Mărimea şi dimensionarea exploataţiilor apicole

in Agronomie

În economia de piaţă mărimea şi dimensiunea optimă sunt factorii de bază de care trebuie să se ţină seama la organizarea (înfiinţarea) unei exploataţii apicole.

Există numeroşi crescători de albine care îşi organizează stupina cu dorinţa ca în timpul liber să activeze pentru realizarea unor producţii apicola care să satisfacă nevoile de consum familiale şi să creeze unele disponibilităţi de valorificare din care să recupereze cel puţin cheltuielile de producţie effectuate în stupină pe timpul unui an. Acestea sunt considerate exploataţii de subzistenţă şi familiale, alcătuite din 1 – 25 de stupi.

 

 

Pentru a fi rentabile, stupinele trebuie să fie alcătuite din cel puţin 25 familii de albine, întrucât cheltuielile indirecte legate de deplasări, aprovizionare, timp neproductiv sunt de mai multe ori aceleaşi pentru un efectiv mare sau mic.

Persoanele care deţin cunoştinţe temeinice de specialitate şi doresc să mărească bugetul de venituri al familiei lor să-şi organizeze exploataţii comerciale în care să desfăşoare activitatea productive în timpul liber (în afara profesisi de bază), realizând venituri substanţiale.

Exploataţiile comerciale se compun din cel puţin 50 de familii de albine şi tot inventarul necesar desfsurarii activităţii apicole.

În ţara noastră au existat în toate timpurile şi apicultori profesionişti, la care activitatea principală a constituit-o creşterea albinelor. În perioada anilor 1945 – 1989, deşi practicarea activităţii apicole a fost liberă şi neimpozabile, a existat totuşi o timiditate în ce priveşte organizarea de amploare a acestei activităţi în sectorul particular, ducând la divizarea exploataţiilor în effective foarte mici (3 – 15 familii de albine), la care activitatea nu este profitabilă pentru deţinători. Aportul acestor stupine se regăseşte în sporul producţiei agricole realizat prin polenizare, precum şi în climatul şi echilibrul ecologic.

În present, după anul 1989, prin liberalizarea tuturor activitatiilor, recunoaşterea şi respectarea proprietăţii particulare şi în sectorul apicol s-au produs mutaţii esenţiale în ce priveşte precticarea apiculturii şi dimensionarea stupinelor, tendinţa fiind de trecere la professionalism.

 

 

Apicultorii amatory cu stupine mici au renunţat în mare parte la această activitate, iar apicultorii semiprofesionisti şi profesionişti au posibilitatea să-şi modernizeze şiş a mărească exploataţiile la un efectiv de 50 – 300 de familii de albine şi chiar mai mari, la nivelul unor ferme cu peşte 2.000 de stupi.

În ce priveşte forma de proprietate şi structura exploataţiilor apicole, în ultimii 12 ani s-au făcut următoarele mutaţii:

  • În anul 1989 sectorul privat deţinea 84.3 % din totalul efectiv, iar în present (anul 2010 deţine 99 %;
  • În ce priveşte dimensiunea medie a exploataţiilor apicole şi producţia de miere pe familia de albine, în sectorul privat (majoritar) situaţia se prezintă conform datelor din tabelul 8.


Situaţia exploataţiilor de albine în perioada 1989-2010

Elemente analizate

Anii de referinţă

Evoluţia

Procentuală

1989

2010

Număr exploataţii (apicultori)

Număr familii albine

Număr familii de exploataţie

Producţia de miere kg/fam

98.774

1.196.400

12

8.5

37.000

642.150

20.6

18.3

37.5

53.7

171.7

215.3

 

 

Din datele prezentate constatăm o scădere drastică a numărului exploataţiilor de subzistenţă alcătuite din 1 -10 familii de albine, la care producţia de miere este foarte scăzută, realizată cu un prêt de cost ridicat, care depăşeşte preţul de valorificare, fiind destinată autoconsumului. Se constată o creştere substanţială a efectivului de exploataţie de la 12 la 20.6 familii de albine, ceea ce a dus la ponderea creşterii exploataţiilor familiale, în care producţia se realizează la un prêt de cost acceptabil, fiind destinată comercializării şi pentru autoconsum. Aceste exploataţii, în prima etapă, prezintă interes pentru proprietary, întrucât contribuie la întregirea venitului familial realizat din activităţile de bază.

Următorul pas spre care îşi canalizează activitatea apicultorii profesionişti îl reprezintă exploataţiile comerciale alcătuite dintr-un efectiv de minim 50 de familii de albine, dotate cu utilaje şi instalaţii performanţe, în care să se poată aplica tehnologii avansate de creştere şi exploatare. Aceasta va duce la creşterea producţiei şi profitului pe unitate de producţie.

Ultimele cifre redau producţia de miere pe familia de albine în anii de referinţă (1989 – 2010), indicator de bază la care constatatm o creştere de 215.3 %.

Este necesar să definim mărimea şi dimensiunea exploataţiilor apicola şi principalii factori care le influenţează.

Mărimea este este reflectată în special prin intensificarea producţiei şi a muncii, care au la bază tehnologii şi dotare tehnologică performanţe, forţă de muncă şi management calificat, prin intermediul cărora se realizează productivitatea, calitatea şi profit maxim pe ciclu (annual) de producţie. Mărimea unei exploataţii se măsoară în unităţi valorice (cifră de afaceri, profit, rata profitului).

Dimensiunea exploataţiei apicole este dată de numărul unitatiilor de producţie (familii de albine), calitatea biologică şi productive a acestora, mijloacele şi factorii de producţie.

Dimensiunea se măsoară şi se exprimă în unităţi fizice (număr de familii de albine, mijloacele şi factorii de producţie).

Dimensiunea optimă variază în limite foarte largi, fiind influenţată de factorii de producţie (naturali şi economici); organizarea producţiei şi a muncii – specializare, diversificare, integrare, factori conjuncturali, care contribuie la valorificarea mărfii (cerere, pieţe sigure, preţuri avantajoase).

Sunt numeroşi factori care limitează dimensiunea optimă a exploataţiilor apicole, din care enumerăm pe cei mai restrictivi:

  • Lipsa capitalului necesar investiţiei;
  • Cheltuieli mari pe ciclul de producţie şi pe unitate de produs, prin scumpirea exagerată a carburanţilor, mijloacel; or de transport, biostimulatorilor şi a medicamentelor de uz apicol, a utilajului de procesare şi industrializare a produselor apicole;
  • Lipsa unor credite subvenţionale de stat pentru apicultură.

 

Cu toate greutăţile inerente unei dezvoltări optime a exploataţiilor apicole, perghiile de bază ale economiei de piaţă (concurenţă şi necesitatea realizării unei activităţi generatoare de profit), vor acţiona şi găsi căile şi mijloacele necesare trecerii într-un timp mediu a apiculturii româneşti de la exploataţiile de sunbzistenta la exploataţiile familiale şi comerciale de înaltă productivitate şi eficianta economică

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play