarea tulburarilor de limbaj

(dupa M. Gutu , 1975)

  1. Criteriul anatomo-fiziologic
  • tulburari ale analizatorului verbo-motor , verbo-auditiv
  • tulburari centrale sau tulburari periferice
  • tulburari organice sau tulburari functionale
  1. Criteriul structurii lingvistice afectate
  • tulburari de voce
  • tulburari de ritm si fluenta
  • tulburari ale structurii fonetico-fonematice
  • tulburari lexico-gramaticale
  • tulburari ale limbajului scris
  1. Criteriul periodizarii in functie de aparitia tulburarilor de limbaj
  • perioada preverbala , pana la 2 ani
  • perioada de dezvoltare a vorbirii (2-6 ani)
  • perioada verbala , peste 6 ani
  1. Criteriul psihologic
  • gradul de dezvoltare a functiei comunicative a limbajului
  • devieri (tulburari) de conduita reflectate in dezvoltarea unei personalitati dizarmonice

Alte clasificari

Tulburari ale limbajului citit-scris :

  • tulburari totale (agrafia , alexia)
  • tulburari partiale (disgrafia , dislexia)

Tulburari polimorfe de limbaj :

  • afazia : sindrom neuropsihic care consta in pierderea functiilor psihice ale limbajului (exprimare si intelegere) cu conservarea aparatului de executie
  • alalia : lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii la persoane cu auz normal si nivel intelectual comun , datorindu-se unor disfunctii la nivelul zonelor corticale responsabile cu vorbirea (exemplu : aria 44) . Alalia poate fi motorie , senzoriala sau mixta .

Tulurari de dezvoltare a limbajului :

  • mutismul psihogen : refuzul total sau partial al copilului de a comunica cu unele persoane . El nu vorbeste pentru ca nu vrea , desi poate (mai frecvent la fete , 3-5 ani , reprezinta complex de inferioritate)
  • retard in dezvoltarea vorbirii : se datoreaza unor cauze neurogene , somatogene sau psihogene si se manifesta prin ‘blocarea’ ritmului de dezvoltare a limbajului . In cazul retardului verbal , copiii refuza comunicarea , sunt timizi si se opun la majoritatea cerintelor . Uneori este insotit si de retard intelectual , in aceste cazuri complicandu-se situatia iar daca acestora se adauga si factorii somatici (rahitism) recuperarea devine extrem de dificila si anevoiasa .

Tulburari de ritm si frecventa :

  • balbaiala : repetarea unor silabe cu pauze , cu spasme si aritmie
  • logonevroza : o balbaiala constientizata , mai complexa deoarece este traita de subiect afectandu-i comportamentul in special sub aspectul timiditatii si a complexului de inferioritate
  • bradilalia : incetinirea ritmului
  • tahilalia : exagerarea ritmului datorita hipersensibilitatii si a instabilitatii nervoase
  • aftongia : in situatia cand musculatura limbii este supusa unor spasme de lunga durata
  • tulburari coreice : ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatorii ai mimicii – concomitent cu vorbirea (schimonosire)

Corectarea deficientelor de limbaj

  1. metode generale
  2. metode specifice fiecarui tip de deficienta

Dupa gradul de afectiune :

  • in clasa si in familie (lejer)
  • cu logopedul – in clasa si familie (mediu)
  • in cabinetul de logopedie (grav) la care se pot adauga si metode chirurgicale (de corectare a unor segmente musculare cu forme modificate : gura de lup , buza de iepure)

Metode generale

Gimnastica si miogimnastica copilului si elementelor componente ale aparatului fonoarticular . Se urmareste fortificarea trunchiului , a gatului , a membrelor . Exercitiile fizice se insotesc de exercitii de respiratie . Scopul acestor exercitii este de a usura efectuarea miscarilor foarte complexe (si de finete) a grupelor musculare care participa activ la respiratie si la functionarea aparatului vorbirii . Perechea de exercitii este obligatorie : de relaxare si de tonificare . Fiecare exercitiu trebuie sa respecte si sa repete o anumita ritmicitate .

Se lucreaza la dezvoltarea : expresivitatii faciale , linguale , mandibulare , a buzelor .

Exercitiile vor fi individualizate iar programul de recuperare logopedica trebuie construit intotdeauna pe progresele inregistrate anterior acestora , reprezentand ‘achizitii’ psihopedagogice importante pe care se instaleaza noile elemente de invatare . Niciodata nu se insista pe un ‘defect’ (o consoana pronuntata gresit) ci se cauta asocierea cu sunete asemanatoare , pe care copilul le pronunta corect , pentru a realiza un transfer . Practic se apeleaza la formarea sunetului din nou . Modelul gresit nu se corecteaza . Aceasta metoda cere competenta , tact psihopedagogic si foarta multa rabdare pentru ca rezultatele se obtin in timp , uneori cu eforturi moderate dar de cele mai multe ori cu dificultate – pe care un specialist valoros le va depasi cu succes .

Concluzie : sunetul nou este derivat dintr-un sunet corect articulat (sunete ajutatoare) .

Cateva exemple de exercitii ajutatoare :

  • umflarea si retragerea simultana a obrajilor
  • inchiderea si dechiderea ochilor , concomitent cu ridicarea si coborarea sprancenelor
  • imitarea rasului si a surasului
  • incretirea si descretirea fruntii
  • umflarea alternativa a obrajilor
  • retractia obrazului intre dinti in interiorul cavitatii bucale
  • scoaterea limbii neincordate si latite intre dinti si buze , atingand comisurile bucale (lopata)
  • scoaterea limbii incordata si ascutita (sageata) . Alternarea acestor exercitii : lopata-sageata si invers – repetarea – conduc la intarirea musculaturii linguale si implicit a motricitii .

Urmeaza :

  • contractarea limbii in fundul gurii (ca un ghem)
  • lipirea limbii latite de palat si desprinderea prin plescait
  • ridicarea varfului limbii pe gingia superioara , revenirea
  • ridicarea (indoirea) limbii pe gingia inferioara
  • miscari circulare cu varful limbii pe suprafata buzelor
  • miscari circulare pe suprafata dintilor , sub buze
  • constrictiunea limbii sub forma de jgheab

Miscarile pentru musculatura linguala se executa progresiv , de la exterior la interior , cu precizie si rabdare pentru a evita unele accidente din neatentia sau graba copilului – accidente ce pot conduce la refuzul continuarii tratamentului logopedic (exemplu : ranirea prin miscarea limbii) .

Pentru mandibula , buze si valul palatin se recomanda exercitii specifice fiecarui caz .

Un loc deosebit de important in terapia logopedica il ocupa educarea respiratiei si a echilibrului dintre inspir si expir .

In expir , suflul face sa vibreze coardele vocale pe producerea sunetelor .

Presiunea expir/inspir se modifica in functie de fiecare sunet in parte (pentru consoane , presiunea expirului este mai mare) .

Copiilor cu disfunctii de pronuntie , le lipseste exersarea respiratiei .

La baieti distingem respiratie costo-abdominala , iar la fete , o respiratie de tip toracic .

In general , copiii nu fac distinctie intre aceste 2 tipuri caracteristice care-i disting pe baieti de fete si asistam la diferite tipuri de aritmii , oboseala , gafaiala , gajaiala , fonfaiala etc .

In exersarea respiratiei vom tine seama de :

  • varsta si particularitatile ei (la cei mici se va desfasura sub forma de joc , iar la cei mari ii vom imprima un caracter didactic)
  • reguli igienico-sanitare (incaperi aerisite , cu durata bine dozata pentru a evita oboseala si chiar ameteala)

O recomandare :

  • inspir/expir – pauza
  • expir/pauza
  • expir/pauza
  • inspir/expir – pauza
  • expir/pauza
  • expir/pauza (pauza – apnee ; retinerea aerului in plamani)

Exercitiile de respiratie se insotesc de miscari usoare de brate .

Fiecarei deficiente i se recomanda exercitii specifice – nu se efectueaza la intamplare .

Exemplu : la balbaiti – pauzele se vor face numai intre expir si inspir nu invers (expir-inspir) pentru a preveni spasmul diafragmatic ce se poate instala .

Treptat , exercitiile respiratorii se vor insoti cu sunete : expirul aerului pentru pronuntarea vocalelor sau consoanelor siflante (la copiii dislalici se vor observa foarte usor deficientele pe care dorin sa le corectam) . In etapa urmatoare se invata pronuntarea unei propozitii pe un singur expir . Vom repeta de 5-10 ori pentru a realiza pregresele care ne intereseaza dar pentru a evita oboseala care induce o stare de plictiseala sau chiar un refuz , din partea copilului .

Educarea auzului fonematic – pentru a putea diferentia sunetele si a reusi sa le pronuntam corect . La multi copii intalnim deficiente la acest nivel desi pronuntia poate fi corecta . Vom urmari realizarea autocontrolului pe baza auzului asupra propriilor emisii vocale care in cazul unor deficiente de auz fonematic nu este posibil si nici nu-si dau seama . Exercitiile vin sa corecteze si sa instaleze autocontrolul .

Daca exercitiile ‘corectoare’ sunt inadecvate , efectuate fara profesionalism , fara tact , fara rabdare , rezultatele pot fi contrare si uneori dezastroase .

De aceea , in logopedie , activitatea de corectare a dislaliei de exemplu , dar si in alte situatii , primordiala – lege putem spune – este munca specialistului de a-l face pe copil sa sesizeze propriile greseli de articulatie .

In cabinetul logopedic , oglinda este obligatorie pentru ca toate exercitiile se fac privindu-se permanent pentru a compara si diferentia mimica gresita de cea corecta .

Se inregistreaza pe banda audio sau chiar video cuvintele pronuntate gresit de copil si prin comparatie corectat de logoped , obligandu-l pe copil sa asculte sau sa priveasca pana cand constientizeaza necesitatea corectarii .

Onomatopeele sunt foarte utile in exersare :

  • şşş – imitam locomotiva
  • sss – cum face sarpele sau gascanul
  • vjjj – sueratul vantului , si exemplele pot continua , ele se construiesc in functie de caz si de inspiratia si maiestria specialistului logoped .

Atentia deosebita pe care trebuie sa o acordam este ceruta de evitarea ‘perpetuarii’ greselilor care vor conduce la dezvoltarea deficitara pe planul cognitiv in mod deosebit a capacitatii de analiza si sinteza fonetica .

Personalitatea logopatului si competenta logopedului

Pornind de la teza ‘personalitatea este unica’ , putem extrapola din sfera normalului si in sfera deficientelor , astfel incat ne faciliteaza intelegerea abordarii prin programe individualizate , a copiilor cu diferite grade de dificultate de limbaj .

Modificarile de comportament si implicit de personalitate sunt generate atat de cauze organice indeosebi neuropsihologice dar in egala masura (uneori chiar mai mult) de mediul ambient , mai exact de grupul de contact (familia , scoala , prietenii , vecinii) prin apostrofari nedrepte , prin solicitari insistente de a pronunta corect desi copilul nu poate si nu intelege ce se intampla cu el .

Care sunt rezultatele conduitei gresite vis-à-vis de astfel de copii ?

  • neincredere
  • complexe de inferioritate
  • timiditate
  • introvertire
  • negativism pana la refuz total

Cum se pot corecta ?

  • optimism
  • discutii competente pentru redarea increderii in propria persoana
  • incredere in logoped si (dupa caz) psihoterapeut
  • insuflarea ideii ca deficienta poate fi tratata si corectata si astfel il implica direct pe copil incurajandu-l
  • explicarea competenta a deficientei , a gradului si a posibilitatilor de recuperare , insistandu-se pe lipsa legaturii cu deficientele mintale , ceea ce il va linisti pe copil , il va ambitiona sa participe cu seriozitate la programul de corectare a vorbirii
  • participarea parintilor si profesorilor alaturi de prieteni din clasa sau de joaca cu sustinere afectiva si incurajare
  • psihoterapeutul trebuie sa-i inlature teama de a vorbi , de frica greselilor , sensibilizarea excesiva pana la timorare . De asemenea trebuie sa ii formeze ‘conditionari’ noi si corecte , necesare invatarii vorbirii corecte . Dupa aplicarea programului individual se poate apela si la psihoterapia de grup care poate usura evolutia sa prin influenta elementului social , prin discutii usoare cu subiecte placute (alese in functie de gusturile copiilor) , filme linistitoare , muzica relaxanta si chiar a unor inregistrari cu pronuntia copilului ca sa realizeze singur progresele

R. Schilling recomanda ‘jocul curativ logopedic’ cu persoane , scenete care nu se limiteaza doar la copiii logopati ci sunt implicati parinti , frati , alte rude , adica ‘antrenametul incrajator’ .

Metode specifice in logopedie

  1. etape pregetitoare – pregatire psihica pentru tratament
  2. crearea unui tonus afectiv favorabil inceperii procedeelor de corectare a deficientei de vorbire
  3. terapie simptomatica – reeducarea respiratiei , pronuntiei
  4. psihoterapie pentru eliminarea conflictelor psihice si restructurarea personalitatii (relaxare , sugestii , socioterapie , si in cazuri deosebite , hipnoza)
  5. selectarea metodei specifice pentru deficienta de pronuntie si de scris in care trbuie sa programam cu precizie : etapa literei , silabei , propozitiei . Pentru corectarea disgrafiilor se apeleaza la etape ajutatoare : faza desenului , mazgalitura sau desen explicativ tematic , exercitii pentru maturizare motorie referitoare la corporalitate in general , la coordonare oculo-motorie , la motricitate fina ca cea a mainii sau lateralitatea , exercitii pentru maturizare cognitiva si nu trebuie minimalizata importanta maturizarii afective – cu rol energizat deosebit poate in multe situatii chiar decisiv
  6. deblocarea resorturilor inhibate – fie de ordin anatomo-functional (aparatul fonoarticular) , fie de ordin psihic prin exercitii de dezvoltare a mobilitatii
  7. inlaturarea ‘fixarii’ atentiei copilului pe propria vorbire si dezvoltarea motivatiei pentru comunicare pe cat posibil corecta , introducandu-l intre vorbitori normali pentru stimularea lingvistica : claritate , corectitudine si relatii psihoafective speciale mai ales cu parintii . Inlaturarea din jurul copilului a persoanelor irascibile care influenteaza negativ si sunt obositoare , deci ineficiente ba chiar ‘franeaza’ procesele recuperatorii in evolutie .
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web