Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Managementul clasei de elevi

in Pedagogie

curs-perfectionare-invatamant

Este considerată de managementul actual principala functie a procesului de conducere, deoarece aceasta poate armoniza obiectivele cu resursele si cu oamenii devenind motorul, centrul vital al procesului. Asa cum am observat în procesul educational este un proces amplu managerial, care se desfăsoară la diferite niveluri, începând de la cele de top management specifice Ministerului până la nivelul particular al profesorului în cadrul desfăsurarii activitătii sale de la catedră. Acesta este motivul pentru care totul trebuie privit ca formă de management supus principiilor de eficientă specifice. Astfel devin importante elementele referitoare la rolul informatiei, al constientizării acesteia, al unitătii de actiune, echilibru si armonie. Pentru a fi eficient profesorul-manager trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:

  • să acumuleze cât mai multe si mai variate informatii asupra problemei,

  • să înlocuiască treptat întâmplarea, improvizatia, imitatia în luarea hotărârilor si să folosească metodele stiintifice,

  • să preîntâmpine tensiunile si conflictele,

  • să asigure unitatea între decizie, actiune, control, reglarea activitătii,

  • să precizeze aspectele operationale cum ar fi sarcinile, responsabilitătile, modalitătile de rezolvare, conditii, timp, factori implicati, rezultate asteptate.

Profesorul de o anumita specialitate este conducătorul activitătii educationale la disciplina si la clasele sale. Pedagogia si managementul educational subliniază necesitatea ca profesorul să devină profesor-decident punând în evidentă necesitatea formării unei culturi manageriale, a formării sale ca manager pentru optimizarea procesului educational. Principalul instrument al profesorului-decident este decizia. Decizia a fost definită ca activitatea constientă de alegere a unei modalităti de actiune din mai multe alternative posibile în vederea relizării obiectivelor propuse. După mai multe criterii deciziile au fost clasificate astfel (E. Joita, 1999):

1. după amploarea implicatiilor asupra activitătii profesorului:

a. strategice care surprind atât aspecte generale privind proiectarea activitătilor pe perioade mari de timp cinci – zece ani, dezvoltând obiectivele specifice mediului educational elaborâdu-se strategiile specifice, cât si planificări pe perioade mai scurte de unul doi ani prin care se conturează modalitătile în care aceste obiective pot fi atinse. Aceste decizii strategice sunt specifice în primul rând nivelului central de management, dar ele pot fi regăsite si la nivel local prin dezvoltarea unor strategii specifice unitătii de învătământ.

b. tactice sau de programare, prin care se stabilesc modalitătile de implementare în mod direct ale strategiilor educationale. Astfel de decizii sunt luate la toate nivelurile, prin ele programându-se cvasitotalitatea activitătilor, începând de la cele bugetare centrale si terminând cu deciziile specifice unui profesor la începutul unui an sau semestru.

c. operative sunt deciziile curente pe care fiecare dintre manageri trebuie să le ia. El privesc atât componenta normalitătii desfăsurării firesti a activitătii în care deciziile completează programarea anterioară, cât si în cazuri exceptionale când programarea nu mai este respectată, iar deciziile trebuie să fie adaptative la noua situatie. În acest caz este foarte importantă promptitudinea, reactia normală si eficientă, identificarea unor variante decizionale plauzibile a căror implemetare să rezolve problema aparută. Chiar dacă în cazul situatiilor exceptionale calitătile persoanelor sunt importante, reactia instinctuală în luarea deciziilor putând fi foarte importantă, totusi, experienta profesională, cunostintele teoretice privind managementul sunt cele

care primează în luarea unor decizii rapide si eficiante.

În sistemul educational românesc deciziile strategice sunt deficitare atât la nivel central, cât si la nivel local. Cele mai frecvente decizii sunt tactice si operative. Una dintre cele mai importante limite ale deciziilor manageriale în învătământul românesc actual este caracterul lor aleatoriu. Decizii de reformă educatională cu privire la planurile de învătământ, la admiterea în diferite niveluri ale învătământului-de exemplu au fost luate în mod arbitrar, fără o cercetare pedagogică preliminară care să le confere legitimitate pe termen lung. Ca urmare, considerăm necesară cresterea gradului de previziune, de proiectare si planificare pe termen mediu si lung a activitătii educationale (5-10-15) ani, cu evitarea schimbărilor radicale de la un an la altul.

2. după certitudinea atingerii obiectivelor, deciziile au fost clasificate în:

a. decizii certe sunt acele decizii a căror finalitate trebuie atinsă si, în general, este atinsă. Astfel de decizii sunt obisnuinte ale actului managerial si de aceea de cele mai multe ori sunt sistematizate, astfel încât, atât procesul decizional, cât si cel al implementarii lor, să fie cât mai eficient. Un exemplu semnificativ în cazul procesului educational este cel al obiectivelor operationale specifice fiecărei lectii. Dezvoltarea managementului ca stiintă, dar a si pedagogiei sau a managementului educational au permis algoritmizarea acestor tipuri de decizii, acestea regăsindu-se în standarde cunoscute de fiecare dintre actorii proceselor manageriale specifice.

b. deciziile de risc reprezintă în general acel tip de decizii a căror consecinte sunt anticipate partial, putând să apară elemente surprinzatoare. În general, acestea se referă la noutăti de tip managerial sau la decizii rapide care trebuie luate într-un timp scurt, iar decidentul nu are timp să analizeze efectele acesteia. Indiferent de motivul pentru care sunt luate, deciziile de risc sunt element fundamental pentru evolutia managentului căci acestea pot să aducă elemente strategice noi. De exemplu noile metode de învătare, de evaluare sunt astfel de decizii de risc care pot să ajute evolutia eficientei pedagogice.

c. deciziile incerte reprezintă acel gen de decizie a cărei finalitate nu este cunoscută si nu poate fi cunoscută într-o perioadă de timp acceptabilă. Chiar dacă din punct de vedere strategic se anticipează rezultatele, pot să apară efecte inedite care să îl deterioreze. De aceea este de dorit ca astfel de decizii să fie luate dupa analize stiintifice profunde în care să se tină seama de cât mai multe variabile si în care efectele să fie analizate cât mai profund si în cadrul carora să se tină seama de posibilitatea aparitiei unor efecte deviante asupra cărora, în cazul în care sunt negative, să se poată interveni. Un exemplu îl reprezintă noile măsuri de reformă a căror rezultate, oricât de bine ar fost analizate, efectele posibile nu pot fi anticipate în totalitate.

În ceea ce priveste managementul clasei, deciziile certe sunt cele care depind exclusiv de profesor, acesta neîntâmpinând dificultăti în elaborarea si aplicarea lor. Astfel sunt deciziile specifice planificării, a momentelor si tipurilor de evaluare, dar si a sustinerii unei ore de curs. Chiar dacă în cazul relatiei directe cu clasa, profesorul nu trebuie să relationeze static, ca si cum ar fi singurul decident, experienta si puterea aniticipativă, dublată de cunoasterea elementelor de management al clasei, transformă decizii, care ar putea fi privite de risc sau incerte în decizii certe. Cu toate acestea, activitatea didactică si pedagogică este foarte dinamică si trebuie să contină si în faza decidentei un dialog prolific dintre profesor si elev în care interesul celor din urmă să primeze. De aceea este dificil să vorbim despre decizii certe în actul educational, dar putem face un compromis notional si vom considera drept certe toate deciziile în care decidentul este într-o proportie foarte mare profesorul.

Deciziile de risc, după cum spune si denumirea lor, ca si deciziile incerte, care privesc perioade mai mari de timp nu implică suficient de mult profesorul, factorii externi fiind cei care intervin predominant. Acest lucru este posibil pentru că în majoritatea cazurilor profesorul nu are rol de decident în ceea ce priveste strategiile educationale. Ca urmare, el este vitregit la nivel de politică educatională, de caracterul decizional deplin al activitătii sale.

3. după sfera de cuprindere deciziile sunt:

a. individuale, sunt deciziile care privesc persoana ca singular, în cazul de fată pe fiecare elev sau profesor

b. colective, de grup, vizează grupul în ansamblu, o colectivitate ampla. În acest caz, astfel de decizii pot fi strategice si să fie în legătură cu întreg sistemul sau să se refere doar la un grup restrâns de elevi, profesori, părinti.

În sistemul de învătământ, deciziile sunt luate la toate nivelurile, dar ca urmare a reformei si a transformărilor societătii elevii capată din ce în ce mai mult un rol decizional. Acestia sunt implicati în decizii ce îi privesc în mod direct, decizii începând cu alegerea scolii, a clasei, a profilului si specializării, dar si în ceea ce priveste activitatea în scoală cum ar fi alegerea profesorilor, o evalaure directa sau indirectă a acestora etc. Dar tinând seama că, în general, elevii sunt minori deciziile lor în multe cazuri sunt influentate sau sunt puse în aplicare ca urmare a influentiei pe care o au. Preferinta pentru o anumită disciplină sau alta se bazează pe aptitudini, capacităti si interese, pe influenta părintilor sau a colegilor si prietenilor, dar în final capacitatea decizională a elevului este pusă la încercare. În ceea ce priveste profesorii, rolul decizional al acestora este foarte important. În primul rând ei iau decizii cu privire la alegerea profesiunii didactice, care este complexă, care implică responsabilităti si riscuri de durată mare, care impune o mare rezistentă la stress si capacitatea de a depăsi numeroase obstacole inclusiv financiare. Profesiunea didactica este vocationala si mecanismele psihologice ale vocatiei sunt singurele care pot explica rezistenta profesorului la vicisitudinile ei. Dar rolul lor decizional se extinde si implică atât decizii individuale legate de o singură persoană cum ar fi evaluarea, autoevalaurea, interventii privind abateri disciplinare, dar si decizii colective care implică activităti ale clasei, sau prin intermediul consiliilor profesorale activitătile institutiei în ansamblul sau.

Aceleasi clase putem obtine dacă folosim drept criteriu al clasificării persoanele decidente.

Astfel sunt decizii pe care le poate lua doar o persoană ca de exemplu profesorul nota la purtare pâna la 7, dar si decizii luate prin colaborare sau prin anumite consilii manageriale (consiliul de administratie, profesoral, al profesorilor clasei etc.). Datorită reformei si a modalitătilor manageriale specifice sistemului de învătământ deciziile individuale sunt din ce în ce mai putine, fiind de preferat ca în cazul oricăror decizii luate, acestea să fie colective, prin colaborarea cu elevii, părintii sau colegii.

4. după continutul functional al deciziei acestea sunt:

a. de previziune, proiectare, planificare, programare care reprezintă totalitatea deciziilor necesare pentru pregătirea actului educational ca atare, pe o perioadă scurtă, medie si lungă, prin care sunt enuntate obiectivele urmărite si se anticipează activitătile. Această componentă decizională s-a dezvoltat odată cu stiintificarea pedagogiei, a didacticii si managementului, fiind componenta anticipativă a acestor stiinte. Datorită efectelor complexe pe care le au aceste decizii si a dificultătilor de reevaluare si interventie în cazul unui esec, astfel de decizii trebuie luate în cunostintă de cauză si pe baza unor analize ample, obiective, fundamentate pe metode stiintifice bine sustinute.

b. de organizare a activitătii didactice si educationale care sunt necesare pentru pregatirea mediului educational, creând contextul material si uman necesar pentru desfăsurarea activitătilor.

c. de reglare si evaluare a întregii activităti reprezintă forma prin care se pot urmări consecintele celorlalte decizii anterioare, dar si modalitătile de interventie în cazul unor disfunctionalităti.

Aceste tipuri de decizii fac parte din categoria celor care se învată de către profesor, prin pregătiea sa de specialitate psihopedagogică. Capacitatea de a lua decizii nu este doar înnascută, în relatie cu elementele aptitudinale, de natură cognitiv-volitivă, aceasta are o componentă formată, dezvoltată si modelată prin învătare si educatie.

5. dupa frecventa elaborării deciziile pot fi clasificate astfel:

a. periodice – sunt deciziile care reprezintă componenta sistematizată a educatiei, fiind reprezentate de acele decizii pe care trebuie să le luăm cu privire la activităti repetitive. Peridiocitatea lor poate diferi de la caz la caz, la patru ani, anuale, semestriale, zilnice depinzând de frecventa activitătii programate.

b. aleatorii – sunt decizii ce trebuie luate în situatii neprevăzute si reprezintă în general acea componentă a educatiei care, în ciuda tuturor sistemelor de prognoza, proiectare, planificare, nu pot fi anticipate în totalitate. Rămâne întodeauna o parte aleatorie în procesul educational care reprezintă fundamentul originalitătii, a libertătii fiecaruia dintre actorii implicati.

c. de exceptie – reprezintă deciziile care implică evenimentele deosebite, care nu au putut fi anticipate. De obicei astfel de întâmplări cer o decizie rapidă, imediată si de aceea este foarte importantă modalitatea în care se reactionează. Dincolo de toate celelelalte tipuri de decizii care pot fi pregătite într-o mai mica sau mai mare masură deciziile de exceptie arată dacă suntem pregătiti psihic si profesional pentru meseria de profesor.

Ce clase să ia, ce orar să le stabilească, ce date să fixeze pentru extemporale, teze, concursuri, ce evenimente deosebite să organizeze împreună cu elevii si părintii, cum să realizeze noile elemente de reformă educatională – acestea sunt doar câteva dintre deciziile pe care profesorul trebuie să le ia în mod periodic, aleatoriu sau exceptional, dar în mod eficient.

6. după tipurile de situatii problematice deciziile sunt:

a. de corectare prin care să fie îndreptate anumite situatii evaluate în mod eronat anterior. De obicei aceste decizii apar atunci când planificarea nu anticipează în mod corect anumite efecte si acestea trebuie corectate. Astfel de decizii sunt cotidiente pentru un profesor care trebuie să corecteze învătarea, comportamentul elevilor, evalurea, dar si autocorectări privind modalitatea în care se realizează procesul educational. Profesorul îsi corectează în multe cazuri, în functie de reactia clasei modalitatea în care a predat o anumită temă, fie pe loc introducând metode si tehnici noi, fie prin notări, astfel încât următoarea dată să nu mai ia aceleasi decizii. Din această perspectivă lectia este un porces dinamic si de aceea este foarte important ca în momentul în care observati că anumite elemente specifice lectiei se îndepartează de proiectul initial, să nu vă panicati, ci să corectati din mers si să vă adaptati la noile conditii.

b. de ameliorare – reprezintă deciziile prin care profesorul se adaptează conditiilor ergonomice ale clasei. Acesta trebuie să urmărească în mod constant feed-back-ul pe care îl oferă clasa si să se adapteze la cerintele si capacitătile acesteia. Procesul decizional este interactiv si trebuie ameliorate orice abateri cu scopul de a obtine o eficientă maximă.

c. de prevenire – sunt acele situatii decizionale în care profesorul prin puterea sa de anticipare are posibilitatea de a preveni situatiile neplăcute. Cele mai cunoscute sunt deciziile de prevenire ale conflictelor, prin consiliere si educatia în spiritul unor atitudini asertive. De fapt întregul proces educational este un proces de prevenire a esecului si implicit deciziile luate de actorii educationali sunt în majoritatea lor decizii de prevenire. Scopul major al educatiei este de a pregăti elevii pentru viata, indiferent cât de dificilă este aceasta.

Pentru clasa de elevi acestea sunt deciziile cele mai importante pe care profesorul trebuie să le ia, fiind de natură strict profesională, de transmitere a mesajului educational, a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor, de dezvoltare a capacitătilor si competentelor, de modelare a întregii personalităti a elevilor.

După ce am urmărit tipologia decizilor putem observa că procesul educational este complex trebuind depăsite mai multe etape si este absolut necesar pentru a lua deciziile corecte să apelăm la metode si tehnici specifice dezvoltate de stiintele manageriale si educationale.

Aceste metodologii sublinează faptul că procesul decizional nu este unul aleatoriu ci, etapele trebuie parcurse pas cu pas, urmărindu-se o logică managerială specifică prin care pot fi ordonate astfel:

  • identificarea, stabilirea si definirea problemei;

  • stabilirea obiectivelor specifice, operationale;

  • informarea, documentarea, analiza informatiilor variate ale problemei;

  • elaborarea variantelor posibile de rezolvare;

  • alegerea variantei optime de actiune;

  • comunicarea, transmiterea deciziei;

  • aplicarea măsurilor stabilite;

  • controlul continuu, compararea rezultatelor obtinute cu proiectul elaborat.

De asemenea R. Iucu (2000) simplifică etapizarea deciziei încercând să sublinieze esenta procesului prin enuntarea următoarelor etape: pregătirea deciziei, adaptarea deciziei, aplicarea deciziei si urmărirea îndeplinirii ei. În acelasi context, S. Iosifescu, 2000, considera procesul decizional un proces de rezolvare a problemelor cu etapele sale: de definire a problemei, elaborare de alternative si de selectare si aplicare a solutiei. Respectarea acestor etape este importantă, deoarece în momentul în care se sare peste anumite momente, se pot lua cu usurintă decizii pripite, ineficiete care afectează procesul educational. De multe ori în practica educatională acest lucru se întâmplă, trecându-se prematur la solutii, înainte de definirea corectă si completă a problemei, de identificare a cauzelor ei, de descoperire a surselor genneratoare de solutii si de determinare a unor variante de solutii. Profesorii, profesorii-diriginti/consilieri nu acordă timpul si atentia necesare tuturor fazelor de rezolvare a problemelor, iar rezultatele nu sunt dintre cele mai fericite.

Profesorul-diriginte/consilier cunoscându-si clasa pe parcursul mai multor ani are cele mai multe informatii pentru a anticipa problemele potentiale si a le preveni declansarea. Tot la orele de dirigentie/consiliere se poate aplica metoda simulării acelor situatii problematice în care să fie implicati elevii cu diferite tipuri de probleme de învătare, motivationale, comportamentale, relationale etc. Investirea acestora cu roluri diferite, chiar opuse celor pe care le au în realitate îi poate conduce la solutionarea propriilor probleme.

Activitatea decizională a profesorului nu este una simplă. Factorii care determină dificultatea luării deciziilor educationale cele mai eficiente sunt mediul educational complex în care doar o parte din influente sunt controlate, personalitatea în formare a elevilor cu particularitătile lor de vârstă si individuale, personalitătile diferite ale profesorilor de la clasă, problematica resurselor financiare si materiale, comunicarea etc.

Profesorul ia decizii didactice, educationale si manageriale cu privire la proiectarea, planificarea, organizarea, consilierea, conducerea, reglarea activitătii de la clasele sale, din scoală, dar si de la activitătile extrascolare, informale. Rolul decizional al profesorului nu este suficient de recunoscut potrivit tuturor deciziilor pe care trebuie să le elaboreze si să le ducă pâna la capăt acesta. El este considerat încă mai mult executantul deciziilor directorului sau ale politicii centrale si nu conceptorul de decizii în colaborare cu alti profesori, cu directorul, inspectorul, ministrul.

Reforma educatională acorda un loc important si cresterii rolului decizional al profesorilor prin participarea lor în consiliile curriculare ale scolii, prin alegerea curriculum-ului aprofundat si extins, prin curriculum-ul optional, prin îmbinarea educatiei formale cu educatia non-formala si informală.

Procesul de luare a deciziilor se poate învăta si perfectiona. Adina Andrei, 1999 prezintă 10 reguli ale unei decizii eficiente:

1. Consultati-vă colaboratorii apropiati în legatură cu decizia luată, pentru a beneficia de un punct de vedere obiectiv!

2. Examinati modul în care iau decizii colegii dumneavoastră care au succes si încercati să le întelegeti secretele!

3. Examinati modul în care iau decizii colegii dumneavoastra care nu au succes si încercati să întelegeti de ce!

4. Încercati să obtineti un punct de vedere impartial înainte de decizia finală!

5. Gânditi-vă întotdeauna bine înainte de a lua decizii importante!

6. Cunoasteti-vă punctele dumneavoastră slabe înainte de a lua decizii si încercati să le depăsiti!

7. Încercati diferite metode de luare a deciziilor si alegeti pe cele care vi se potrivesc!

8. Lucrati sistematic si nu evitati nici o etapă în luarea deciziilor!

9. Evitati rutina, dezvoltati o experientă bogată în luarea deciziilor!

10. Lucrati pentru devoltarea propiei creativităti!.

Ce este analiza SWOT?


SWOT vine din limba engleză de la initialele cuvintelor
Strenghts (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunităti) si Threats (amenintări).

Analiza SWOT este de fapt o tehnică prin care se pot identifica punctele tari si slabe si se pot examina oportunitătile si amenintările unui proiect, ale unei actiuni sau ale unei persoane si poate fi utilizată ca element de luare a unei decizii sau de realizare a bilantului.

In imaginea de mai jos se poate vedea care este impartirea clasica a unei analize SWOT: in partea de sus sunt trecute in stanga punctele tari si in dreapta punctele slabe, iar in partea de jos sunt trecute oportunitatile in stanga si amenintarile in dreapta.

Strenghts – Puncte tari S

Aici trebuie să treci punctele tari, adică aspectele pozitive interioare ale proiectului sau persoanei respective. Pentru a identifica punctele tari din analiza SWOT trebuie să găsesti răspunsul la următoarele întrebări:

Care sunt avantajele proiectului respectiv? / Care sunt abilitătile persoanei respective?

Ce este mai bine realizat la proiectul/activitatea/ideea respective/ă decât în cazul alternativei? / Ce face persoana respectivă mai bine decât ceilalti?

Ce văd cei din jur ca fiind punctele tari ale proiectului / persoanei respective?

Weaknesses – Puncte slabe W

La puncte slabe vei trece aspectele negative interioare ale proiectului sau persoanei respective, puncte slabe care pot fi astfel corectate o dată ce sunt identificate. Întrebări ajutatoare pentru identificarea punctelor slabe din analiza SWOT sunt următoarele:

Ce ar putea fi îmbunatătit la proiectul / abilitătile persoanei respective?

Ce văd cei din jur ca fiind punctele slabe ale proiectului /persoanei respective?

Ce ar trebui să eviti din experienta trecută?

Opportunities – Oportunităti O

Aici vei trece conjuncturile exterioare pozitive pentru proiectul respectiv. Astfel de oportunităti pot fi considerate schimbările tehnologice, politice, sociale si chiar cele economice. Întrebări pentru a identifica astfel de oportunităti pentru proiectul respectiv sunt următoarele:

Care sunt conditiile favorabile dezvoltării proiectului / persoanei existente acum pe piată?

Care este avantajul concurential al proiectului / persoanei?

Threats – Amenintări T

La amenintări vei trece conjuncturile externe negative pentru proiectul respectiv. Pentru a identifica aceste amenintări poti căuta răspunsul pentru următoarele întrebări:

Care sunt obstacolele existente în calea proiectului respectiv?

Care sunt schimbările globale care pot afecta evolutia proiectului / persoanei?

În ce mod te afectează negativ activitatea competitionala?

Analiza PEST

Analiza PEST este o analiză externă şi urmăreşte să evidenţieze o altă perspectivă a mediului prin analiza impactului şi a tendinţelor generale ale celor 4 stimulatori majori ai schimbării: politici, economici, sociali şi tehnologici

Factorii politici au în vedere politica guvernului, legislaţia centrală, locală, stabilitatea politică, modificări la nivel administrativ

Factorii economici au în vedere variabilele economice cheie (taxe, tarife, curs valutar)

Factori sociali analizează atitudinile şi caracteristicile clienţilor instituţiei

Factorii tehnologici: aplicarea sistematică a cunoştinţelor ştiinţifice la scopurile practice ale instituţiei

Cei patru stimulatori ai schimbării nu acţionează independent sau paralel ci ei se află în interacţiune şi pot genera schimbări imprevizibile

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web